Evenimente care au marcat satul românesc în 2019

2019 a fost un an cu suficiente decizii și turbulențe care au influențat mediul rural, de la schimbări de guvern și priorități în agricultură, la (prea) multe accidente ecologice, care l-au adus, dintr-o dată, în prim plan. Fără pretenția de a fi exhaustivă, aceasta este o selecție a echipei La noi, după 10 luni de documentare și teren. 

Magazinul Cooperativa de Stat a venit și a plecat

La începutul anului, Ministerul Agriculturii anunța cu mândrie înființarea Casei Române de Comerț Agroalimentar – UNIREA, o companie națională care urma să cumpere produse alimentare de la producători români și să le vândă apoi în 60 de magazine specializate, în toate județele țării. Scopul: creșterea consumului de produse românești și sprijinirea micilor producători, o ambiție mai veche a lui Liviu Dragnea, ca românii să nu mai mănânce „scump și prost”, cum vor multinaționalele. În magazinele Unirea trebuiau expuse roșii de la cooperative, mezeluri produse după rețete tradiționale sau borcane de miere românească.

În iulie, ministrul Daea numea UNIREA „cel mai mare proiect pe care și l-a propus Ministerului Agriculturii”. Patru luni mai târziu, s-au deschis primele două magazine, la Sibiu și la București. În Capitală, vitrinele au fost pline cu produse românești, de la brânză, la carne în baiț, iar ministrul a lăudat gustul excepțional al preparatelor. 

Minunea a durat puâin însă. În noiembrie, Consiliul de Administrație al Casei de Comerț i-a semnalat noului ministru al Agriculturii, Adrian Oros, probleme la cum s-a cheltuit bugetul acesteia. Oros i-a cerut Corpului de Control să verifice întreaga activitate a Casei de Comerț. 

Între timp, vitrinele Brânzăriei (magazinul UNIREA din Sibiu) s-au golit. Cei mai mulți producători și-au retras produsele pentru că nu fuseseră plătiți și pentru că aveau mai multă încredere în piața locală, cu care se obișnuiseră, decât în noul lanț introdus de minister, spune presa locală. 

Viitorul magazinelor este incert. Încă nu a fost publicat vreun rezultat al controalelor, dar Oros a vorbit la începutul mandatului despre cum acest proiect „nu este unul serios şi nu are impact economic şi social”.

Despre greutățile pe care le întâmpina afacerile care încearcă să facă legătura între consumatori și producători și despre o posibilă alternativă, food hub-urile, am scris și noi aici și aici. 

Pesta porcină africană s-a întors

…deși, în realitate, n-a dispărut niciodată în acești doi ani și jumătate, de când a apărut primul focar în România. Mai mult, situația s-a înrăutățit major – atât la noi, cât și în lume, unde boala a fost comparată cu Ebola. 

Vara asta, când numărul de focare active era semnificativ mai scăzut decât în urmă cu un an (61 de focare active, în 11 județe), am mers în Ialomița pentru a vedea cum se reface un sat în care autoritățile eliminaseră în toiul epidemiei toți porcii localnicilor, ca prevenție pentru extinderea virusului. Unii oameni se gândeau să renunțe definitiv la creșterea porcilor, alții se reorientau către pui.

La momentul acela, autoritățile de la nivel central dădeau garanții că lucrurile sunt sub control. La nivel local, directorul Direcției Sanitare – Veterinare Ialomița, Mihai Puia, era mult mai precaut: „Cine crede că s-a terminat cu pesta porcină africană se înșală amarnic”. 

Ce s-a întâmplat de-atunci e că lucrurile s-au agravat și harta României a ajuns să arate mai rău ca anul trecut. De exemplu, în iulie, erau de șapte ori mai multe focare active decât luna precedentă, iar la sfârșitul lui octombrie au ajuns să fie de 16 ori mai multe (aproape 1.000 de focare în 25 de județe). Iar în prag de Crăciun, erau 670 de focare active în 26 de județe, conform Autorității Naționale Sanitare – Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Un focar înseamnă o gospodărie în care există virusul.

În total, în ultimii doi ani, peste jumătate de milion de porci au fost uciși în România (din care 200 de mii în perioada iunie – decembrie anul acesta), ceea ce a dus la creșterea prețului cărnii, dar și la abatoare improvizate și tăieri neraportate.

Sunt date care anunță vești și mai  proaste. La jumătatea lui decembrie, noul ministru al Agriculturii a declarat că România e în pericol de a-și închide ani buni exportul în Europa – și de porci, și de produse de carne – și că doar două județe, Bistrița și Suceava, nu au fost afectate de virus până acum.

