„Frate, te iubesc.” Povestea unei fotografii.
În a doua zi de manifestații din Piața Universității, Gabriel, un protestatar, și Bogdan, un jandarm, doi oameni…
În a doua zi de manifestații din Piața Universității, Gabriel, un protestatar, și Bogdan, un jandarm, doi oameni care nu se mai văzuseră niciodată, s-au întâlnit într-o scenă deja celebră, la cinci metri de obiectivul fotografului Vlad Ilaș.
__________________________________
Fotografii de Vlad Ilaș
__________________________________
În seara de sâmbătă, 14 ianuarie, sute de protestatari din Piața Universității forțau cordoanele de jandarmi ca să poată mărșălui către Palatul Cotroceni. Vlad Ilaș, 23 de ani, stătea pe net în cartierul Băneasa, unde locuiește împreună cu un văr. Nu deschisese televizorul pentru că oricum nu are cablu și nu știa ce se întâmplă în centru. Urmărise pe Facebook mișcările de solidaritate care au urmat demisiei lui Raed Arafat din funcția de secretar de stat, dar nu știa motivele scandalului și nu-și imagina că oamenii își vor muta nemulțumirile în stradă.
Fără să știe că la Universitate se striga „Jos Băsescu” de mai bine de patru ore, la ora 18 Vlad a scris pe Facebook „De ce-l iubesc uneori pe Traian Băsescu. Un răspuns absolut genial” și a postat un filmuleț cu președintele răspunzându-i unui parlamentar rus la o întrebare despre intențiile României față de Moldova: „Vă rog să notați că România nu are nici un fel de experiență în anexarea altor state”. Pe la 19:30 l-a sunat un unchi din Gura Humorului, orașul său natal, care voia să știe mai multe despre ce se întâmplă în București. Vlad a citit repede niște știri, a vorbit cu câțiva prieteni pe mess și le-a spus să-i țină pumnii, că se duce în piață să facă fotografii. Şi-a pus în geantă două aparate foto și un obiectiv de distanță, și-a luat mănușile și a condus spre Piața Universității. Pe drum s-a gândit doar că vrea să surprindă „emoții”.
Vlad a terminat Facultatea de Jurnalism și Ştiințele Comunicării în 2010. În 2011 a absolvit un curs de cameraman-fotoreporter la Intact Media Academy și din decembrie e cameraman în trust. S-a apucat serios de fotografie acum patru ani, când și-a luat primul aparat DSLR. A ajuns în piață după ora opt și a început să facă fotografii încă de când a ieșit din pasaj, spre Facultatea de Geografie. I s-au părut cam puțini protestatari și s-a enervat când a văzut reflectoarele puternice ale televiziunilor; creau un aer de reality show și răpeau din autenticitatea și naturalețea fotografiilor.
***
Sâmbătă la prânz, Bogdan, 36 de ani, subofițer în cadrul Jandarmeriei Române, a mâncat ceva cu prietena lui, Mădălina, 22 de ani, și a plecat la serviciu. La ora 18:00 a coborât din echipaj în Piața Universității. Nu fusese în prima seară de proteste, la Cotroceni, dar știind că manifestanții au fost pașnici, a coborât, ca și ceilalți colegi, fără cască sau scut, pentru a semnala că nu au venit echipați pentru o intervenție. Cu toții purtau combinezoane de iarnă, bocanci, scurte, șepci și aveau la ei „tonfa din dotare”.
Înainte să fie jandarm, Bogdan a lucrat timp de șapte ani în restaurante din Grecia, Anglia și Cipru. A început ca picol și a ajuns să fie șef de sală și om de bază pentru patron. Acum cinci ani s-a întors în țară și pentru că se simțea apt fizic, s-a hotărât să își potolească o mai veche „sete de dreptate” și s-a angajat la Jandarmerie.
Îi place meseria lui pentru că nu oricine poate să o facă, deși crede că mulți își imaginează că jandarmii sunt „niște țărani lopătari care au venit în București”. Ştie că afară jandarmii sunt mult mai respectați de cetățeni și nu înțelege de ce în România puțini își imaginează că e și el un om, că merge cu cortul în Vamă, că vorbește patru limbi străine, că în ultimii ani, nici el, nici prietena lui nu au ratat nici un concert rock mare (AC/DC și Bon Jovi au fost preferații lor). Bogdan face parte din „unul dintre cele mai bune detașamente specializate pe concerte” și în general e mobilizat fie la spectacole, fie la meciuri.
