[DoR & Santal] Paul spune „Da”
Până la cei 21 de ani ai săi, Paul a condus, pe rând, un planor, un proiect de învățare alternativă pentru elevi…
Până la cei 21 de ani ai săi, Paul a condus, pe rând, un planor, un proiect de învățare alternativă pentru elevi și un Ford în drum spre Mongolia.
Înalt, cu ochii albaștri și gata mereu să zâmbească în timp ce povestește, Paul Crăciun a avut dintotdeauna un zvâc pentru aviație și antreprenoriat. Pe prima a încercat-o în clasa a noua, când tatăl lui, fost pilot, l-a dus să zboare cu planorul unui prieten – un avion ușor fără motor. A urmat cursuri de planorism, dar nu a avut destui bani să facă Școala Superioară de Aviație Civilă, ale cărei cursuri nu mai erau subvenționate de stat.
S-a reorientat rapid. Când tatăl lui și-a deschis o firmă de construcții după ce s-a lăsat de zbor, lui Paul i-a plăcut la el că nu avea nici șef, nici un anumit program la care să fie prezent; lucra, practic, când voia. Și-a dat seama că asta își dorea să facă: antreprenoriat. A încercat la Facultatea de Antreprenoriat de la Politehnica din București, dar după un semestru și-a dat seama că metoda tradițională de predare nu e pentru el și că vrea să încerce mai multe înainte să-și dea seama ce i se potrivește. Cum a auzit de Universitatea Alternativă, un spațiu în care puteai să înveți marketing, management, anteprenoriat și educație direct de la oameni din domeniu, s-a și înscris.
La început, a practicat autonomia în învățare: „E un program în program în care înveți cum să înveți. Îți dai seama care sunt metodele de învățare care ți se potrivesc cel mai bine, mediile de învățare, resursele din jur și cum poți să le folosești, ce vrei să faci mai departe și în ce direcție vrei să înveți”.
A zis „Da” când o colegă l-a întrebat dacă poate să ajute cu Aventura Urbană, un treasure hunt prin București menit să scoată elevi de liceu din zona de confort; din el s-a născut mai apoi Learnity, o alternativă la sistemul tradițional de învățământ pentru elevi de liceu.
A zis „Da” când aceeași colegă l-a întrebat dacă vrea să ajute la organizarea unei tabere pentru copii, prima din programul Learnity. I-au dat de furcă lucruri care la început îi păreau simple, cum ar fi să găsească un autocar la un preț rezonabil sau să organizeze participanții pe camere. Dar după primele zile de lucru știa 100% că rămâne în proiect. „Contribuiam la ceva și prindea formă. Fiind la început, orice ne propuneam să facem puteam să facem.” Acum lucrează la a patra tabără Learnity și se află printre liderii de proiect.
Când un coleg l-a întrebat dacă vrea să meargă în Mongolia, Paul a zis, iar, „Da”. Lucra pe atunci și în proiectul Schimbă lume, prin care el și alți doi colegi, Claudiu și Diana, găseau antreprenori tineri din București și le filmau povestea. Planul era să extindă programul la nivel național, dar aveau nevoie de bani. La început au vrut să participe la Mongol Rally, unde fiecare echipă trebuia să strângă cel puțin 1000 de lire pentru o cauză nobilă, dar celelalte taxe ajungeau la mult mai mult. Au preferat să redirecționeze mai mulți bani către ce era important pentru ei și să-și facă propriul raliu spre Mongolia, inspirat de cel original. Excursia costa în jur de 3.400 de dolari, ei și-au propus să strângă 10.000 pentru Schimbă Lume, deci suma totală devenise 13.400 de dolari. Au început să strângă fonduri pe Indiegogo, au strâns mult mai puțin (2.000 de dolari), iar părinții i-au ajutat cu alte cheltuieli – inclusiv mașina, un Ford Focus 2006, a venit de la tatăl lui Paul. S-au numit Learnamds.
În luna de peripeții care a urmat – drumuri cu gropi imense, expirări de viză, vorbit prin semne, dormit prin consulate -, Paul și-a dat seama că se poate adapta la orice condiții și că e bine să ceară ajutor când nu se poate descurca singur. Până la urmă, în Mongolia nu au mai ajuns – le expirau vizele și nu ar fi vrut să riște să ajungă la închisoare. Acum, planul e să strângă din nou bani ca să dea înapoi datoriile pe care le-au făcut, iar mai apoi să încerce să ducă programul Schimbă Lume la nivel de țară. E o altă provocare căreia Paul i-a răspuns afirmativ: să înțeleagă cu ce rămâne după ce a ratat un scop și să vadă ce poate face de aici încolo.
S-ar putea să-ți mai placă:
Taraf de Haidouks? Da.
Marin Manole („Marius”) e acordeonist în Taraf de Haidouks încă de la început. După turnee în toată lumea, vorbește despre succesul în afară și despre cum e să se întoarcă acasă și să cânte pentru români.
[One World Romania] Interviu cu Leslee Udwin: „Sunt una din cinci!”
„India's Daughter” spune povestea unei studente care în 2012 a fost violată într-un autobuz de șase bărbați, printre…
La crescut copii se pricepe oricine
E nevoie de un sat ca să crești un copil? După sfaturile primite de tinerele mame, s‐ar zice că e mai bine să te muţi din sat decât să le asculți.