[EduDoR] Gata BAC-ul. „Vara asta am să mă-ndrăgostesc”

Daniela e ușurată că a scăpat de examenul maturității. Simte că-i încărca mintea degeaba. După ce l-a caracterizat pe Gheorghidiu la română, după ce a încurcat Constituțiile României la istorie, acum nu se gândește decât la escapada de la mare și la faptul că trebuie să-și cumpere un aparat foto mai performant. Că intră sau nu la UNATC, Daniela are nevoie să progreseze.

Înghețata de după ultima probă de examen. Fotografie făcută cu telefonul de Daniela.

*  Săptămânile trecute am spus povestea Danielei Gheorghe, o elevă pasionată de film de la un liceu bucureștean, care a trecut prin focurile Bacalaureatului. Am însoțit-o atât la probele orale și practice, cât și la cele scrise. 

Cu gândul la mare și la admiterea la UNATC, Daniela începea săptămâna trecută probele scrise la BAC: limba și literatura română, istorie, sociologie.

La română, Daniela a intrat luni dimineață în sala de examen cu materia pregătită, în afară de câteva subiecte despre care spera să nu pice la partea a treia: poeziile În grădina Ghetsemani sau Rugăciune și critică literară. Era stăpână pe tot ce înseamnă romane: Moromeții, Ultima noapte de dragoste…, Enigma Otiliei. Se agitau prin sală cu toții în timp ce așteptau subiectele, Daniela n-o mai avea în preajmă pe colega ei, Andreea, care fusese la toate oralele înaintea ei. Acum, în jumătate din sală erau elevi de la Lauder-Reut, liceul privat de vizavi, iar Andreea fusese repartizată în altă sală, la alt etaj. Pe la 9:15, când cei doi supraveghetori au împărțit subiectele, unul dintre colegii din față s-a întors și a șoptit: „romanul, caracterizare de personaj”. Daniela s-a liniștit și a început să-și facă schița în minte. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Gheorghidiu – protagonistul, personajul-narator al romanului. Danielei nu-i venea să creadă de bafta ei, doar îi picase caracterizarea lui Gheorghidiu și la simulare și se spunea prin liceu că celor de la filologie nu le pică niciodată caracterizări de personaje, așa că nu le învățase propriu-zis, ci relațiile dintre ele, „dar se leagă, e cam același lucru”.

La prima parte, Daniela răspunsese unor întrebări pe marginea unui fragment dramatic, Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu. La a II-a, povestise într-un eseu, fără inspirație, rolul lecturii în dezvoltarea personală. „Am dat-o la general în primul paragraf, am scris că are un rol deosebit de important, apoi am scris că deprindem cunoaștere, aflăm lucruri despre oameni și tipologii, despre societate”, spunea Daniela. „La final, am dat și un exemplu concret – că așa era structura eseului -, din Moara cu noroc, unde avem tipul arivistului care vrea să-și schimbe destinul.” Daniela a rămas printre ultimii trei din clasă, scriind la partea a III-a. „Caracterizarea propriu-zisă am scris-o în ultima jumătate de oră și dacă mai aveam timp, mai băgam o pagină pe lângă cele nouă în total. Asta e, am fost o tocilară.” Nu-și făcuse ciornă, nu prea-și face de obicei, notase pe ea doar „însușire fundamentală prin două scene: orgoliul, din scena moștenirii și din cea a căsătoriei”. După proba la română, Daniela a ieșit la cumpărături și la pizza cu sora ei mai mare, Alexandra. La istorie mai avea de învățat materia de după Unirea lui Cuza.

Și chiar a avut un subiect cu Alexandru Ioan Cuza și Principatele Unite, dar nu prin prisma Unirii sau reformelor lui, ci prin Constituțiile României. „Dacă citești pe net bâlbe de la examen, o să fie și a mea printre ele, cu siguranță”, spunea Daniela după ce făcuse o greșeală pe care o s-o țină minte mult timp. În loc să povestească despre Constituția comunistă din 1948, a scris despre cea din 1938, din timpul lui Carol al II-lea. „Și le știam pe amândouă. Le învățasem, știam și când vin comuniștii la putere, dar am încurcat borcanele. L-am făcut pe Carol comunist.” Resemnată deja, Daniela încerca să găsească explicații pentru încurcătură. „Păi dacă n-au și ele, dom’le, niște denumiri… Sunt Constituțiile din ‘52 sau ‘38. Dacă se numeau și ele într-un fel, altceva era.”

Daniela își dorește să-l fi putut trimite pe tatăl ei la examenul la istorie. El este expertul familiei și sigur ar fi știut să menționeze o „constantă a României în secolul XX”, cum i s-a cerut ei la unul dintre subiecte. Daniela s-a întrebat la început ce-i aia „constantă”. A scris despre lupta pentru recuperarea și recunoașterea teritoriilor românești, dar cică era vorba despre lupta pentru integritatea țării, după cum aflase din discuțiile post-examen, de pe holuri. „Deci cât de tare am greșit vom vedea. Ușor n-a fost.” Acum speră să aibă oameni de treabă la corectură și să treacă. Le-a reamintit alor ei că sănătatea e pe primul loc, chair dacă nu ia BAC-u’.

Clar îi e că s-a cam dus pe apa sâmbetei planul ei: să ia 10 la sociologie, 9 la română și 8 la istorie, căci nici ultima probă de vineri, sociologia, n-a fost ușoară, spune Daniela. „Nu sunt mulțumită de lucrarea mea, se pare că nu știu așa multă sociologie pe cât credeam.” A scris și acolo cât a putut, o să ia o notă, dar nu 10-le pe care-l plănuise.

După BAC, Daniela a dat fuga la un majorat. Au ascultat în gașcă Vama, au fredonat versurile de la Vara asta („… am să mă-ndrăăăăgooosteeeesc”) și au plănuit cele două-trei zile la Costinești la începutul lui august. Până atunci o să-și depună dosarul la Facultatea de Sociologie (planul B în caz că nu intră în toamnă la UNATC). Curat pe birou și prin cameră nu știe când o să facă, variantele de subiecte și comentariile încă zac împrăștiate.

Acum că examenul a trecut, Daniela poate să revină la lucrurile cu adevărat importante pentru ea. E supărată ca va trebui să renunțe la Jimmy, Nikon-ul ei cu care are o relație de lungă durată. „Adică are un nume, cum să renunț la el?” Știe că are nevoie să avanseze, deci un aparat foto cu mai multe setări, care să poată face mai multe lucruri, dar mai scump. „Chiar dacă nu intru la UNATC, tot o să vreau să fac filme, așa că am nevoie, dar o să-mi fie greu să-l vând pe Jimmy.”