***
În prima jumătate a zilei de sâmbătă, Gabriel stătuse pe net și citise tot ce prinsese despre proteste. Tânărul de 27 de ani locuiește într-un apartament din Giulești, cu sora și părinții lui. Nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem. Susține drepturile animalelor, e împotriva eutanasierii maidanezilor și merge la toate întâlnirile Occupy Romania. De Ziua Drepturilor Omului, pe 10 decembrie, a ieșit în Piața Universității alături de alți membri ai mișcării Occupy. În timp ce jandarmii îl luau pe sus, a arătat spre ei și a strigat: „Şi pentru ei am venit azi aici! Pentru oameni!”. A fost amendat cu 500 de lei, dar asta nu l-a împiedicat să iasă în stradă și sâmbătă după amiază, pe 14 ianuarie.
A mâncat niște brânză cu roșii și a plecat singur spre Piața Universității. Pe drum, s-a întâlnit întâmplător cu trei prieteni și au mers împreună. Nu s-a gândit ce ar putea să schimbe cu prezența lui în piață, dar a fost convins că iubirea l-a scos din casă. Spune că iubirea a devenit o nouă religie pentru el, așa cum e și pentru „copiii indigo” (oameni cu un presupus scop divin care au printre caracteristici probleme cu acceptarea autorității și cu integrarea în sistemele actuale). În decembrie, a tradus un mesaj al Ineliei Benz (parapsiholog) și l-a postat pe pagina de Facebook a copiilor indigo din România: „Acea îndemânare pe care ați adus-o cu voi frații și surorile mele este aceea de a canaliza divinul pe Pământ. Ca tu să faci asta nu e nevoie ca tu să scrii cărți, să pictezi tablouri sau să faci fotografii. Poți desigur să faci asta și vei avea nevoie să-ți găsești o carieră ca să-ți plătești facturile, dar misiunea ta specială e ca să fii aici și atât!”
Spune că de când se știe a avut o premoniție sumbră că o să moară în prima revoluție care îi va urma celei din 1989. Nu are revoluționari în familie, dar de mic și-a dorit să schimbe lumea și crede că de aici i-a apărut frica. În piață a scandat toată ziua „jos Băsescu” alături de ceilalți participanți și s-a bucurat de energia care se crea între oameni. Fost membru activ al galeriei clubului Rapid încă de la 12 ani, tânărul care se autodescrie ca fiind un fost „rebel fără cauză” cu „droguri și bagabonțeli” s-a hotărât în urmă cu doi ani să se maturizeze. Nu știe exact de unde i-a venit dorința de schimbare, dar cu pași mici a renunțat la atitudinea distructivă de pe stadion.
Pe la 19 au început să bubuie petardele și Gabriel și-a recunoscut printre protestatari vechii prieteni și vechile obiceiuri. Pentru că violența făcuse parte din el, a înțeles că aveau nevoie de adrenalina aia atât de plăcută pe moment.
***
Bogdan și colegii lui s-au prins de brațe când câțiva protestari au încercat să-i provoace punând mâna pe ei sau lovindu-i cu picioarele. Când jandarmii se țin de brațe înseamnă că au o atitudine non-agresivă și că încearcă să le transmită oamenilor că nu au voie să treacă printre ei. Nu se echipaseră încă nici cu căști, nici cu scuturi. Până să înceapă petardele și scandările de stadion, Bogdan înțelesese nevoia oamenilor de a-și striga nemulțumirea. Văzuse pancarte cu care era de acord și aprecia susținerea pe care oamenii i-au arătat-o lui Raed Arafat, după părerea lui unul dintre puținele modele din România.
Câțiva băieți și-au întins bannerele în fața cordonului de jandarmi din dreptul Teatrului Național și Bogdan a recunoscut printre ei mai mulți membri ai galeriei Dinamo. E firesc ca jandarmii să-i observe imediat pe ultrași. În timpul campionatelor, spune el, „de multe ori nu ne ne vedem cu femeile de câte ori ne vedem cu ei”.
