[#dordealba] Casa voleiului

Terenul de volei al sălii de sport a Grupului Școlar „Timotei Cipariu” din Blaj e înconjurat pe trei laturi de câte cinci rânduri de scaune. Cu o oră înaintea meciului dintre Volei Alba Blaj și CSM București, puținele locuri goale stârnesc certuri între cei aproximativ 400 de spectatori. Într-un colț, un grup de suporteri țin loc de peluză și încep să cânte imediat ce jucătoarele ies la încălzire. Echipamentul fetelor din Blaj e negru, cu galben în zona umerilor. De cealaltă parte a fileului, jucătoarele de la CSM sunt îmbrăcate în tricouri roz. „Ai grijă”, se mai aude când mingile lovite de ele ajung în brațele spectatorilor.

Volei Alba Blaj a fost înființată în 2011, iar în 2015, echipa finanțată de primărie a câștigat primul titlu de campioană a României. A fost primul dintr-o serie de trei titluri consecutive, iar cu ele au venit și trei participări în grupele Ligii Campionilor. Anul ăsta a urmat și o premieră pentru echipele de volei feminin din România: calificarea în faza finală a Ligii Campionilor. Apoi, în februarie echipa din Blaj a obținut și organizarea meciurilor din semifinale și, implicit, calificarea între cele mai bune patru echipe europene. (După ce au jucat în grupe la Sibiu, din cauză că sala din Blaj era prea mică pentru standardele Federației Europene, meciurile din Final Four vor avea loc la București.)

Dintre cele 12 jucătoare din lot, doar cinci sunt românce – celelalte vin din Bulgaria, Germania, Cuba. Una dintre voleibalistele străine este cubaneza Ana Cleger, 28 de ani, care e și golgeterul Ligii Campionilor din acest an. Evoluează pe postul de fals și e una dintre jucătoarele de atac.

Meciul cu CSM București, jucat la Blaj pe 2 aprilie, era șansa campioanei de anul trecut să treacă pe primul loc în clasament. Însă bucureștencele au câștigat până la urmă la Blaj cu 3-0 și s-au distanțat la opt puncte, cu trei etape înainte de final.

La finalul meciului, Ana Cleger merge alături de coechipiere să salute galeria care n-a încetat să cânte și să aplaude, în ciuda scorului. Apoi rămâne câteva minute pe banca de rezerve de la marginea terenului. Privește în gol și nu trădează nicio emoție. A ajuns la Blaj în luna iulie a anului trecut și a devenit în scurt timp cea mai bună jucătoare din echipă. Pe aceeași bancă, am vorbit cu ea în spaniolă, cu ajutorul unui interpret.

DoR: Ana, ce nu a funcționat în meciul de azi, cu CSM?
Ana Cleger: Cred că a fost vorba de puțină lipsă de concentrare. Nu fiecare dintre noi a avut în minte importanța acestui meci și cred că asta a fost cauza principală a ceea ce s-a întâmplat. Și aici mă includ și pe mine. Asta e realitatea, lupta la titlu e mai dificilă acum, azi era un meci foarte important.

DoR: Tu ai avut probleme la serviciu.
A.C.: Da, este principala mea slăbiciune a mea. Nu sunt mulțumită de mine după meciul de azi, mi-aș fi dorit să reușesc mai multe pe teren. Lăsând la o parte greșelile pe care le-am făcut azi, ne pregătim în continuare la fel de mult pentru Final Four. Așa e voleiul, ai zile în care pierzi și în care nu-ți ies lucrurile cum trebuie pe teren. Pentru noi este extraordinar ceea ce am reușit în Liga Campionilor. Multora din echipă nu le vine să creadă ce am realizat.

DoR: Care au fost motivele care te-au făcut să alegi transferul la Blaj?
A.C: A fost o ofertă bună pentru mine și voiam să văd cum e în țară. A fost prima dată când am ajuns aici. Am vrut să cunosc România.

DoR: Ai locuit în Baku și Samsun, [oraș de 500.000 de locuitori din Turcia], orașe mult mai mari comparativ cu Blaj. Cum te-ai adaptat aici?
A.C.: A fost puțin dificil, pentru că nu sunt multe locuri în care poți merge pentru a te distra, pentru a ieși în oraș. Dar în același timp e un lucru bun, pentru că te poți concentra mai bine asupra sportului. Eu sunt o persoană foarte veselă, zgomotoasă, iar aici a trebuit să schimb multe lucruri. Nu toată lumea este obișnuită cu acest tip de atitudine, a trebuit să mă adaptez la atmosferă.

DoR: În 2013 ai încetat să mai joci pentru echipa națională a Cubei și ai și plecat din țară, la Baku. De ce?
A.C.: Am jucat trei ani la echipa națională și, dacă ar fi fost după mine, aș fi încă acolo. Dar în perioada în care eu eram acolo, nu puteai juca la nivel profesionist în afara țării și asta ne făcea rău. Viața în Cuba e dificilă, situația economică nu era foarte bună. Și am avut de ales între a munci pentru familiile noastre sau a juca pentru națională. Îmi lipsește atmosfera de națională, pentru că eram ca o familie, lucru pe care nu-l reușești aici, în câteva luni de contract.

DoR: După performanța din Liga Campionilor, au apărut zvonuri legate de o plecare a ta de la Blaj. Te-ai gândit ce vei face?
A.C.: Încă nu este nimic stabilit, dar au fost, într-adevăr, destule oferte de la alte echipe. Mă gândesc în continuare foarte bine la asta.