[DoR & HBO Go] La ce ne uităm în vacanța de iarnă

Prietena mea genială

Lila și Lenu aleargă mereu. Aleargă pentru că așa simt că vor trece neobservate prin cartier, aleargă ca să ajungă mai repede la următoarea aventură, aleargă ca să nu le prindă frica din urmă. Lila și Lenu sunt două fetițe care n-au ajuns încă în adolescență și care trăiesc într-un cartier sărac și izolat, undeva la periferia orașului Napoli, suficient de departe de lume încât n-au văzut niciodată marea. Sunt fiicele pantofarului și a unui angajat în primărie și a două mame care țin casa. Ambele visează să pășească în afara labirintului de blocuri sumbre în care familiile își pun în scenă violențele și dramele pentru bucuria perfidă a celorlalți. Visează să scrie, să folosească cuvintele care le stau în cap ca într-o găleată, să ajungă la școala medie și – poate într-o zi – departe, cât mai departe.

Ecranizarea romanului Prietena mea genială a Elenei Ferrante, primul volum al Tetralogiei Napolitane, e mai condensată și esențializată, ceea ce înseamnă că și lumea pe care o redă pare mai brutală decât în pagină. Napoliul din acest serial de opt episoade e mai tot în tonuri de maro și gri, nuanțele prafului și posomorârii, ale clădirilor și hainelor ponosite. E o lume care frânge vise și în care prietenia complicată între Lila și Lenu, două fete, și apoi femei, se zbate să supraviețuiască, pentru că nici una nu poate alerga prea departe fără cealaltă.

(recomandat de Cristian Lupșa)

John McCain: Pentru cine bat clopotele

La un moment dat, în documentarul despre viața fostului senator american, veteran de război și candidat la prezidențiale John McCain, cineva spune că dacă vrei să-l înțelegi pe John, trebuie să știi că Pentru cine bat clopotele, de Ernest Hemingway, e cartea lui preferată. În carte, Robert Jordan e un tânăr american care își dă viața într-un război ce nu poate fi câștigat. Din documentar, aflăm că republicanul McCain și-a trăit viața în același fel: fidel principiilor sale și când i-au adus succes, și când l-au făcut să greșească, să piardă campanii sau să își șifoneze reputația.

Filmul îl prezintă pe McCain ca un erou, un om care a petrecut cinci ani și jumătate ca prizonier de război în Vietnam și apoi și-a dedicat viața serviciului public. Însă lecțiile pe care le putem învăța de la McCain merg mai departe de clișeul patriotului desăvârșit. McCain a fost mereu loial Partidului Republican, dar politica lui nu are nimic în comun cu cea a președintelui Donald Trump, iar documentarul arată asta chiar dacă nu-l menționează pe Trump. McCain a susținut relații bipartizane și a colaborat constant cu democrații pentru a trece legi în interesul populației (ca reforma campaniilor electorale, a tratamentului deținuților în închisori sau legi pentru gestionarea schimbărilor climatice), a vrut să-și aleagă un vicepreședinte democrat în cursa pentru prezidențialele din 2008 (înainte de a fi convins s-o aleagă totuși pe Sarah Palin), și-a criticat partidul când a simțit că nu se ridică la înălțimea așteptărilor și a muncit constant, inclusiv după ce a fost diagnosticat cu cancer de creier și s-a operat. Interviurile cu figuri importante din politica americană, de la democrații Barrack Obama, Joe Biden și Hillary Clinton, până la republicanii George Bush și Henry Kissinger, arată importanța lui McCain în viața Americii din ultimele decenii și confirmă popularitatea lui și de-o parte, și de alta a graniței dintre cele două partide principale.

(recomandat de Ioana Burtea)

Escape at Dannemora

Ca să adapteze în Escape at Dannemora povestea reală a doi condamnați pe viață și a evadării lor în 2015 dintr-un centru de corecție de maximă securitate, Ben Stiller, de data asta în haina de regizor, împreună cu scenariștii și producătorii executivi, au stat aproximativ un an în granița nordică a statului New York înainte să înceapă să filmeze. Au vrut să cunoască oamenii și cultura orașului care găzduia închisoarea, iar parte din caracterul acestuia – o așezare într-o fostă zonă minieră din care cei mai mulți vor să plece – e imprimat cu succes în personajul lui Joyce „Tilly” Mitchell. „Tilly” a lucrat în închisoare ca supraveghetoare a deținuților în atelierul de croitorie și a avut relații sexuale cu cei doi deținuți, David Sweat și Richard Matt, înainte să ajute la evadarea lor.

Evadarea lor sună într-adevăr spectaculos și elaborat – au traversat un tunel subteran și au spart zidul exterior al închisorii – iar mini-seria de șapte episoade urmărește fix asta: secvențialitatea evenimentelor care a dus la evadare, apoi evadarea în sine și drumul în oraș, precum și relațiile și dinamica dintre ei și Tilly. Ce mi se pare că funcționează cel mai bine în serial e distribuția surprinzătoare: Patricia Arquette în rolul lui Tilly, Paul Dano ca David Sweat și Benicio del Toro în rolul lui Richard Matt. Cei trei își construiesc personajele atât de convingător, încât merită să fie urmărite pentru farmecul individual și pentru curiozitatea evoluției fiecăruia. Funcționează și misterul creat în jurul poveștii lor: abia după primele trei episoade începem să cunoaștem mai mult din poveștile personajelor, cum ar fi motivul pentru care au fost condamnați.

(recomandat de Irina Tacu)