Primul focar de pestă porcină din România a fost confirmat pe 31 iulie 2017, într-o gospodărie mică, din comuna Micula, județul Satu Mare. Virusul se răspândește agresiv și nu există tratament sau vaccin care să stopeze evoluția bolii. Deși e inofensiv pentru oameni, ei sunt cei care îl răspândesc, prin echipamente contaminate și transportându-l pe haine. Potrivit medicilor veterinari, virusul se transmite și prin secrețiile animalelor bolnave, prin mistreți deja contaminați și prin transportarea produselor de carne infestată. 

Primul an fară pesticidele ucigașe de albine.
Măcar la rapiță

În 2019 albinele au fost declarate cele mai importante viețuitoare de pe pământ, pentru rolul pe care îl au în polenizarea plantelor, inclusiv a culturilor industriale precum floarea-soarelui, ceea ce a determinat Comisia Europeană să-și intensifice eforturile de protecție a stupilor. 

Primii pași importanți fuseră deja făcuți în 2013, când Uniunea Europeană a interzis folosirea neonicotinoidelor, niște pesticide care ucid insectele dăunătoare, dar care afectează sistemul nervos al albinelor, și pe care apicultorii le consideră una dintre cauzele depopulării stupilor. Lista pesticidelor interzise era actualizată an de an, dar fiecare stat membru putea acorda derogări, ceea ce România a făcut, tot an de an, motivând că se confruntă cu dăunători periculoși care amenință mai ales porumbul, rapița și floarea-soarelui, culturi importante pentru economia României (la producția de porumb și floarea-soarelui suntem primii în Europa). 

Apicultorii au contestat mereu decizia și au avertizat că folosirea acestor pesticide afectează nu doar albinele, ci și pe fermieri, pe termen lung (pe lângă producția de miere, albinele sunt importante în înmulțirea plantelor). 

În 2019, Ministerul Agriculturii a anunțat că România nu va mai cere derogări pentru cultura de rapiță, una dintre cele mai importante plante pentru apicultori. Deși un pas înainte, stuparii atrag atenția că este prea puțin. Câtă vreme neonicotinoidele vor fi folosite la floarea-soarelui, altă plantă preferată de albine, albinelor vor continua să moară. 

În noiembrie, la minister au avut loc iar discuții între agricultori și apicultori privind acordarea unor noi derogări, pentru culturile din primăvara anului 2020, pentru că interesele ambelor părți trebuie echilibrate, spun cei dintâi.

În paralel, apicultorii și ecologiștii încearcă să strângă semnături pentru inițiativa cetățenească europeană Salvați albinele și fermierii, care, dacă s-ar transforma în lege, ar elimina pesticidele sintetice din agricultură, deci și neonicotinoidele, până în 2035.  

Despre ce se întâmplă când neonicotinoidele și albinele dau nas în nas am scris și noi.

Atacurile urșilor s-au înmulțit, inițiativa de reluare a vânătorii a picat

După ce vânătoarea urșilor a fost interzisă în 2016, anul acesta, un grup de parlamentari PSD și ALDE a încercat reintroducerea ei, pentru cinci ani, ca să regleze populația și să scadă atacurile din ruralul montan. 

Scopul parlamentarilor ar fi fost ca numărul urșilor să scadă cu 8%, dar cercetătorii în carnivore mari spun că nu putem vorbi despre reglarea populației la urs brun în România, în condițiile în care nu știm exact câți avem. O numărătoare inexactă arată că am avea 7.000,  cei mai mulți din cei 17.000 inventariați la nivel european, însă la noi numărătorile se fac după urmele din pădure sau cu ochiul liber (deci același animal poate fi numărat de mai multe ori). 

A fost un an în care urșii au fost în centrul atenției mai mult ca-n alți ani. Atacă și chiar omoară oameni, umblă prin gunoaie, mănâncă animale din ogradă (în special porci), distrug lanuri de porumb. Pe de altă parte, sunt loviți de tren încercând să traverseze păduri sau sunt călcați de mașini la marginea șoselei (în noiembrie au fost patru cazuri într-o săptămână). 

Inițiativa legislativă a venit pe fondul unei dezbateri deja complicate despre urși. Dacă până-n 2015 inclusiv, Ministerul Mediului stabilea cote de vânătoare de sute de animale în fiecare an, odată ce urșii au intrat pe lista animalelor protejate la nivel european în 2016, acum doar 140 mai pot fi mutați sau împușcați, anual, și doar când atacurile se repetă. 

