[EduDoR] De-ale antreprenoriatului

Alexandra Butmălai a descoperit că vrea să fie antreprenor în clasa a X-a. După ce a învățat din greșeli, a pornit proiectul de afacere Fabrica de experimente, de pe urma căruia vrea să obțină profit.

Pe 12 septembrie, cu trei zile înainte de a împlini 19 ani, Alexandra Butmălai a făcut primii pași de studentă. Deși anul universitar 2016-2017 începe în octombrie, ea se duce la cursuri mai devreme, căci învață la The Entrepreneurship Academy (Academia de Antreprenoriat), o facultate privată din București, care funcționează după un model educațional finlandez. Studenții vor lucra în echipă, își vor întemeia o companie și vor căuta parteneri, furnizori și clienți, ca să își dezvolte afacerea și să obțină profit.
*
Alexandra își poartă umerii drepți, vorbește cursiv și râde când își amintește cât a stat cu cărțile în brațe în școala generală, ca să ia note mari. Părinții îi spuneau că e important să învețe pentru a-i fi bine peste ani, iar ea, ambițioasă, se ținea de treabă. „Când toată lumea te laudă, începe să-ți placă”, spune Alexandra. În 2012 a intrat cu 9.84 la matematică-informatică la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, considerat cel mai bun liceu din țară.

Într-a IX-a a învățat la fel de mult ca în gimnaziu, deși lecțiile i se păreau inutile. Avea note mari la toate disciplinele, dar nu crede că le primea pe merit, în afară de cele de la matematică, limba română și geografie. La fizică și chimie abia înțelegea formulele.

După ce a studiat de toate, fără să o pasioneze vreo materie, în clasa a X-a a făcut educație antreprenorială, disciplină introdusă în programa școlară în 2004. Profesoara Mihaela Bucatariu le-a vorbit despre concursul „Compania anului”, organizat de ONG-ul Junior Achievement România, în parteneriat cu Ministerul Educației. Alexandra, încă opt fete și un băiat au făcut o echipă și și-au numit compania STUP (Societatea și totuși unii pot). „Alexandra mi-a atras prima atenția”, spune Bucatariu, „Mi-a plăcut că era dezinvoltă și convingătoare”. Insista că ar vrea să vândă în România melci și broscuțe comestibile, însă profesoara i-a propus să se gândească la nevoile celor din jur. Alexandrei i-a venit ideea să le predea cursuri elevilor de I-IV, altfel decât la școală. Pe ea, de pildă, ar fi ajutat-o mai mult practica decât teoria. Așa a devenit liderul grupului și, alături de colegi, a ținut două cursuri demonstrative, la care au participat în mare parte frați și surori mai mici – unul despre formarea munților, pe care i-au modelat din plastilină, și altul despre muzică, când o elevă s-a costumat în Beethoven. „În timpul proiectului mi-am dat seama că vreau să fiu antreprenor”, spune Alexandra, „Îmi plăcea să am o echipă, să muncim împreună”.

Pentru etapa națională au trimis un video și, cu ajutorul profesoarei, au realizat un plan de afaceri cu informații despre societatea comercială, capital social, acționari și obiect de activitate, în dreptul căruia au scris: „Scopul nostru este de a le oferi copiilor posibilitatea să participe la cluburi specializate pe diverse domenii spre care cei mici au înclinație sau manifestă interes”.

După ce s-au calificat, elevii au pregătit un discurs despre companie și o scenetă despre brand. Alexandra, care urma să vorbească în fața publicului înainte de reprezentație, n-a repetat deloc alături de colegi. Le zicea „Hai să vedem cum vă iese”. Simțea că reușește singură, căci era șefa.

Tatăl, antreprenorul și arhitectul Cătălin Butmălai, a încurajat-o de mică să ia hotărâri. „Cred că e important să se descurce prin forțe proprii și să o ajut doar în ultimul moment”, spune el.