Protestatarii au început să arunce cu pietre după mai multe tentative eșuate de a bloca traficul între Piața Universității și Bd. Magheru. La opt fără un sfert, Bogdan și-a văzut un coleg de detașament cu sânge pe față, de la o placă de la fântână primită în cap. A fost norocos pentru că placa era subțire. S-au echipat cu căști și scuturi, dar încă doi jandarmi care purtau șepci au fost răniți de pavele și urcați în ambulanțe. În învălmășeală, Bogdan s-a ales cu o zgârietură după ce a ferit cu mâna un fotograf de un bolovan care venea spre el. Pentru Bogdan, aruncatul unei borduri se traduce în tentativă de omor și nu se compară cu nici o vânătaie pe care ar putea să o producă loviturile cu pulanul. Când îți zboară borduri pe deasupra capului și colegii strigă „piatră” ca să te avertizeze să ridici scutul, spune că e imposibil să nu tremuri pentru viața ta, oricât de experimentat ai fi.
În timpul confruntărilor dintre jandarmi și suporteri, în afară de „fără violență” s-a scandat și „România, stat polițienesc”. Bogdan a ascultat mulțimea gândindu-se că nimeni nu știe că „noi suntem mult sub norma europeană de forță de ordine publică”. În piață s-a scandat și „libertate”, despre care Bogdan spune: „libertatea ta se încheie când deranjezi libertatea altuia. Când oamenii nu mai pot să treacă pe stradă cu mașinile pentru că tu vrei să protestezi, le-ai încălcat un drept. Jandarmeria pentru asta este pe pământul ăsta”.
***
Vlad se temea doar pentru echipamentul foto. O bordură în aparat sau o îmbrânceală de la jandarmi puteau să-l lase fără peste 10.000 de lei, cât spune că valorau aparatele și obiectivul. Se gândea că ceilalți fotografi și cameramani folosesc aparatura instituțiilor de presă și nu au atât de mult de pierdut. Pe la 20:30 a vrut să treacă în mijlocul drumului și să facă fotografii de la Troiță dar, fără legitimație de presă, i-a fost imposibil să-i convingă pe jandarmi să-l lase. A traversat prin pasaj către Teatrul Național când incidentele se terminaseră.
După ora 21, când aruncatul pietrelor s-a potolit și traficul s-a reluat, Gabriel era printre puținii protestatari care mai rămăseseră pe partea cu Teatrul Național, aproape de strada Batiștei. Voia să se mute vizavi, dar i s-a părut că un jandarm se uită urât la el, ca și cum l-ar bănui de ceva rău. S-a gândit că e din cauza hainelor. („Bat a ultras, huligan, cartierist și așa mai departe”.) A simțit nevoia să-i demonstreze că e pașnic, s-a dus la el și i-a spus: „Frate, te iubesc! Nu te mai uita așa la mine”.
Spune că după prima declarație a simțit că într-un fel și-a schimbat destinul și sentimentul că va muri într-o revoluție i-a dispărut. Cu mâinile împreunate a rugăciune, Gabriel a pornit dinspre Batiștei spre Teatrul Național, oprindu-se pe la fiecare jandarm din cordonul de lângă trotuar ca să-i spună „te iubesc”. A trecut pe la 30-40 de băieți și jumătate dintre ei i-au zâmbit când au auzit ce le spunea. Alții au rămas crispați; Gabriel crede că nu erau pregătiți încă să se deschidă. Câțiva i-au spus „marș de aici”, dar nimic nu putea să-l oprească. „Eram chitit. Ştiam că am dreptate. Cu ce greșeam? Câtă bătaie puteam să-mi iau spunând te iubesc?”.
Bogdan spune că era obosit mental de la asaltul cu pietrele și stătea încordat ca să nu riște să fie luat prin surprindere de o nouă acțiune. Îl văzuse pe tânărul protestatar apropiindu-se și s-a gândit că e firav și că nu prezintă mare pericol. Singurul risc era ca puștiul să aibă o sticlă sau o piatră în buzunar. Pe stadioane i s-a întâmplat de multe ori să fie abordat de tipi zâmbitori care de fapt se apropiau ca să arunce cu ceva. Puștiul ăsta în schimb părea sincer și bine intenționat.