Inițiativa reintroducerii vânătorii a fost aprobată în septembrie de Senat, dar a fost respinsă în decembrie de Camera Deputaților. În cadrul dezbaterii din Senat, Ministerul Mediului a anunțat că va finanța un studiu prin care urșii vor fi numărați științific, dar nu știm încă cine va face asta, cum sau cât va dura să avem rezultate. 

Mii de oi s-au înecat în Marea Neagră

Pe 24 noiembrie, două evenimente au ținut în priză publicul și autoritățile române: turul doi al alegerilor prezidențiale, care a decurs fără mari surprize, și o veste care a picat ca un trăsnet – o navă care transporta 14.600 de oi s-a scufundat parțial în Portul Midia, la scurt timp după ce plecase de la cheu. Nava Queen Hind era sub pavilion Palau, o țară insulară din Oceanul Pacific, și urma să ajungă în Arabia Saudită. La bord erau 22 de marinari (21 sirieni, unul din Liban) care au scăpat teferi. Oile, însă, au rămas captive și au murit pe capete. 

La finalul operațiunii de salvare, care a mobilizat autorități locale și ONG-uri pentru protecția animelelor timp de cinci zile, doar 252 de oi au fost salvate.

Cazul a fost, însă, o picătură care a umplut paharul. Evenimentul a atras atenția presei internaționale (The Guardian, BBC, The New York Times au scris despre oile înecate) și a readus în discuție o problemă europeană – exportul de animale vii. De altfel, România a primit în vară un cartonaș galben din partea Comisiei Europene, pentru că a trimis, spre mai multe țări din Golful Persic, 70.000 de oi. Comisarul european pentru Sănătate şi Siguranţă Alimentară, Vytenis Andriukaitis, a atras atenția că, din cauza temperaturilor foarte ridicate din acea vreme, România nu putea respecta condițiile de siguranță și bunăstare a animalelor pe mare și ar fi trebuit să stopeze exportul. 

Pentru România, o țară care în 2018 era  pe locul patru în Uniunea Europeană în privința numărului de de oi şi capre, exportul de ovine aduce un venit important. În 2018, România a exportat 1,1 milioane de animale vii (ovine și bovine).

Incidentul din Portul Midia a scos oameni în stradă și a readus subiectul pe agenda de la Bruxelles. Pe 2 decembrie, Organizația Animals International a organizat un protest în fața Ministerului Agriculturii, în care 80 de persoane au cerut stoparea transportului de animale vii. „Opriți vapoarele morții” au scris pe pancarte. 

La jumătatea lunii decembrie, parlamentarii europeni s-au reunit în plenul de la Strasbourg pentru a dezbate modalitățile de îmbunătățire a calității vieții animalelor în timpul transportului. Cei mai mulți au cerut înăsprirea legislației și chiar interzicerea transportului de animale vii. 

Europarlamentarii români, însă, au avut păreri împărțite. Dacian Cioloș, liderul Renew Europe și fost comisar pentru Agricultură, a susținut că România trebuie să-și schimbe modul de abordare și că trebuie să investească în unități de abatorizare, iar Carmen Avram și Rareş Bogdan au fost împotriva interdicţiei transportului de animale vii către țări din afara UE, susținând că interesele fermierilor trebuie și ele protejate.

Între timp, autoritățile române încearcă să afle cauza scufundării navei și dacă au fost respectate condițiile legale de transport. Una dintre teoriile vehiculate a fost că nava, veche de 39 de ani, a fost supraîncărcată. Din cele 252 de oi salvate, doar 180 au rămas în viață (multe au murit din cauza unor leziuni grave produse pe navă) și vor fi date spre adopție organizațiilor nonguvernamentale.

În prezent, nava plină de cadavre e încă pe mare. Deși Administrația Porturi Maritime Constanța (APMC) spune că e înconjurată cu baraje antipoluante şi că până acum nu au fost înregistrate scurgeri de combustibil, activiștii de mediu acuză că epava a devenit un pericol biologic din cauza cadavrelor care zac în apă.

Pentru că APMC nu are capacitatea să întoarcă nava pe poziţie şi să o aducă la mal, a cerut oferte de la firme să găsească una care are echipamentele necesare. Reprezentanții nu pot însă estima când va fi terminată operaţiunea, pentru că nu s-au mai întâlnit cu un astfel de caz până acum. Spun însă că întregul proces de scoatere și apoi incinerare a cadavrelor de pe vas mai dura, pentru că inclusiv incinerarea oilor implică licitații. 

Ministerul Agriculturii fără Petre Daea

Odată cu noua guvernare PNL, a venit și un nou ministru al Agriculturii. Adrian Oros este profesor universitar doctor în medicină veterinară la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj și deputat din 2012. A intrat în PNL în 2008, după ce anterior fusese membru PNȚCD. Prioritatea lui Oros este pregătirea Programului Național Strategic (PNS) care va stabili prioritățile agriculturii românești în următorii ani. 