Pe holul unui hotel din București erau vreo 30 de standuri ale echipelor din întreaga țară. Când a urcat pe scenă, Alexandra a spus: „STUP demonstrează că știința și joaca merg împreună”. De trei ori, cum era speech-ul. Apoi n-a mai putut să scoată niciun cuvânt. A mers la stand și a luat foile cu discursul, pe care l-a citit fără nicio emoție. Îndată ce a terminat, a podidit-o plânsul și n-a mai fost atentă la jocul colegilor. Tatăl a scos-o din hotel și i-a explicat că este o lecție de viață. „Eșecul i-a fost un mare salt”, spune el, „pentru că și-a dat seama că are lucruri de reglat în propria personalitate”. Alexandra a înțeles că, dacă are note mari, nu înseamnă că știe să vorbească în public sau să fie un lider bun. „Momentul ăla mi-a schimbat viața”, spune ea. A simțit că a pierdut încrederea și prietenia colegilor. Să fie antreprenor însemna să aibă ceva al ei, să poată alege ce vrea să facă și, în același timp, să știe să-i coordoneze pe alții.

La scurt timp a venit vacanța de vară, de care a profitat ca să citească cărți de leadership scrise de Robin S. Sharma. După prima, Călugărul care și-a vândut Ferrari-ul, a încercat să urmeze mai multe sfaturi. Deși doar două săptămâni a reușit să se culce la 22:00 și să se trezească la 5:00, a păstrat obiceiuri precum cel de a le spune celor din jur mai des „mulțumesc”. A mai citit Întreabă-te de ce, de Simon Sinek și De unde vin ideile bune?, de Steven Johnson, din care a învățat și că o idee de antreprenoriat nu apare peste noapte, ci se dezvoltă în timp.

În clasa a XI-a a participat la un curs al Academiei Kogaion din București, care organizează conferințe și tabere gifted education pentru copii și părinți, cu scopul de a încuraja dezvoltarea potențialului nativ al copiilor, ca aceștia să-și descopere înclinațiile. Acolo, timp de șase luni a ținut chiar ea un curs de experimente de chimie și fizică – își dorea să îi învețe pe elevii de primară și gimnaziu ceea ce ei nu îi oferise școala. A luat explicațiile din filmulețe de pe Internet, iar cu sprijinul părinților a cumpărat materiale pentru experimente. Nu a făcut activități dificile. De exemplu, le-a arătat copiilor cum îndepărtează detergentul moleculele de grăsime: a turnat lapte într-o farfurie și în centru a pus colorant alimentar, pe care l-a atins cu un bețișor de urechi îmbibat în detergent.

Pentru că i-a plăcut entuziasmul elevilor, a vrut să continue proiectul. După ce a ajuns la denumirea Fabrica de experimente, a amenajat un studio pentru experimente în sufrageria bunicului ei. Anul trecut și-a făcut un plan de afaceri: până la sfârșitul lui 2016 și-a propus să ajungă la un profit de 180.000 de lei, iar publicul l-a definit ca „format din familiile conștiente de importanța învățării practice”. A găsit un singur concurent de temut pe piață: clubul „Micul fizician”, unde se fac experimente distractive de fizică.

În vacanța de vară, înainte de ultimul an de liceu, Alexandra a mers în tabere de educație non-formală inițiate de ONG-uri, printre care și Asociația 11even, unde a cunoscut elevi olimpici din toată țară. Ca să extindă proiectul, le-a propus mai multora să i se alăture și a adunat în jur de 20 de oameni. Nu mai vorbea despre „proiectul meu”, ca în clasa a X-a, ci despre „al nostru”. Unii au renunțat destul de repede, pentru că nu aveau timp și de Fabrica, și de școală, însă alții, în jur de 15, au rămas activi. Câteva luni mai târziu și-au făcut un site cu filmulețe cu experimente pe care le explică Alexandra, cu titluri precum: „Balonul atrăgător”, „Apa plimbăreață” și „Cum străpungi un cartof?”. Cea care le-a editat a fost Andreea Chiș, 17 ani, pe care o motivează atât Alexandra, pe care o admiră „pentru energie și entuziasm”, cât și faptul că poate îmbunătăți, într-un fel, educația din România.

„Echipa ia în serios ceea ce eu iau în serios”, spune Alexandra. „În perioadele în care nu mă coordonez pe mine, nu am nicio șansă să-i coordonez pe ceilalți”. În general, așteaptă să le spună ea pe Facebook sau pe Skype cum să ajute, pentru că cei mai mulți nu locuiesc în București.

Anul trecut, Fabrica de experimente a fost nominalizată la Gala Societății Civile la categoria cel mai bun proiect de business/startup. Echipa s-a înscris în competiție ca să afle și mai mulți oameni despre ei, pentru că promovarea contează când vrei să pornești o afacere.