La 5 metri de el, lui Vlad i s-a părut neobișnuit că un puști se apropie de cordonul jandarmilor și pare că îi roagă ceva. Nu auzea ce le spunea, dar îi vedea pe unii că zâmbesc, pe alții că îi strâng mâna și a început să fotografieze scenele. Nu a folosit blitz-ul pentru că nu voia să piardă lumina și atmosfera din stradă. Vlad a tras o succesiune de vreo 30 de cadre, cu Gabriel trecând pe rând de la jandarm la jandarm. La 21:21 a surprins scena câștigătoare: Gabriel și-a împreunat iar mâinile în dreptul pieptului și a spus încă un „te iubesc”, de data asta lui Bogdan. Bogdan a început să râdă cu poftă, iar puștiul, înainte să treacă mai departe, i-a zâmbit și s-a aplecat puțin în față, în semn de mulțumire, aproape atingându-i scutul cu cozorocul.
Când Gabriel i-a spus „te iubesc”, Bogdan s-a relaxat. Puștiul nu l-a auzit dar, în spatele scutului și al vizierei de la cască, Bogdan spune că i-a răspuns „și eu te iubesc”. Gabriel i-a văzut doar zâmbetul larg și gropițele și a simțit că pentru o clipă au fost în același film.
Vlad a știut imediat că dintre cele 300 de fotografii pe care le-a făcut în ziua aceea, asta era cea mai expresivă. Nu s-a gândit însă că va deveni o poză simbol. Nu a vorbit nici cu Gabriel, nici cu Bogdan și a continuat să fotografieze până când Piața Universității a fost evacuată.
***
Sâmbătă, după miezul nopții, Vlad a publicat 20 de fotografii pe fanpage-ul lui cu 200 de fani și s-a culcat obosit. A doua zi, poza cu Bogdan zâmbind și cu Gabriel spunându-i „te iubesc” circula pe mail-uri și în rețelele sociale și apărea pe blog-uri și site-urile ziarelor. Până atunci Vlad făcuse fotografii la nunți (care îi plac pentru veselie) și strânsese 38 de like-uri la un instantaneu cu un cal pe malul mării.
În trei zile și-a triplat numărul de fani și și-a văzut numele și fotografia în ziare și la televizor. S-a simțit puțin singur când succesul a dat peste el, pentru că prietena, angajată la o pensiune, era plecată la „revelionul ospătarilor”, iar familia era acasă, la Gura Humorului. Numai vărul a fost lângă el și, entuziasmat de reacția oamenilor, i-a trimis fotografia la BBC. Vlad nu credea că îl vor lua în seamă dar pe 17 ianuarie, și-a văzut fotografia și numele pe site-ul britanic. Acum simte că ștacheta e foarte sus și că presiunea e destul de mare, dar speră ca imaginile din acea seară să-l ajute să fie din ce în ce mai bun și să-și construiască un nume în fotojurnalism.
Gabriel a aflat duminică la prânz de poză, de la un prieten care i-a dat link-ul pe mess. Nu a ajuns pe pagina de Facebook a lui Vlad Ilaș, ci a unui blogger, care o declarase „poza zilei” și o încărcase și pe pagina lui, unde a strâns cu aproape 1.000 de like-uri mai mult decât Vlad. Pentru că unii comentatori încercau să afle de ce râdea Bogdan și-și dădeau cu părerea, Gabriel a vrut să-i lămurească: „Le ziceam că îi iubesc, că sunt oameni ca noi, să conștientizeze și ei asta”.
Gabriel a primit telefoane și mesaje de la prieteni care voiau să-l anunțe că poza e peste tot și felicitări online de la oameni pe care nici nu-i cunoștea. S-a bucurat când a văzut că și alții îi urmează exemplul și le oferă flori jandarmilor. Mamei i-a plăcut fotografia, dar era îngrijorată că băiatul se duce în Piața Universității.
Luni, în a treia zi de când era mobilizat la proteste, Bogdan nu știa de ce îi zâmbesc manifestanții sau de ce vor să facă poze cu el. Nu îi îndepărta, pentru că erau pașnici, dar nu înțelegea de unde vine valul de simpatie. Apoi, când s-a trezit marți dimineața, Mădălina i-a arătat fotografia pe care o primise pe mail de la o prietenă și s-a lămurit.
