Flori

Ca-n fiecare zi când lucrează în schimbul doi, pe la 14:50 Flori a luat autobuzul din fața fabricii de componente auto unde lucrează,. Era atât de cald încât ai fi zis că-i iulie, dar mai erau doar patru zile din mai. Într-o jumătate de oră a ajuns la grădinița din cartierul sibian Lazaret, ca să o ia acasă pe Elena, fetița ei de cinci ani. Când a ieșit din grădiniță l-a văzut în fața porții pe soțul de care divorțase în 2011, pentru că o lovea de fiecare dată când se îmbăta.

S-au cunoscut în 2005, când ea era o liceeană de 18 ani și el era un muncitor în construcții de 27. S-au plăcut și peste o lună s-au mutat împreună. Pe atunci Flori și-ar fi dorit să devină medic, fiindcă îi plăcea biologia, dar soțul a sfătuit-o să ia o pauză de învățat, așa că nu a dat la facultate. Conflictele au pornit după ce au aflat că vor avea o fetiță; el își dorea un băiat. Când îl întreba de ce o lovește, el îi spunea că ea de vină și că de fapt o iubește. Chiar dacă au divorțat, ea a continuat să revină la el, crezând în promisiunile lui că se va schimba și va renunța la alcool. Colegele de muncă și familia au convins-o să renunțe la relație anul trecut, iar după ce a depus  o plângere, un polițist i-a explicat cum să obțină un ordin de protecție.

Trecuse într-adevăr o săptămână de când expirase ordinul de protecție pe care-l ceruse instanței cu șase luni înainte și care îi interzisese bărbatului să se apropie de ea și de copil la mai puțin de 200 de metri. Totuși, când l-a văzut în fața grădiniței, rezemat de bicicletă, Flori a sperat că el nu știa că ordinul expirase și că nu va face din nou scandal. Nu i s-a părut că ar fi băut când i-a spus că a venit să o vadă pe cea mică. A întrebat-o ce mai face, cum a fost la grădiniță, cu cine s-a jucat, ce a mâncat. Elena, blonduță cu ochi albaștri-verzui, i-a răspuns mai timid ca altădată, fiindcă știa că doar sâmbăta are voie să se vadă cu tati, așa cum a hotărât instanța care i-a acordat mamei custodia.

Flori a luat-o pe cea mică de mână și s-au îndreptat spre casă, iar fostul soț le-a urmat, împingând  bicicleta pe lângă ele. I-a dat mamei 150 de lei, o parte din pensia alimentară de 250, iar Flori i-a spus că un copil nu se crește cu doar atât. A întrebat-o, la fel ca în sâmbetele când se întâlneau ca să-și predea fetița (și când ordinul de protecție este suspendat), dacă se întoarce la el. O să se schimbe, i-a promis, o să fie altfel. În ultimele luni nu-i dăduse un răspuns clar fiindcă îi era frică de un alt scandal. Acum i-a spus „Nu mai vreau”.

El i-a reproșat că l-a mințit și a întrebat-o dacă și-a găsit pe altcineva. I-a spus că nu e problema lui. Își amintește că îi treceau toate minunile prin cap: Pe de-o parte credea că nu va îndrăzni să o lovească pe stradă, mai ales că trecuse atât de puțin timp de la  ordin; pe de alta îi era într-adevăr frică. El continua să vorbească tare și să le însoțească. Cea mică se uita când la unul când la altul și la un moment dat i-a spus tatălui „las-o pe mami în pace.”

Când au ajuns în fața blocului, unde câțiva vecini stăteau de vorbă, el a tăcut. Flori a crezut că a scăpat și a intrat în bloc. Când a început să urce scările, l-a auzit în urma ei. I-a spus că nu are voie să intre în casă, iar el i-a răspuns că se duce la un prieten care stă la doi. Flori s-a oprit și bărbatul a mai urcat trei-patru trepte în fața lor. Apoi s-a întors brusc și a lovit-o, un pumn în ochiul stâng care i-a spart arcada. Ochelarii i s-au rostogolit pe scări. Fetița a început să plângă, el a fugit din scară, a luat bicicleta și a plecat.

Un vecin l-a văzut plecând și a intrat repede în scară. I-a ridicat femeii ochelarii și i-a dat înapoi. A fost a treia sau a patra pereche de ochelari stricată – nici Flori nu mai știe exact a câta – în urma loviturilor, mereu la față, mereu să se vadă. Lentila stângă spartă în două, lentila dreaptă scoasă din ramă.  Vecinul a ieșit din scară să-l găsească pe bărbat dar deja fugise. S-a întors și i-a spus să sune la poliție.

După acest incident, Flori a cerut un al doilea ordin de protecție. I-a fost acordat la sfârșitul lui iunie, timp de șase luni, perioadă în care bărbatul nu are voie să se apropie de ea și de fiică la mai puțin de 150 de metri, în afara zilelor în care o vizitează pe cea mică. Uneori, Flori se gândește să ceară custodia totală a fetiței, dar îi e teamă că asta nu va face decât să stârnească noi scandaluri între ei.

Acest text face parte din Toată lumea din familia noastră, un proiect editorial al DoR din 2014, care încearcă să explice nuanțele violenței în familie în România.