Într-a XII-a, Alexandra a luat note mari la școală, dar a și îndrumat activitățile Fabricii. Nu tatăl a convins-o să devină antreprenor, însă i-a susținut ideile, pentru că nu crede că i s-ar potrivi statutul de angajată. Adolescenta a învățat de la el să găseacă soluții creative: „Îl vedeam cum vorbea cu clienții și cum comanda materiale”, spune ea.

În aprilie anul acesta, în timpul săptămânii „Școala altfel”, a fost prima ediție „Fabrica de Experimente Roadshow”, în București, Cluj și Bacău, la inițiativa Asociației 11even, care a vrut să promoveze activitățile Fabricii, cu finanțare de la Kaufland România. Alexandra a căutat contactele mai multor școli din București, a trimis mailuri cu detaliile despre evenimentul programat într-o sală de la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), după care a vorbit la telefon cu directorii instituțiilor de învățământ. Asociația 11even a pregătit evenimentele din celelalte două orașe, căci mai lucrase cu profesori și elevi de acolo, dar Alexandra a fost cea care, alături de voluntarii locali, a făcut experimentele pentru elevi de gimnaziu, liceeni, profesori și părinți.

Tot în primăvară, echipa a lansat o campanie de crowdfunding găzduită de creștemidei.ro, ca să strângă 7.000 de lei pentru primele truse de experimente, cu numele „#1WOW, ce cool e apa!”, pe care apoi să le vândă. Au stabilit această sumă pentru că nici alte proiecte nu ceruseră mai mult. Nu s-au gândit câte truse ar putea să facă cu acești bani, însă voaiu să vadă dacă îi obțin. 52 de susținători le-au donat aproape 8.000 de lei.

Au aplicat cu proiectul „#1WOW, ce cool e apa!” și la Social Impact Award 2016, o competiție pentru studenți care își propune să promoveze antreprenoriatul social. Acum se numără printre cele opt echipe finaliste și câștigătorii vor fi anunțați pe 29 septembrie – primii trei vor primi câte 1.500 de euro.
*
Alexandra știa că The Entrepreneurship Academy își începe activitatea anul acesta, pentru că îi cunoaștea de la evenimente educaționale pe câțiva membri ai comunității Universitatea Alternativă, unul dintre fondatori. Instituția, deschisă în parteneriat cu Team Academy din Olanda, o școală internațională de antreprenoriat, este acreditată în Uniunea Europeană, dar nu și de Ministerul Educației din România. Cosmin Alexandru, consultant în transformare organizațională și decanul facultății, nu consideră că asta va fi o problemă pentru studenți. După patru ani, absolvenții vor primi o diplomă de licență în Administrarea Afacerilor, cu specializare în Antreprenoriat, recunoscută internațional. Facultatea își propune „să educe spiritul antreprenorial” al adolescenților, spune Alexandru, pentru ca apoi să le fie mai ușor să își asume riscuri, să aibă inițiativă și să lucreze în echipă. Studenții nu vor da examen de absolvire, însă prin profitul obținut vor arăta că au învățat să-și conducă business-ul. Vor studia și în Silicon Valley, în Amsterdam și într-o țară în curs de dezvoltare ca Brazilia sau China, iar cadrele didactice nu vor fi profesori universitari, ci experți în antreprenoriat, marketing, project management și leadership.

În primul an conducerea facultății ar fi avut în jur de 50 locuri disponibile. La cele trei sesiuni de admitere au fost în total 30 de aplicanți. Prima etapă a constat în două eseuri și un video, în care Alexandra a vorbit și despre Fabrica. A doua a fost o zi de lucru în echipă cu alți candidați, în urma căreia au fost acceptați 20 de studenți, cu condiția prezentării diplomei de Bacalaureat. Ulterior cinci s-au retras, iar 13 dintre cei rămași, printre care și Alexandra, au aplicat pentru bursă și au obținut-o. Valoarea maximă a bursei este de 5.000 de euro și acoperă parțial taxa de 6.500 de euro/an.

Delia Grigoroiu, manager de proiect al The Entrepreneurship Academy, este curioasă cum o să crească Alexandra și cum o să-și folosească energia. „Mi-a plăcut să văd un copil de 18 ani care își organizează visul ca un om de business: cu plan de evenimente, plan de comunicare, bugete și echipă”, spune ea.

