[#dordealba] Contra curentului

Lui Marius Rotar, un cercetător științific de 44 de ani și profesor în departamentul de Istorie al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, i se întâmplă des să fie întrebat de jurnaliști de ce s-a apucat să scrie despre moarte și crematorii. Nu întrebarea îl necăjește, cât faptul că oamenii așteaptă un răspuns „fantasmagoric”. Răspunsul nu stă în vreo traumă din copilărie, ci într-un teribilism adolescentin: un profesor de la Facultatea de Istorie a întrebat cine ar fi interesat să facă o licența despre moarte, iar Rotar, care voia să fie contra oricărui curent, s-a oferit.

Acasă, Rotar nu vorbește despre moarte, subiect despre care a scris vreo șapte ani. „Oricât de pasionat și curios aș fi, nu pot, nu e cel mai ușor subiect.” A știut totuși să-și creeze contexte – participarea la adunări internaționale pe tema morții și a cremațiunii, a scris o carte despre asta și organizează de zece ani în Alba Iulia conferința „Death and Dying in XVIII-XXI century”. Tot Rotar a înființat Asociația Amurg, prin care încearcă, treptat, o reformă a sistemului funerar din România. „Problema BOR e că vrea predominanță în discurs, ca formă de putere”, spune Rotar, amintind că au fost și preoți la protestele împotriva deschiderii unui crematoriu la Cluj, în 2013, că și din cauza Bisericii avem doar trei crematorii în România.

Există o criză a locurilor de veci în mai multe orașe, explică Rotar motivul care l-a dus să studieze cremațiunea, iar asta a început să se vadă și la Alba Iulia, unde într-un cimitir de lângă cetate, de exemplu, sunt multe cruci înghesuite ale generației din anii ‘40, care a cumpărat locuri de veci acolo. Erau înghesuite până sus pe deal, deci de noi generații nu e loc.

Când a murit tatăl lui acum doi ani, Rotar și-a dat seama că tot ce citise despre moarte fusese degeaba. A fost mut și vorbele de duh ale vecinilor precum „asta e viața, cu o moarte îi suntem datori” îi păreau mari filosofii. Cineva l-a întrebat dacă o să-l incinereze, dar „cum să incinerezi un om care nu și-a exprimat dorința?” Altcineva l-a întrebat dacă și-ar incinera fata, dacă ar păți ceva. Întrebările fac ca pământul să-i fugă de sub picioare.

De ce prima întrebare pe care o pui când afli că a murit cineva este „cum s-a întâmplat?”, spune Rotar. „Dacă știi că a avut o boală, atunci parcă ai un pic de comfort, nu puteai împiedica tu nimic.” Dar și moartea s-a individualizat, continuă istoricul, vrem ca moartea noastră să creeze un înțeles. Rotar vrea să aibă parte de o „slujbă” laică, la care să se cânte la chitară și să vorbească prietenii lui, nu un preot care să citească un discurs repetat la fiecare ocazie.

Rotar, un fumător înalt, slab, brunet, cu cioc și blugi, e de peste 20 de ani cercetător și profesor. Câteodată spune că e catalogat drept PSD-ist din cauza că sprijină unele idei progresiste ale partidului din trecut: programele Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, din 1893, dar și cel din 1910, care militau pentru separația Bisericii de stat, drepturile femeilor și pentru protecție socială. Nu e nicidecum fan al direcției PSD de astăzi – una dacică și tradiționalistă, cum o vede Rotar. Dar nici alternativele nu îl conving. Cei de la USR sunt doar cu discursul anti-corupție, crede el. „Dacă le scoți discursul anti-PSD din agendă, ce rămâne?” Se autodeclară socialist și spune că nu există un partid care să-l fi câștigat. Platforma Demos i-a atras atenția de stângist convins la un moment dat, dar și ei îi par mai degrabă niște „hipsteri de stânga”.

Nu e vreun partid care să aibă vreun plan ca locurile de muncă să se înmulțească, iar administrația locală din Alba Iulia nu pare să facă altceva decât să investească în cetate. „Dacă o scoți din discuție, nu mai e nicio diferență între noi și Cugir”, spune Rotar, iar calitate evenimentelor din cetate lasă de dorit. „Dacă am pune intrări pe la desele noastre festivaluri, cine ar plăti 10 lei în Alba ca să-l vadă pe Smiley?”

Spune că a obosit să mai intre în polemici locale. A vrut să deschidă un crematoriu la o periferie de oraș, ca alternativă la cimitirele deja arhi-pline, dar a renunțat la idee când și-a dat seama că nu avea apă și gaze în zonă și nu și-ar fi permis investiția. „Dar faceți oameni buni facilități în zonele industriale”, insistă el. „La Ciugud cum ajung afaceriștii?” Spune că orașul ar trebui să fie definit după numărul de locuri de muncă, nu după cel de turiști și se ofuschează când aude de proiectele smart city. A obosit să audă și de același primar PNL (Mircea Hava e în funcție din 1996) și se întreabă unde e acest smart city, când încă nu-s stâlpi de iluminat în toate cartierele?

Rotar nu înțelege nici încercările de a face educație civică ale unor ONG-uri precum Forum Apulum, pe care le consideră doar mișcări anti-PSD, când ONG-urile, spune el, ar trebui să fie neutre. Ei l-au invitat și îl invită în continuare la evenimente, el le refuză și își vede de cercetările lui.

Acum studiază istoria identității nou-religioase în România, adică ateii și liber-cugetătorii – înmormântările și căsătoriile laice, atitudinea stângii față de religie până la 1939 (socialism și comunism). Îl interesează liber-cugetătorii care la început de secol XX militau pentru laicizarea învățământului și separația Bisericii de stat prin radicalizare: desființarea seminarului și a facultății de teologie ca instituții de stat. Istoricul păstrează o anumită invidie pentru oamenii care cred, pentru că orice religie promite că după moarte există ceva. Dacă ești ateu, nu ai nicio certitudine.