Iubita l-a întrebat dacă poate să-i dea tag în fotografie. Bogdan a văzut că și Gabriel are tag așa că a acceptat și apoi le-a scris prietenilor de pe Facebook: „Aseară m-a salutat lumea și habar nu aveam dc. Până mi-a zis mândra că sunt vedetă pe facebook”.
I-a plăcut poza, dar i s-a părut că dacă nu știi că înainte să fi fost făcută s-a aruncat cu pietre și au fost oameni răniți, își pierde din semnificație. Pentru că unii comentatori au râs de măseaua lui lipsă, jandarmul a simțit nevoia să comenteze pe pagina de Facebook a lui Vlad: „E bine că oamenii cu scaun la cap au înțeles că nu suntem doar niște uniforme sau milițieni cum spun alții, ci ființe cu temeri, cu griji,cu nevoi, cu soții și copii, cu bănci de plătit, cu salarii tăiate (deci fără o măsea că deh, e scumpă înlocuirea), oameni care sunt ca voi, imperfecți”.
Nota editorilor: Bogdan și Gabriel au cerut să nu le folosim numele de familie. Având în vedere tensiunile din aceste zile, am fost de acord.
__________________________________
FOTOGRAFII
O selecție mai largă din seria de cadre fotografiate în acea seară de Vlad Ilaș. Cadrul celebru e al șaselea.
104 comentarii la „Frate, te iubesc.” Povestea unei fotografii.
Comentariile sunt închise.
S-ar putea să-ți mai placă:
Te abonezi și citești 2017
De câțiva ani, februarie e luna cadourilor pentru abonații DoR. Anul acesta venim cu noutăți: dăm cadou cărți…
Bucureşteanul: Muşchi şi apă minerală
De opt ani, Cornelia Stan trage de lăzi de apă minerală și înveselește strada Matei Voievod.
[24/7] Vreau să fiu stewardesă
[Poveste din ghidul 24/7]: Vreau să fiu stewardesă este genul de afacere care îți trezește imediat reacția: „De…
Aw, ce drăguţ. „Nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem.” Mor pe ăştia care aspiră la ţeluri înalte numai pentru a-şi justifica propria neputinţă. O fi conştient Gabriel ăsta că dacă mă-sa şi tac-su n-ar face parte din sistem, el ar crăpa de foame? Mă rog.
În altă ordine de idei, simpatic articol, aproape că m-ar fi făcut să văd Jandarmeria Română într-o lumină mai bună… dacă n-ar fi fost toate bătăile şi amenzile date pe absolut degeaba unor zeci, poate sute de cetăţeni nevinovaţi.
Dupa toate mesajele pe care le-ai scris am un singur comentariu catre tine:
Esti o zgripturoaica insetata de bani, frustrata si „ne-luata la teatru”
Dar totusi te iubesc 🙂
PS: Vrei la teatru?
„Neluată”, nu „ne-luată”, dacă tot vrei să fii isteţ până la capăt. :* Şi eu te iubesc. Cred că o să ne înţelegem bine.
Leilana a scris: “Neluată”, nu “ne-luată”, dacă tot vrei să fii isteţ până la capăt. :* Şi eu te iubesc. Cred că o să ne înţelegem bine.
––––––
Mai greseste omu’, nu sunt perfect. Dar saru’mana pentru atentionari.
„Cred că o să ne înţelegem bine” – Oficial nu stiu daca sa intru in panica sau nu :))
Oricum,
Pupaciuni 😀
Nu-i nicio panică, absolut niciuna – I really mean it. 😀 Să fie în cinstea diferenţei de opinii exprimată civilizat şi fără ură.
Cu drag, nezgripţuroaica din mine 😆
Să fie în cinstea diferenţei de opinii exprimată civilizat şi fără ură.
