[EduDoR] Ce trebuie să știi despre planurile cadru

În ultimele trei săptămâni, în presă se rostogolește un subiect care aproape că a luat amploarea unui scandal: o comisie de specialiști a elaborat niște variante de planuri cadru pentru gimnaziu, o altă comisie menită să ofere feedback pe aceste documente s-a scindat și a venit cu o nouă propunere și, colateral, au intervenit și alți experți, neimplicați inițial. Iată ce ar trebui să știi despre planurile cadru și de ce vorbim despre ele acum.

Ce este un plan cadru și ce rol are?

Planul cadru este un document care stabilește disciplinele obligatorii, numărul de ore pe săptămână pentru fiecăreia dintre acestea și numărul de ore alocat disciplinelor opționale, în funcție de nivelul de școlarizare (primar, gimnaziu sau liceu), forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă) și profil (de exemplu, școli de artă sau școli sportive). Cu alte cuvinte, dacă ești elev, acest plan cadru decide ce materii vei învăța și câte ore la fiecare materie.

Disciplinele obligatorii alcătuiesc trunchiul comun (TC), iar cele opționale – Curriculumul la decizia școlii (CDȘ), acestea din urmă fiind propuse de școală și alese împreună cu părinții și elevii, în funcție de resurse, dar și de nevoia unor profesori de a-și completa norma didactică de 18 ore pe săptămână (acum, la opțional, elevii fac de la Educație ecologică, până la Educație prin șah, pe când Informatica, conform legii educației, este obligatorie doar la liceu, iar în gimnaziu este opțională).

Conform legii, există un singur plan cadru la nivel național, aprobat de minister și elaborat de un grup numit de ministrul Educației.

De ce trebuie schimbat acum?

În acest moment, elevii români învață după mai multe planuri cadru făcute în diferite etape ale reformei în educație din ultimii 15 ani. Astfel, cei din gimnaziu studiază după planuri cadru elaborate în 2001, cei de-a IV-a – după planuri din 2004, cei din Clasa Pregătitoare, I și a II-a – din 2012, iar a III-a – după planuri din 2013.

Aceștia din urmă sunt primii care au avut parte de un plan cadru și de programe școlare noi, făcute după adoptarea Legii Educației în 2011, care a introdus cea mai substanțială transformare de după 1989: cel puțin în teorie, s-a trecut de la învățarea bazată exclusiv pe livrarea de cunoștințe, la cea care urmărește ca elevul să-și dezvolte niște competențe cheie, agreate la nivel european și introduse mot-a-mot în lege: competențe de comunicare în limba română, în limba maternă (în cazul minorităților naționale) și în limbi străine; competențe de bază de matematică, științe și tehnologie; competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; competențe sociale și civice; competențe antreprenoriale; competențe de sensibilizare și de expresie culturală; competența de a învăța să înveți. Ce înseamnă fiecare dintre ele legea românească nu explică, dar explică documentele europene: spre exemplu, prima categorie presupune că elevul poate exprima și interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte și opinii, oral și în scris și poate interacționa lingvistic în contexte culturale și sociale diferite, iar competențele de știință presupun, printre altele, că el înțelege schimbările cauzate de oameni în lumea înconjurătoare și responsabilitatea fiecăruia dintre noi în calitate de cetățeni, în relația cu mediul.

Practic, elevii care sunt acum în clasa a III-a reprezintă prima generație formată în acest spirit. Pentru că în 2017 ei vor intra în clasa a V-a, e nevoie urgentă de un nou plan cadru pentru gimnaziu (și ulterior pentru liceu), din care vor deriva noi programe școlare și organizarea de licitații pentru noi manuale. În paralel, vor trebui formați profesorii pentru a aplica aceste programe, așa cum s-a întâmplat în 2012 și cu învățătorii care preluau Clasa Pregătitoare.

Specialiștii de la IȘE estimează că planul cadru pentru gimnaziu, care este în dezbatere acum, se va aplica unui număr de 800-900 de mii de copii și va fi pus în practică, la catedră, de 70-80 de mii de profesori.