Noul ministru a venit și cu o nouă echipă. Emil Dumitru este administrator de fermă și presa spunea că, la 36 de ani, în 2015, era cel mai tânăr președinte al unei organizații de fermieri, Federația Națională Pro Agro. Al doilea secretar de stat este Aurel Simon. Cu un doctorat în afumarea produselor, Simion a fost unul din primii producători care a atestat un produs tradițional. Este fondatorul brandului de produse tradiționale Ca altădată și are o fabrică de prelucrare şi conservare a cărnii. Cel de-al treilea secretar de stat nou este Ștefan Gheorghe, fost preşedinte al Agenţiei de Pescuit şi Acvacultură, consilier în cadrul Ministerului Agriculturii și preşedinte al Patronatului Peştelui din România. A fost membru PNL și acum este în ALDE. 

Un alt membru PNL ajuns secretar de stat este George Scarlat, fost deputat de Galați (2012-2016). Scarlat are 40 de ani și a fost administratorul unor firme din industria cărnii. În echipa ministrului mai este Ionuț Cătălin Nică, secretar general.

Oros a păstrat și un secretar de stat din vechiul cabinet: Claudiu Sorin Roșu-Mareş, fost director al Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bistrița-Năsăud și deputat ALDE. Mareș și-a dat demisia din funcția de secretar general în luna august, când ALDE, partid din care face și el parte, a ieșit de la guvernare.  

Oros îl înlocuiește la conducerea ministerului pe Petre Daea, recunoscut mai degrabă pentru ieșirile publice precum cea din Parlamentul European, când a spus că în România cormoranii fac baie în piscine. (Fiica ministrului Daea are o fermă piscicolă care ar fi avut probleme cu cormoranii.)  

Daea este doctor în agronomie și membru PSD din 2001. A fost pentru prima dată ministru al Agriculturii câteva luni în 2014, în guvernul Năstase, iar presa a vorbit despre o relație strânsă între cei doi. S-a reîntors la minister în 2017, sub guvernarea Grindeanu și a rezistat și următorilor doi premieri, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă. Tot în 2017, Daea a demarat programul Alege Oaia, menit să stimuleze consumul de carne de oaie. Aceasta ar fi trebuit, în viziunea lui, să devină noul brand de țară. Pentru că oaia este o „statuie vie” și pentru că, „lângă oaie găsești o frunză, lângă frunză nu poți să găsești o oaie”. 

În ultimele luni ale guvernării PSD, Daea a luat parte la mai multe acțiuni de popularizare a partidului. Cu două săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, ministrul și Liviu Dragnea au apărut la emisiunea Viața Satului, unde au anunțat mai multe măsuri pentru fermieri. Ulterior, la un eveniment cu 3.000 de oameni, fermieri și angajați ai agențiilor de stat din agricultură, perecum AFIR sau APIA, Daea a spus că în țară există atâtea tractoare, cât să înconjoare România de patru ori. De fapt, nu există destule nici pentru jumătate din granița țării. A doua zi moțiunea de cenzură împotriva guvernului a fost adoptată și guvernul PSD demis. 

Daea a împlinit 70 de ani în funcția de ministru și a fost sărbătorit cu un tort în formă de oaie. Câteva zile mai târziu a părăsit ministerul în aplauzele angajaților, declarând că „voi pleca dintre voi, dar rămân între voi!”. 

Noua lege a cooperativelor agricole

2019 a debutat cu o lege așteptată de fermieri – o variantă cu modificări și completări a Legii cooperației agricole nr. 566/2004. Cele mai importante schimbări se referă la facilitățile fiscale acordate cooperativelor agricole, cum ar fi scutirea de la impozitul pe profit pe o perioadă de cinci ani, atât pentru cooperativele nou-înființate, cât și pentru cele deja existente, cu condiția ca cifra de afaceri din anul anterior să fie de până la 3.000.000 de euro. 

O altă măsură prevede ca membrii să fie scutiți de la impozitul pe venit pentru marfa comercializată prin intermediul cooperativei și de la impozitele pe clădiri și terenuri utilizate pentru producția prin cooperativa agricolă.

Există și o nouă clasificare a cooperativelor: cooperative agricole de gradul I, II și III, care diferă prin statutul juridic al membrilor fondatori și prin capitalul social necesar la înființare: minimum 500 de lei pentru cooperativele agricole de gradul I, minimum 10.000 de lei pentru cele de gradul II şi minimum 50.000 de lei pentru cele de gradul III.

