[DoR & Santal] Maria a dansat cu munții

Maria Gheorghiu nu știa exact ce o așteaptă când a acceptat propunerea lui Leslie Hawke de a o urma în Bacău, în 2001. Nici că împreună vor reuși să influențeze, poate, viețile a zeci de mii de copii români.

În 2015, Maria Gheorghiu a văzut cum „Fiecare copil în grădiniță”, un program lansat de asociația ei în 2010, a devenit lege națională, urmând să fie finanțat de la bugetul de stat. Adoptarea legii nu a însemnat o misiune încheiată pentru ea, ci deschiderea unei noi uși pe un drum pe care a pornit în 2001 și care a adus-o, în mai 2016, în cancelaria prim-ministrului Dacian Cioloș, în postul de consilier de stat.

Mama Mariei a fost învățătoare, bunicul ei a fost învățător, deci le-a mers cumva firesc pe urme, predând mai întâi în Crângași, apoi chiar în școala din Drumul Taberei unde fusese elevă. În 2001, se apropia de finele unui ciclu de predare în alternativa educațională Step by Step și era hotărâtă să renunțe la învățământ, când a cunoscut-o pe Leslie Hawke. Leslie fusese repartizată de Peace Corps, programul național de voluntariat al guvernului american, la Bacău, unde plănuia pe de-o parte să lucreze cu copiii care cerșesc și să le ajute mamele să-și găsească serviciu, și, pe de alta, să deschidă prima școală privată din oraș. Avea nevoie de cineva cu experiență alături de care să facă asta, și a întrebat-o pe Maria dacă ar vrea să i se alăture.

Încă de la începutul anilor 1990, Maria, o mamă divorțată care știa engleza și care avea timp liber după terminarea orelor, și-a completat programul cu part-time-uri în PR sau customer service, care îi ofereau deopotrivă stabilitate financiară și dezvoltare profesională. În 2001, avea de ales între a sta în București la unul din cele trei joburi care i se oferiseră, și a se muta cu tot cu fiica ei la Bacău.

Un prieten de familie căruia i-a cerut atunci sfatul i-a spus că dacă va rămâne în București, va avea o viață confortabilă, dar dacă va pleca la Bacău, va dansa cu munții. Cuvintele lui, greu de cuprins, i-au rămas fixate în minte și, crede, au contribuit la decizia de a se muta. O vizită ulterioară acolo, în timpul căreia a întâlnit câteva dintre mamele pe care urmau să le ajute și a văzut scheletul școlii care avea să se construiască, a făcut-o să întrevadă potențialul celor două proiecte și i-a întărit convingerea că trebuie să plece. „Cred că m-a revoltat lipsa de șanse de fapt. A început să mă deranjeze sărăcia, a început să mi se pară că nu e OK nici să cerșești, nici să nu poți să mergi la școală, și am simțit că pot face o diferență.”

La Bacău, spune acum, chiar a avut sentimentul că dansa cu munții. Ea și Leslie au făcut un centru educativ și au pus bazele programului „Dispus, gata și capabil”, începând un proces ciclic de transformare cu câte 16 mame și copiii lor cu vârste între 1 și 17 ani. În funcție de nevoile fiecărui copil, găseau soluții educaționale, fie că era vorba de crearea unei grădinițe sociale sau de înscrierea la un after school. În 2004, au înființat Asociația OvidiuRom (redenumită ulterior OvidiuRo), cu scopul de a ajuta copiii săraci, indiferent de etnie, să își schimbe viața și să își atingă potențialul ca adulți. Tot atunci, s-au mutat la București, pentru a vedea dacă proiectele lor puteau funcționa la scară mare și pentru a strânge mai ușor fonduri.

În următorii ani, au căutat soluții, au testat idei și au finisat metode. Au sprijinit copii din numeroase comunități cu burse, rechizite și alte lucruri necesare pentru a merge la școală, au pilotat tichetele sociale lunare pentru stimularea familiilor cu venituri foarte mici să trimită zilnic copiii la grădiniță sau la școală și au ajuns la concluzia că, pentru a putea ține pasul și a avea o șansă reală în momentul în care încep școala, copiii săraci trebuiau să intre cât mai devreme în sistemul educațional. Așa a apărut programul „Fiecare copil în grădiniță”, pe care l-au pilotat în 13 comunități și au ajuns să-l implementeze în 45 de comunități. În martie 2015, pentru că autoritățile locale din mai multe județe ceruseră un cadru legal pentru a oferi tichete sociale, au înaintat o propunere de lege. „Șase luni eu și Leslie am fost la toate comisiile și comitetele din Parlament”, spune Maria „știu toate etajele, toate camerele. Mergeam înaintea legii și pregăteam terenul.”

Acum, provocarea principală e: cum faci un program ca acesta să meargă? Cum faci autoritățile să-i înțeleagă importanța și să și-l asume?  În iunie 2016, 60.000 de copii din familii foarte sărace erau declarați eligibili, dintre care 30.000 au avut prezență perfectă la grădiniță și au primit tichetele de 50 de lei. Ținta Guvernului este să ajute 100.000 de copii.

Maria nu se teme de ce urmează, indiferent că va supraveghea implementarea legii din cabinet sau din asociație. A învățat până acum că, abordată integrat și temeinic, sărăcia poate fi redusă. Și-a asumat lupta pentru educație de 15 ani deja și, până în ianuarie 2020, are de gând să continue ce a început. „Pentru că-mi pasă de chestia asta. Și pentru că nu cred că poți face o schimbare decât pe termen mediu. Nu poți doar să vii să zici: cred eu că asta e soluția, faceți-o voi.”