Cine elaborează planul cadru și cine îl contestă?

Conform metodologiei de elaborare a curriculumului național adoptată în 2014, în luna septembrie 2015 fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu a stabilit componența grupului care urma să elaboreze planul cadru și a comisiei care urma să îl valideze din punct de vedere științific.

Cei care fac acum planul cadru sunt cinci reprezentanți ai ministerului: patru inspectori generali (pentru științe socio-umane, română, matematică și chimie) și directorul adjunct al Direcției pentru învățământ în limbile minorităților, trei reprezentanți ai Institutului de Ştiințe ale Educației (IȘE) – cu rol în cercetare și elaborare de politici și programe școlare, doi inspectori de la Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT) – tot în subordinea ministerului și un consilier de la Centrul Național de Evaluare și Examinare (CNEE), instituția care face subiectele la examenele naționale.

În comisia de validare sunt 18 membri: ministrul Educației Sorin Cîmpeanu și directori generali din minister, reprezentanți ai IȘE, CNDIPT, CNEE, ai Academiei Române, dar și ai mediului universitar și sindicatelor. Deși Cîmpeanu nu mai este ministru, el e încă în comisie și pentru înlocuirea lui (cu actualul ministru sau cu altcineva) e nevoie de un ordin dat tot de ministru.

În octombrie și noiembrie, în baza unui document de referință făcut de IȘE anul trecut și dezbătut cu peste 80 de experți în educație și reprezentanți ai sindicatelor și ONG-urilor, care detalia nivelul de competențe la care trebuie să ajungă absolventul de gimnaziu, grupul de lucru a definitivat trei propuneri de plan cadru, pe care în 4 noiembrie era gata să le supună dezbaterii publice. Printre modificările pe acestea le propun sunt: eliminarea limbii latine, introducerea materiei TIC – Tehnologia Informației și a Comunicațiilor, o oră în plus pentru disciplinele socio-umane: Educație pentru drepturile copilului (la clasa a V-a), Educație interculturală (la clasa a VI-a), Educație pentru cetățenie democratică (la clasa a VII-a) și Educație economică (la clasa a VIII-a).

Căderea guvernului în urma incendiului de la Colectiv a mai întârziat puțin lucrurile: noul ministru, Adrian Curaj, trebuia să înțeleagă și să fie de acord cu continuarea procesului început de predecesorul său.

Curaj și-a dat girul și nu a cerut un nou grup de lucru, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în 2012, când se muncea prima dată la planul cadru pentru învățământul primar, dar, pe 23 decembrie 2015, în aceeași zi în care cele trei planuri s-au lansat în dezbatere publică pentru o lună, ministrul a instituit o comisie formată din specialiști în educație, care să asigure „coordonarea eforturilor și proiectelor privind elaborarea arhitecturii curriculare în învățământul preuniversitar” și care „va veni cu recomandări în ceea ce privește cariera didactică”. Cu alte cuvinte, o misiune pe termen lung, care să pregătească viitorul în educație.

Comisia reunește 11 membri, printre care: un academician, profesori care au format olimpici la matematică, un director de liceu de stat, inițiatoarea unei școli private, coordonatori ai unor ONG-uri de educație. Grupul nu are o putere superioară celui stabilit de fostul ministru Cîmpeanu și nici nu îl înlocuiește, ci are un rol consultativ.

La începutul lui februarie, această comisie s-a scindat: șase dintre membrii ei au cerut retragerea variantelor aflate în discuție, prelungirea termenului final de elaborare a programelor până la sfârșitul lui iunie 2016 și au venit cu altă propunere de plan cadru, mai revoluționară decât cele trei și decât cea actuală (4-6 ore de opțional, față de 1-2 sugerate de grupul IȘE, eliminarea unor discipline clasice, precum chimia și fizica și introducerea unora noi: Științele vieții, Științele mediului și a trei ore de educație fizică).

