Editorial DoR #6: Familie

Pe 1 iunie am împlinit 30 de ani. Tata m-a sunat să mă felicite și mi-a povestit că m-am născut la șase după-amiaza, prin cezariană. Avusese examen la dermatologie în acea zi de miercuri din 1981, dar nu s-a dus – a fost singurul examen din viață la care nu s-a prezentat.

Ăsta e genul de anecdotă din care se construiesc poveștile de familie. Pare insignifiantă, dar e esențială. Din câteva cuvinte, am înțeles ce se întâmpla pe-atunci în familia mea și, probabil, ți-am amintit și ție de vreo poveste. Şi sunt multe.

Pe la 16-17 ani, avocatul de divorț al părinților mei m-a întrebat din scurt cu cine vreau să rămân. Nu cred că-mi pregătisem un răspuns, deși știam ce-mi doream. Mai aveam un an și ceva de stat acasă și nu voiam schimbări. „Vreau să rămân cu fratele meu”, i-am spus avocatei de divorț, știind că de fapt spuneam că vreau să rămân în casa în care am crescut.

Aveam 25 de ani când a murit mama, după doi ani de luptă cu cancerul. În ultima noapte eram la spital în aceeași configurație dintotdeauna: ea, care deja nu ne mai auzea și nu ne mai răspundea, fratele meu și tata, fără de care n-am fi reușit niciodată să gestionăm ce se întâmpla.

Trecem prin viață adunând astfel de povești de familie, unele vesele, altele triste. De unii ne e dor, pe alții nu vrem să-i mai vedem niciodată. Dar nu putem fugi prea departe – suntem familiile din care venim, care ne-au răsfățat sau abandonat, care ne-au făcut sau alungat.

În DoR #6, 30 dintre cei mai buni fotografi români au imortalizat câte un moment din viața unor familii. Sunt tot atâtea momente intime, aparent banale, dar pline de dragoste. Dragostea, cum scria recent Jonathan Franzen, nu e reflexul superficial al like-urilor date fără discriminare lucrurilor călduțe și cu o profunzime îndoielnică. E un sentiment mai complicat, mai gri, care conține la fel de multă durere câtă bucurie.

Poveștile familiilor pe care le vei cunoaște în acest număr le conțin pe ambele, însutit. Dragostea e și în golul lăsat de pompierul Ionuț Ungureanu în viața colegilor de la subunitate și a familiei. Dragoste e și în critica pe care Dan Perjovschi o mâzgălește pe pereții muzeelor din toată lumea. Dragoste e și în versurile cu care Sișu încearcă să se salveze.

Acestea sunt doar câteva dintre zecile de povești pe care ți le-am pregătit pentru această vară. DoR #6 e, la suprafață, despre familie. Dar știm cu toții că fiecare familie e despre dragoste.

Pentru acest număr, am provocat 30 de fotografi minunați să facă un portret de familie. Albumul rezultat e cover story-ul numărului. Iar dintre ele, am ales-o pe cea de mai sus pentru copertă. Cristian Crisbășan, autorul fotografiei, e pasionat de nuduri, unele cuprinse în 2007 într‑o antologie Taschen. Familia pe care a fotografiat-o e a bunului său prieten, designerul Iulian Puiu. Iulian apare alături de Ioana și de fiica lor, Letiția.