Cosmin Alexandru a observat că absolvenții de liceu nu se gândesc să devină antreprenori fie pentru că nu au cultură antreprenorială și nu știu să pună bazele unui startup, fie pentru că își închipuie că, dacă nu au bani, nu vor reuși să înceapă o afacere. Unii și-ar dori să devină antreprenori, dar încă nu le-a venit o idee extraordinară. „Business-urile de succes din România pe care le știu nu au plecat la drum cu gândul de a schimba lumea și de a îmbogăți pe cineva”, spune el. „Au vrut să satisfacă o nevoie văzută în jur”. Crede că tinerii nu trebuie să investească un capital mare ca să pună o idee pe picioare și că pot ulterior să convingă investitori să îi finanțeze.

Decanul a văzut însă că în ultimii ani a crescut interesul pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale și că au apărut competiții de antreprenoriat pentru liceeni. Andrei Burghelia, unul dintre colegii Alexandrei, și el bursier la The Entrepreneurship Academy, a absolvit anul acesta Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” cu profil economic, din Constanța. A participat la competiții antreprenoriale mai degrabă la insistențele unei profesoare, dar apoi și-a dat seama că așa cunoaște alți elevi cu aceleași preocupări și învață mai multe despre conținutul unui plan de afaceri. În 2014 a înființat singura companie de curierat pe bicicletă din orașul lui: Velocurier, pentru că nu-l pasionează doar antreprenoriatul, ci și bicicletele. Din câte știe, dintre colegii lui de liceu puțini s-au hotărât pentru o carieră de timpuriu. De pildă, doar el și încă un coleg își doreau să ajungă antreprenori. „Înveți să conduci o afacere, făcând o afacere”, spune Andrei.

Alexandra a înființat oficial firma Fabrica de experimente în iulie și tot atunci s-a apucat de trusele de care nu mai avusese timp din pricina examenelor. Suma de la crowdfunding a acoperit doar costurile pentru cutiile goale și pentru tipărirea unui ghid de utilizare a trusei, așa că tatăl i-a împrumutat în jur de 3.000 de lei. A comandat materialele: pipete, sticle de plastic, sirop de porumb, colorant alimentar, ochelari de protecție, mănuși de bumbac, cutii. De la o farmacie a luat pastile efervescente. A întâmpinat și greutăți: a trebuit, de exemplu, să cumpere peste 1.000 de flacoane în loc de 50, de câte era nevoie, pentru că așa se vinde angro. „Înțeleg costurile neprevăzute, dar nu mă așteptam să fie așa mari”, spune Alexandra, „Încă mai am de învățat despre bani”. Curând, vrea să-și refacă planul de afacere.

Alături de cinci adolescenți, Alexandra încă mai pregătește materialele pentru fiecare cutie. Vor fi cam 150 de truse, cu tot cu cele pe care vor să le trimită susținătorilor drept mulțumire. Pe celelalte le vor vinde. Vor fi gata toate până la sfârșitul lunii septembrie și vor fi însoțite și de filmulețe cu îndrumări, iar comenzile se vor putea face de pe site-ul Fabricii. Alexandra a stabilit prețul de 65 de lei, cu transport inclus, după ce a văzut în magazine că o trusă cu 10 experimente de fizică costă cam 50 de lei. Kitul Fabricii cuprinde 17 experimente și a considerat că, dacă oferă mai mult, merită mai mult. Dar încă nu știe cum să decidă prețurile. Odată cu vânzarea truselor, firma va câștiga primii bani și, în funcție de comenzi, Alexandra va hotărî în ce număr și în ce ritm le vor face pe următoarele.

Își dorește ca părinții să facă experimentele împreună cu copiii, iar aceștia să ajungă să nu se mai sperie de formulele de fizică și chimie de la școală. O interesează antreprenoriatul social și e conștientă că mai are destule de învățat despre business, că e mult de muncă și că nu e suficient entuziasmul. Chiar dacă mai târziu i-ar plăcea și să încheie parteneriate cu diverse librării, iar clienții să găsească truse acolo, momentan își dorește să vadă dacă poate să facă bani din ceea ce-i place. Tatăl are încredere în ea, iar profesoara Bucatariu i-a spus că e important să aibă răbdare. Alexandra nu știe ce va urma, însă e pregătită pentru primul an de facultate și pentru coordonarea afacerii. Facultatea nu-i interzice să aplice pe Fabrica de experimente ce învață, dar va trebui să mai găsească colegi interesați de proiectul ei, care nu vor să-și facă altă companie și cu care să lucreze în echipă. Nu o se dea bătută, căci, deși își face numeroase griji, „până la urmă, totul se rezolvă”.