Acesta a fost momentul care a arătat că nu există consens în interiorul acestei comisii și al comunității de specialiști, în general. Oana Moraru, unul dintre cei cinci care nu a semnat planul cadru sugerat de o parte dintre colegii ei, a motivat că el este nerealist și că deturnează atenția spre lucruri irelevante.

În spațiul public, subiectul a explodat: au apărut voci care cer schimbare totală și radicală și altele care spun că sistemul nu e pregătit pentru așa ceva, părinți care vor programe mai ușoare, teme mai puține și aducerea unor experți din străinătate care să rezolve problema, specialiști care susțin că elevii sunt plictisiți și că învață de frică lucruri prea grele și profesori care își apără disciplina: să nu se reducă numărul orelor de română, de istorie sau geografie, să nu se scoată latina, ba chiar să i se dea o oră în plus.

Prea puțini însă au atras atenția că e nevoie de o discuție serioasă și concretă despre o viziune pe termen de lung, despre ce trebuie să știe și să facă un copil de 14 ani la sfârșitul clasei a VIII-a și, în funcție de asta, ce și cum trebuie să învețe și cum trebuie formați profesorii.

Mai mult, săptămâna trecută, și Departamentul de Știinte ale Educației (DȘE) din cadrul Facultății de Psihologie a Universității din București a venit cu o propunere de plan cadru derivată din cele trei ale IȘE. Specialiștii de aici nu fuseseră implicați în procesul inițial, însă unul dintre semnatarii documentului, lect. univ. dr. Firuța Tacea, face parte din comisia de validare a planurilor cadru și a colaborat în lunile anterioare cu grupul de lucru coordonat de IȘE.

Stadiul actual și pașii următori

În acest moment, în spațiul public sunt vehiculate cel puțin cinci variante de plan cadru pentru gimnaziu: trei ale grupului de lucru coordonat de IȘE, unu al celor șase membri din comisia de inovare stabilită de ministrul Curaj, unu al DȘE, dar și propuneri individuale, cum ar fi cea a lui Marian Staș, cadru didactic asociat la Harvard Kennedy School. La rândul lui, Staș face parte din grupul de contestatari de la începutul lui februarie. El crede că a trecut timpul unui plan cadru unic, propune o viziune bazată pe valori și cere din partea școlilor o ofertă educațională mai variată și adaptată nevoilor comunității locale, într-o pondere care crește de la 25% din totalul orelor (la clasa a V-a) până la 40% (la clasa a XI-a).

Legal însă, doar IȘE are sarcina și competența de a propune ministerului soluția. Iar soluția trebuie să vină rapid, pentru că urmează un proces și mai important, care ia timp: alcătuirea programelor și a manualelor.

Deși conform calendarului, în 8-10 februarie comisia ar fi trebuit să valideze varianta finală de plan cadru, intensificarea dezbaterii publice și numărul foarte mare de sugestii primite de grupul de lucru IȘE (peste 18.000 de chestionare online completate, plus petiții de susținere a uneia sau alteia dintre discipline) au prelungit termenul până la sfârșitul lunii februarie.

Zilele acestea, Ciprian Fartușnic, directorul IȘE, a declarat că grupul de lucru reanalizează cele trei variante din perspectiva feedback-ului primit și a discuțiilor din spațiul public: va căuta să păstreze punctele tari din propunerile inițiale și să ia în calcul sugestiile venite din propunerile ulterioare. Iar cu varianta finală va merge și la cei doi actori principali intrați în joc pe parcurs: comisia de 11 numită de ministrul Curaj în decembrie și Departamentul de Științe ale Educației, astfel ca în maximum două săptămâni să existe o soluție de plan cadru pentru gimnaziu pe masa ministrului.

În săptămânile următoare echipa „EduDoR” va continua să urmărească acest subiect și va explica argumentele autorilor, dar și ale contestatarilor planurilor cadru pentru gimnaziu, și va arăta în ce au constat și cum au fost implementate planurile cadru în învățământul primar după adoptarea Legii Educației în 2011.