Cu drag, nezgripţuroaica din mine 😆
––––––––––––––
Fac cinste cu un cico, ce zici? =))
Sună bine. 😆
Eu sunt blogger-ul care a postat-o pe pagina personala de FB si n-a fost o rea intentie cum se lasa de inteles din text. Eu am vazut poza in al meu timeline, stand pe FB de pe telefon, nu puteam da share, avea doar cateva like-uri, am salvat-o in telefon, apoi am pus-o pe FB la Mobile Uploads. Cand am vazut ca like-urile incep sa apara „fara numar” am cautat din nou poza, am scris VIA vladilas.ro. De la mine a mai luat fotografia si o doamna de la Europa FM din Targu Mures [mi-a zis Vlad de dumneaei] care a strans mai multe like-uri si share-uri decat mine. Am discutat cu Vlad toate acestea seara cand el ajuns acasa si s-a pus in fata faptului implinit.
Ce vrea sa concluzionez este ca pe blog am pus-o doar dupa acceputul lui Vlad, i-am mentionat pagina de fotografie cu tot cu link, iar pe FB, poza are in descriere link-ul spre vladilas.ro + pagina lui de FB.
Asta ca sa fim in regula, sa nu ma simt eu cu musca pe caciula ca blogger-ul care a facut poza celebra, dar „si-a atribuit” meritele.
@Leilana decat sa te legi de ce nu-ti convine tie mai bine ai aprecia curajul unui singur om de a transmite un mesaj si in numele unora ca tine care doar comenteaza de pe margine.
Respect maxim Gabi! Respect Bogdan si ceilalti ca el! Multumim Vlad pentru poza
Da, mă, hai să facem un erou din el acum că s-a dus în Piaţă să le zâmbească jandarmilor. Orice gest de genul e admirabil dacă nu e făcut pe banii tăi.
e clar ca domnita este setata pe bani. aia e fiecare cu ce-l doare.
felicitari pentru articol !!
andrei, tu faci parte din cei care mănâncă aer şi beau idei, să înţeleg?
un articol care mi-a placut enorm…m-a emotionat pana la lacrimi si m-a intristat totodata intelegand ca noi oamenii luptam intre noi agresandu-ne, evitand sa ne implicam in a gasi solutiile care sa lase in istorie razboaiele,rua si agresiunile…
multumesc autorului si tuturor personajelor participante..
Jandarmii sunt și ei oameni, nu merg acolo pentru că le place să îi bată pe alții, merg din alte motive.
@Leilana: Tu dacă ai fi în locul lor ce anume ai face?
Asta ce e, un argument din ciclul „Da’ n-ai decât să faci tu mai bine, dacă eşti aşa deştept/deşteaptă”? M-au mai bombardat şi alţii cu faze de genul „sunt şi ei oameni, le ploua cu pietre în cap, e de înţeles că au agresat cetăţeni nevinovaţi”. Sunt curioasă, dacă te urcau în dubă şi te băteau cu bocancii fără să fi făcut nimic, tot aşa ai fi gândit?
@Leilana: 1) nu, e din ciclu: „dar tu dacă ai fi în locul lor ce ai face?”
2) Dacă mă băgau în dubă și mă băteau cred că stăteam să-mi pun întrebări în legătură cu de ce am ajuns în dubă cu bocanci în gură. Nu cumva am greșit și eu undeva pe parcurs?
Jandarmii nu sunt dușmanii decît în ochii celor limitați.
Nu am spus că jandarmii sunt duşmanii. Mă rog, am generalizat referindu-mă la ei în mod colectiv în primul comentariu. Îmi asum vina pentru asta. Da’ hai să nu scuzăm totuşi abuzurile lor printr-un „e de înţeles, se arunca cu pietre în ei”. Cum îmi spunea o prietenă deunăzi, nu e nimic de înţeles aici, cum nu e de înţeles nici ploaia de pietre aruncată de ultraşi.
@Leilana: nu mi-ai spus ce ai face dacă ai fi în locul lor, așa că îmi dai voie să speculez; o să o fac. Dacă ai fi în locul lor, ai face la fel. Probabil ai fi mai violentă sau mai puțin violentă – aici ține de caracterul individual. Dar ai da și tu în ăia care te amenință. Ai da de frică dacă nu din alte motive. Frica e un profesor cinic și neiertător.
