[#dordealba] Centenar contratimp

„Noi am aflat că vine centenarul anul trecut”, spune Gabriel Rustoiu, directorul Muzeului Național de Istorie din Alba Iulia. Suntem în biroul lui cu pereți groși de 2,6 metri, aflat în actuala clădire a muzeului, fost cămin pentru armata austro-ungară la începutul secolului XX.

Vizavi e Sala Unirii, unde a avut loc ședința Marii Adunări Naționale care, la 1 Decembrie 1918, a decis unirea Transilvaniei cu România. (Pe atunci, sala funcționa drept cazino pentru ofițerii habsburgi.)

Sala a intrat în renovare în ianuarie și se poate încă vizita, dar e goală. Directorul Rustoiu e stresat că reparațiile se vor termina la limită, deși, spune el, Consiliul Județean a făcut ce a putut, dar Ministerul Culturii și procedurile au întârziat procesul. Să o lase neatinsă în 2018 și să se apuce de reabilitarea ei din 2019 nu au luat în calcul, spune Dan Popescu, administratorul public al județului, o funcție în cadrul Consiliului Județean. La limită au fost și cu Museikonul, singurul muzeu de icoane și carte veche din România, pe care au reușit să-l inaugureze cu fix șase ore înainte de a intra în anul 100, pe 30 noiembrie 2017.

Rustoiu conduce muzeul din 2006 și e unul dintre cei patru voluntari al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului care fac săpături pentru identificarea victimelor Securității, ucise și aruncate în gropi comune. Vorbește repede și n-are frică să spună ce crede, în timp ce de afară se aud sirenele unor mașini de Jandarmerie care repetă lent un exercițiu, și zgomot de ciocane care desfac acoperișul clădirii de vizavi care, până de curând, adăpostea cel mai valoros centru de restaurare de carte veche din țară.

Consiliul Județean – în subordinea căruia se află muzeul – a negociat cu constructorul să lase deschisă Sala Unirii pentru vizitatori cât timp se lucrează la acoperiș și la subsol. La interior, lucrările nu sunt deloc simple: vor scoate marmura pentru a turna șapă și apoi o vor pune la loc și vor reface zugrăvelile interioare, astfel încât sala să fie readusă la aspectul din 1922, când a fost în cea mai impozantă formă, pentru încoronarea regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

Tot ce mai poate fi văzut acum în sala cu arcade sunt plăcile din marmură de pe pereți, care redau textul Proclamației regelui Ferdinand la intrarea României în primul război mondial; textul Moțiunii Unirii și textul Legii pentru unirea Transilvaniei cu România; și pictura pe două arce, refăcută aproape grotesc în 1992, după ce comuniștii tăiaseră pânza originală cu baionetele în 1948. Pictura înfățișează figuri istorice, precum Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Constantin Brân­coveanu, Dimitrie Cantemir. Din întâmplare, bucăți din original au fost găsite de angajați ai muzeului acum câțiva ani și lucrarea a fost restaurată la Muzeul Național Brukenthal, din Sibiu, pentru a fi repusă pe poziție pentru Centenar.

Rustoiu vrea să schimbe și exponatele din Sală și să arate doar obiecte din perioada octombrie-decembrie 1918, dintre care unele nu au mai fost expuse niciodată: ziare, steaguri, biroul pe care s-a semnat Actul Unirii. Numără lunile rămase pentru a face toate astea, dar și cele șapte luni din 2015, când proiectul a fost blocat pentru avize la Ministerul Culturii, cele trei luni, cât a durat obținerea autorizației ISU sau cele două luni când proiectul a fost respins de două ori în sistemul de licitații electronice.

Iar dacă asupra lucrărilor de la muzeu are un oarecare control, în privința celorlalte proiecte depuse de oraș la Ministerul Culturii încă de anul trecut, și-a pierdut speranța. E aprilie și pe lista primelor 43 de proiecte finanțate de Comitetul Interministerial pentru Centenar, anunțată recent, nu se află niciunul dintre cele depuse de ei. Mai mult, spune că a fost contact de mai multe institute culturale și ambasade ca să-i sprijine în organizarea de manifestări, ca apoi să îi spună că, de fapt, nu au bani. Dacă pentru centenar nu au bani, pentru ce au, se întreabă el?