În România, la finalul lui 2018, erau în jur de 1.400 de cooperative agricole înscrise la Oficiul Național al Registrului Comerțului, dar mai puțin de jumătate din ele își depuseseră bilanțul contabil (fie pentru că nu au avut activitate sau sunt în proces de lichidare), potrivit directorului Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal.

Am vrut să înțelegem și noi care sunt provocările cooperativelor înființate în ultimii ani și cum construiești, într-o societată măcinată de neîncredere, o relație de încredere durabilă între săteni.  În DoR#37 am scris despre Cooperativa Agricolă Lunca Someșului Mic care, de șase ani, propune un model de afacere socială din care toată lumea – micii producători, marile lanțuri de magazine și noi, consumatorii – pare să aibă de câștigat.

Scandalul băncilor de gene

Dacă în multe zone ale agriculturii schimbarea guvernului s-a desfășurat lin, un scandal între vechea administrație PSD și oamenii de la PNL a izbucnit unde nu se aștepta nimeni. La sfârșitul anului, semințele s-au transformat în terenul de luptă între PNL și PSD. 

Totul a început în septembrie, când, printr-o Hotărâre de Guvern a fost înființată Banca de Gene de la Buzău, iar director a fost numit Costel Vânătoru, cercetător considerat „părintele” mai multor soiuri de legume. Era, în cuvintele lui Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților, un proiect prin care guvernarea PSD „a făcut istorie”. 

O bancă de gene este un depozit care adună materialul genetic necesar pentru orice tip de cultură agricolă. Cel mai adesea este vorba de semințele plantelor. Ce nu a menționat nimeni atunci este că în România exista, încă din 1990, o Bancă de Gene la Suceava. Instituția din Suceava face, culmea, tocmai ce spunea Ciolacu că urmează să se întâmple la Buzău, adică colectează soiuri tradiționale pe care le conservă pentru a se asigura că nu dispar, chiar dacă nu mai sunt folosite în agricultura de zi cu zi.  

Între timp la Buzău exista Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultură, unde lucrează și Vânătoru. Stațiunea comercializează semințe și răsaduri, dar cel mai important, se ocupă de cercetare, cum ar fi dezvoltarea unor tehnologii care să reducă impactul schimbărilor climatice asupra legumelor.

Amândouă instituțiile sunt importante și au rol strategic.  

Noua bancă de gene de la Buzău, mult lăudată de PSD, nu a fost însă agreată de PNL. În noiembrie noul ministru al Agriculturii l-a demis pe Vânătoru și l-a adus în loc pe Adrian Chesnoiu, fostul director al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, instituție de stat care implementează programele naționale de dezvoltare rurală. 

În acel moment, totul a devenit un scandal politic. Daea a comentat decizia pe Facebook cerând stoparea demersului „nepriceperii și al urii”. Iar Ciolacu a comparat situația lui Vânătoru cu cea a lui Raed Arafat (și el în pericol de a fi demis). 

În 15 decembrie 500 de persoane au ieșit în stradă la Buzău pentru a-l susține pe cercetătorul Costel Vânătoru. Protestul a fost organizat de primarul orașului, membru PSD. Constantin Toma a numit Banca de la Buzău ca esențială pentru România (deși, din nou, o instituție identică și funcțională există la Suceava) și acțiunea lui Oros făcută „noaptea ca hoții”. Oamenii au strigat că vor să mănânce sănătos și românește și că noul guvern stă în calea performanței, ba chiar că e un complot menit să îngenuncheze agricultura românească. 

În aceeași zi a venit un comunicat de la Ministerul Agriculturii care explica motivul înlocuirii lui Costel Vânătoru cu Adrian Chesnoiu. Ministerul vorbea despre lipsa unei strategii de dezvoltare și acuza fosta echipa de la guvernare că a  încercat să inducă în eroare opinia publică, uitând să menționeze că există deja o astfel de bancă la Suceava, care reprezintă România în toate programele internaționale ce țin de semințe și resurse genetice.  

Controversa a continuat pînă în Ajunul Crăciunului, când a apăre o nouă știre: Costel Vânătoru se întoarce la conducerea Băncii de la Buzău. Primarul Toma a mulțumit pe Facebook „din tot sufletul” tuturor românilor şi buzoienilor care au făcut acest lucru posibil. Mulțumiri speciale au primit Irina Marghiloman, urmașa familiei boierești Marghiloman, și Dan Puric, despre care politicianul spune că s-au implicat în salvarea proiectului. 

Despre Banca de Resurse Vegetale de la Suceava și ce găsești acolo poți citi aici. 

---

Un proiect editorial despre transformarea satului românesc.