[#dordealba] Copiii care fac roboți

Dacă Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia se vede cu ușurință de la bulevard, laboratorul de informatică stă ascuns în spatele curții și face notă discordantă. Îl recunoști după ramele galbene subțiri, care încadrează zeci de geamuri oglindă. Împarte terenul cu liceul, dar pare din altă lume – îl trădează liniile de cod și modelarea 3D cu care se ocupă elevii din interior. Una dintre încăperile lui a devenit bârlog pentru echipa de robotică Team RO001 Xeo Alba Iulia după ce a câștigat Inspire Award 1 luna trecută în București, la competiția BRD First Tech Challenge România.

FTC e un campionat de robotică pentru elevii de liceu. Nu au nevoie de experiență; scopul competiției e să trezească interesul tinerilor pentru știință și tehnologie. În plus, competiția le promite că nu vor fi niciodată singuri. Primesc un kit de robotică, iar provocarea e să-l transforme într-un robot cu o capacitate scurtă de autonomie sub îndrumarea a cel puțin doi mentori.

Prima ediție a competiției a avut loc în România anul trecut. Odată cu ea s-a înființat și Team RO001 Xeo. Acum își perfecționează robotul pentru etapa din aprilie, care va avea loc în Detroit, unde vor pleca împreună cu alte echipe câștigătoare din București și Târgu-Jiu. Tema de anul acesta se numește „relic recovery”, relicul fiind un omuleț galben modelat 3D, care așteaptă într-un colț al terenului să fie salvat de către robot.

I-am găsit pe câțiva dintre membrii Xeo în laboratorul din curtea liceului, cu două săptămâni și-un pic înainte de plecare. Sunt în punctul în care gândesc în paralel detalii și imagini de ansamblu. Îi preocupă piesele de schimb, pentru că în Alba Iulia comenzile ajung cu încetinitorul, dar și reinventarea robotului. Spre exemplu, se gândesc la modalități de înlocuire a plexiglasului cu metal, la maximizarea fiecărei piulițe.

Cum intri pe terenul lor de joacă din laborator în dreapta vezi un mini șantier, agățat răftuleț cu răftuleț de perete. Bormașini, șuruburi de diverse mărimi, șurubelnițe, rotițe, benzi adezive de diverse culori, piulițe. Copiii spun că e întâmplător aranjamentul de culori: albastru, galben, roșu. Lângă rafturi, un sticker cu inimioară, pinguini, panda și unicorni trădează o prezență jucăușă sau o glumă de gașcă. Au simțit și ei că e multă discuție despre Centenar, mai ales în orașul lor, așa că hashtagul #RoboticaUnesteRomania stă scris mare pe un cearșaf agățat pe geamul din spatele încăperii.

Robotul pe care îl perfecționează este o ea. O cheamă Ela și încearcă să echilibreze balanța de gen din echipă. Creierul ei este un telefon Android, cu o autonomie de aproximativ 30 de secunde. Poate să doboare bile singură, cu ajutorul unor senzori de culoare. După perioada de autonomie robotul este preluat de driver. În echipa Xeo se ocupă de asta Alex Drăguș, care e și Team Leader, și Darius Corpodean. Scopul e să umple un raft cu cuburi conform unui tipar, iar în final relicul să fie dus înafara terenului. Un meci întreg durează 2:38 minute.

În mintea multor oameni competiție sună a moduri de a-l întrece pe celălalt. FTC schimbă optica și pune competiția pe același taler cu colaborarea, care e promovată și pe teren și înafara lui. Copiii spun că e 50%-50%. „A fost o echipă din Rusia care a venit în mod special la noi să ne ceară ajutorul pentru autonomie, pentru că lor nu le mergea foarte bine senzorul de culoare”, spune Mădălina. „Și am avut și un coleg care mergea și îi ajuta pe ceilalți partea de autonomie, în cod, când aveau nevoie.”

Meciurile se joacă în alianțe. În calificări ele sunt prestabilite de un program. Când calificările se termină, primele patru echipe din clasament primesc titulatura de „echipe căpitan” și șansa de a-și forma propria alianță. Din acest motiv, trebuie să fii și spion și strateg. Robotul tău nu e singur, iar în alianțe ar fi bine să se completeze ca-ntr-o relație. „De-aia e bine să stai să te uiți la meciurile altora, să vezi ei pe ce parte se descurcă mai bine, cum e robotul lor”, spune Maria Antonella, iar un coleg o completează „ori dacă modul în care prind ei cuburile ne-ar încurca pe noi, așa că n-ar fi o idee bună să ne punem în alianță”.

Mihai Mermezan, coach-ul Xeo, spune că ei oricum sunt obișnuiți cu valori de fairplay, dar în campionat e imposibil să fii individualist. „Toată lumea ajuta pe toată lumea și era o atmosferă pe care noi ne-am pliat foarte bine, tocmai de-asta am și câștigat.” (Echipa Xeo a câștigat Inspire Award 1 pentru că au excelat la toate capitolele, deși n-au fost cei mai buni nici la tehnic, nici la non-tehnic.).

Deși perfecționarea robotului e o sarcină la care lucrează deja de ceva timp, liceenii nu cred în teorii conspiraționiste despre cum roboții ne vor conduce în viitor. „Tot omul e în spate, un robot nu o să aibă niciodată compasiune ca o ființă umană”, spune Maria Antonella. Darius crede că treaba asta e supraestimată: „automatizarea e totuși în câștigul oamenilor, le dă mai mult timp să se ocupe de lucrurile care le fac plăcere”. Mihai glumește amintind de o vorbă care i-a plăcut, zisă de Cristian Tudor Popescu în 2017, „copiii care fac roboți vor fi mai oameni decât toți”.

Lucrurile bune, cum e și competiția FTC, îi conving să rămână în țară, dar sunt conștienți că o călătorie ca cea din America le poate schimba părerea. Chiar și-așa, toți vor să continue în domeniu, fie la Cluj, în București sau în străinătate.

Au de gând să continue tradiția și să participe la FTC în fiecare an. Dar se gândesc și la alte competiții, unde accentul cade pe alte funcționalități. „În cazul competițiilor de freestyle trebuie să te dai mare cu cât de bine îl poți face, sau ceva care să iasă în evidență”, spune unul dintre băieți. Mai sunt și concursuri de tip line follower, în care robotul trebuie să urmărească o linie neagră în mod autonom. Nu se simt copleșiți de niciun tip de tehnologie. Cel mai mare atuu al lor, sunt cu toții de acord, este creativitatea.