„Centenarul nu e pentru mine și vecinul Vasile”, spune Rustoiu. Centenarul era șansa României de se face cunoscută în exterior și am ratat-o, adaugă, și se uită cu oftică la o listă de idei înaintată de mai multe primării din județul Alba încă de anul trecut, pentru care Ministrul Culturii a cerut acum explicații și note de fundamentare. Sunt inutile și riscă să risipească bani guvernamentali, crede el: ziua veteranilor în comuna Fărău, o expoziție la biblioteca din Jidvei sau un monument al Unirii în comuna Stremț, care ar urma să reprezinte un infanterist din Primul Război Mondial.

Rustoiu dă exemplul Ungariei, care știa cu 10 ani înainte că urmează să celebreze 1.000 de ani de la instaurarea imperiului și care a reabilitat la timp foste proprietăți și monumente, inclusiv Catedrala Catolică din Alba Iulia, și care a avut grijă „ca activitățile să se simtă din Vladivostock în New York”.  „La nivel local, noi ne facem treaba din 2014 pentru centenar”, spune directorul, referindu-se la data începerii proiectul Museikonului și al reabilitării Sălii Unirii. „Ce să le zic la Guvern: vedeți că în 2018 e centenar? E stupid.”

Ce și-ar fi dorit Rustoiu sunt, pe de o parte, o clădire nouă pentru muzeu, construită de la zero, și măcar un kilometru de autostradă de la Târgu Mureș la Iași sau de la Pitești la Sibiu, în condițiile în care lui îi trebuie șapte ore să ajungă la Suceava și cinci ore ca să ajungă la Viena. Ce poate el să facă, din toate astea, e să schimbe conținutul expozițiilor din muzeu și să se folosească de multimedia. „Avem oase, avem vase, dar nu avem oamenii din spatele lor”, spune directorul, care își propune să valorifice mai mult poveștile oamenilor, și mai puțin artefactele.

#cealaltăcapitală vs. prima capitală

Sătulă să tot aștepte după autoritățile de la București, Alba Iulia și-a luat soarta în mâini. Încă din 2014, de când Primăria a lansat un manual de brand, Alba folosește cu mândrie hashtag-ul #cealaltăcapitală, inclusiv în comunicările oficiale, iar la mijlocul anului trecut a ieșit chiar cu un logo și un slogan propriu pentru Centenar, „Alba unește România”, pe care le folosește uneori alternativ, uneori împreună cu cele naționale. (Guvernul a anunțat logo-ul oficial la sfârșitul lui august 2017, după nici o săptămână de consultare publică.)

Acum, Consiliul Județean așteaptă din nou după București, ca să poată anunța calendarul evenimentelor din weekendul de 1 decembrie, spune Popescu, administratorul public al județului. Nu vor să facă public nimic până nu vor ști ce oficialități vin și când, dacă va fi paradă militară și cât de mare. În 2017, nici Liviu Dragnea, nici fostul premier Mihai Tudose nu au mai ajuns, deși își anunțaseră prezența. Motivul pare a fi valul de nemulțumire și chiar proteste în stradă, într-un oraș cu un puternic ADN anti-PSD, spun reprezentanți ai Forum Apulum, o organizație civică apărută după protestele împotriva OUG 13 din oraș.

De 1 decembrie, autoritățile locale se așteaptă la 100.000 de turiști, în condițiile în care maximul atins în trecut a fost de 40-50.000, iar capacitatea de cazare (hoteluri pensiuni și apart-hoteluri înregistrate oficial) este de 1.300 de locuri, care sunt deja rezervate. Popescu crede însă că nu vor fi probleme în a manageria atât de mulți oameni deodată. Vara va fi plină de evenimente în Alba, de la festivaluri tradiționale, cum ar fi Festivalul Roman, până la evenimente noi, ca Festivalul Românilor de Pretutindeni. Important e să existe coerență, unitate și o poziționare corectă, spune Popescu, adăugând că și își dorește ca orașul să capitalizeze de pe urma Centenarului și în anii următori, așa cum a făcut Sibiul după ce a fost Capitală Culturală Europeană în 2007.

Pe de altă parte, Rustoiu crede că, după 2018, Alba va rămâne cu Sala Unirii refăcută, cu Aleea Centenarului – strada din fața muzeului, unde vor să mute statuile personalităților care au făcut Unirea și care acum trec neobservate în piațeta din spate – și cu niște străzi reabilitate. Pe când România, spune el, nu va rămâne cu nimic substanțial, pentru că nicio acțiune substanțială nu se întâmplă în 2018.