[#dordealba] Teatrul din orașul fără teatru

E început de aprilie, ora 5 după-amiază, când Viorel și Ludmila Cioflică, soția lui, intră în sala goală de spectacole a Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia: peste 350 de fotolii roșii în fața scenei pe care în jumătate de oră vor începe o nouă repetiție pentru Nepoata-soție, după Eugène Ionesco.
Viorel, 39 de ani, e un tip slab, cu plete, doctor în sociologie, consilier pe dezvoltare personală și coordonatorul trupei de teatru independent Skepsis. Ludmila e soția lui și s-au cunoscut la un spectacol. El a crescut convins că are datoria să rămână în Alba Iulia și să dezvolte comunitatea în care s-a născut, umplând astfel un gol pe care l-a simțit și în familie și în oraș: cultura și educația prin cultură. Viorel s-a îndreptat la început spre sociologie și muzică: are un doctorat în psihologie socială, iar în timpul facultății mergea cu chitara prin țară la festivaluri de folk.

Așa a dat, prin 2001, de teatrul făcut de trupe studențești din țară la un festival din Cluj-Napoca și s-a întrebat dacă poate să facă și el ceva asemănător în Alba Iulia – oraș fără teatru de stat și cu sketch-uri umoristice de 15 minute la Casa de Cultură a Studenților. Când i s-a spus că un spectacol mai lung de teatru n-are nicio șansă la studenții din Alba Iulia, Viorel a vrut să le arate că se poate. „Cunoșteam studenți, mergeam la cercul de lectură, cântam în cămine. Așa că am vrut să fac un spectacol [de teatru], ca să văd cât de reale sunt prejudecățile.”

După primul spectacol, dus la capăt cu trei colegi de facultate, lumea i-a întrebat când e următorul. Așa că au format Skepsis, un grup de teatru independent care, din 2002 până astăzi, a strâns 14 actori amatori (adulți și studenți), trei profesioniști și o trupă de 10-15 adolescenți.

Provocările de la început – fără experiență de scenă, Viorel a trebuit să învețe timp de doi ani actorie și regie de la profesori din țară – își găsesc ecou în principiile de astăzi ale trupei. Cei de 14-18 ani care vor să se înscrie în trupă urmează mai întâi un curs de pregătire ținut de Viorel (unii renunță singuri când văd cât e de muncă), iar cei între 8 și 12 ani au și ei cursuri de educație nonformală. „Tinerii nu învață doar teatru, ci și să dobândească această conștiință de cetățean”, spune Viorel. „Dacă poți să strălucești la teatru poți să strălucești și în familia ta, în comunitate, la locul de muncă.”

„Facem exerciții pentru îmbunătățirea concentrării, atenției, memoriei, dicției, mișcării, dar și a unor procese interne, psiho-emoționale: exprimarea și gestionarea emoțiilor, conștientizarea lor.” Copiii învață să fie mai prezenți pe scenă, dar și în viața de zi cu zi. „Înveți să-ți dezvolți comunicarea, să fii atent la ceilalți când vorbesc, la cum vorbești tu, la cum legi prietenii”, spune Vinicius Moldovan (Clăbuc), în vârstă de 23 de ani și de cinci ani în gașca Skepsis. Pe Oliviu Grozav, 19 ani, cel mai mult l-a ajutat că a devenit mai sociabil și a învățat să lupte cu timiditatea, iar pe Miruna Cioară, 16 ani, exercițiile de mișcare și relaxare o ajută să scape de trac pe scenă și să scadă din presiune când are o problemă de rezolvat.

Ani de zile Viorel și trupa s-au descurcat din banii lor, din sponsorizări și din parteneriatul cu Casa Studenților care îi lasă să folosească sala. Când mergea la Primărie sau Consiliul Județean să ceară finanțare sau un sediu propriu, cei din administrație îl întrebau care ar fi câștigul. Lucrurile s-au schimbat în 2014, când, după restaurarea Cetății, Primăria a format un grup special cu rolul de a atrage fonduri europene pentru dezvoltarea orașului; atunci l-au contactat ei pe Viorel. Au semnat un protocol de colaborare pentru dezvoltarea vieții culturale, iar din 2017 Primăria le finanțează parțial, timp de 10 ani, proiecte cu impact; în prezent, cele trei proiecte sunt: stagiunea de spectacole (14-15 pe an), Festivalul Internațional de Teatru pentru Tineret APOLLO (care în fiecare an aduce la un loc trupe din țară și străinătate, de profesioniști și de amatori) și un festival medieval în timpul verii, cu teatru, dans și muzică.

La fiecare spectacol, spune Viorel, vin 200-250 de oameni. Un bilet întreg costă 10 lei, iar unul pentru elevi și studenți 5 lei. Skepsis e invitată și în alte țări la festivaluri de teatru, iar asta plecând dintr-un oraș în care nu există un teatru de stat, ci doar cel de păpuși. Un teatru de stat i-ar ajuta, poate, cu colaborări și un spațiu în plus pentru spectacole, dar mai ales la formarea unei vieți artistice și socio-culturale a orașului, ceea ce, spune Viorel, lipsește în Alba Iulia. Pentru Consiliul Județean, prioritatea e să reabiliteze teatrul de păpuși, pentru că „nu te apuci de un teatru nou când ai un teatru care cade pe tine”, spune Dan Popescu, administratorul public al Consiliului. O sală nouă de teatru ar putea apărea în bastionul Sfântul Mihail din oraș, dar asta ține de viitor.

„Până la împlinirea promisiunilor”, spune Viorel, „am reușit să creăm o trupă de teatru cu repertoriu în adevăratul sens al cuvântului și să formăm un public care caută nu doar spectacole de teatru, dar consumă și alte evenimente culturale”. Acum, e important pentru ei să rămână independenți și cu libertate de exprimare artistică („Susținerea Primăriei este în fiecare an de 25-30%. Nu pentru că n-ar avea ei să dea mai mult, ci pentru că nu le cerem mai mult.”), să crească și să păstreze viu spiritul grupului.