E drept, m-am eschivat de la întrebare, dar asta s-a datorat faptului că răspunsul presupunea deja o intrare în zona speculaţiilor filosofice. Eul meu de acum nu simte nicio aplecare spre meseria de jandarm, şi nici spre violenţă, aşa că nu pot să îmi imaginez cu exactitate ce aş fi făcut eu dacă aş fi fost în locul lor, cum spui tu.
Având în vedere fondul de violenţă care există, într-o măsură mai mare sau mai mică, în fiecare fiinţă umană, probabil că ai dreptate în ceea ce presupui despre mine. Explică asta abuzurile? Da. Le scuză? Nu.
subscriu in intregime la comentariul de mai sus. exact asta voiam si eu sa zic.
Din pacate pentru fiecare fost chelner cu spirit vamaiot, capatuit in slujba LEGII (nu DREPTATII, apropo), exista 1-2 cocalari fosti smardoiasi prin cartier care se cred serifi stelari si-si permit sa judece cine e vinovat si cine nu, si sa pedepseasca dupa bunul plac la adapostul uniformei si carapacelor de testoase ninja.
Amin, nici eu nu puteam să o zic mai bine.
Brava, Leilana! Asa-i! Nu stiu daca manualele din Romania din ziua de azi mai contin „Povestea unui om lenes”, unde morala e foarte clara (desi in realitatea de azi nu mai se aplica) si lenea e rasplatita cu spanzuratoare.
Articolul in sine e bine scris, pozele sant foarte bune, morala insa e sub semnul intrebarii. „Frate, eu te iubesc”… e echivalentul lui: „Muieti is pusmagii?” din povestea lui Creanga. Acest Gabriel nu are nici macar energia sa se revolte cum trebuie, nu ca saracu’ jandarm ar avea vreo vina facandu-si meseria. Morala asta e: jandarmul e la lucru, puturosul de Gabriel, nu!
e Gey de la Unione !!!!
El e.
De ce „mori pe ăștia, Leilana”? Nu-i deloc vina lor că sistemul îndeamnă la pasivitate și acceptarea necondiționată a sorții. Deviațiile cvasi-religioase de genul „copiii indigo” (dă-i un Google search, ca să vezi despre ce-i vorba) sunt inerente societății bolnave în care trăim. Le prefer pe astea ultra-ortodoxismului.
In loc sa ne bucuram de un moment frumos, stam sa il judecam pe Gabriel.
Care lene? Omul asta ingheata in piata de 10 zile. A fost amendat de ziua drepturilor omului. A fost batut duminica si tot ii iubeste pe jandarmi pentru ca intelege ca asta e slujba lor dar crede ca lupta pentru ei. Iese in strada pentru drepturile animalelor.
Ok nu are card, birou si masina de serviciu. Are constinta si asta e mai valoroasa.
@diana: cîtă suferință pe capul lui. Eu am respectat toate legile, nu am luat amendă, muncesc ca să plătesc taxe și impozite pentru ca oameni ca el să ia ajutoare de șomaj… Vorba unei pancarte, îmi cer scuze față de pierde-vară că nu muncesc mai mult ca să poată și ei să aibă un trai mai bun.
Văd că a munci e un lucru tare prost văzut în țara asta. sunt 12000 (sau 22 de mii?) de joburi pe site-urile de specialitate. Încă pe-atîtea dacă mergi din magazin în magazin să vezi ce oameni mai angajează. Să se ocupe astea și după aia o să le plîng de milă tinerilor care nu pot să se angajeze.
Cât sentimentalism, mi-au dat lacrimile. Hai să facem toţi ca el, să vedem, o să ne dea conştiinţa de mâncare? Nu mă leg de valorile lui morale, dar mi se pare o lipsă de bun-simţ enormă să faci pe marele boem cu suflet mare pe spinarea părinţilor tăi. Fă pe boemul pe propriile tale picioare, dacă te ţine.
Dragi pretini,
Felicitari pentru articol, mi-a inseninat ziua.
Va rog sa va vedeti de joburile voastre obosite de zi cu zi si sa nu mai atentati la libertatea omului. Nu vrea sa munceasca nu munceste. Care e problema voastra?
De 4x love (fotograful, gabriel si bogdan si autorul articolului) :))
Problema mea e că îi plătesc io şi alţi obosiţi ca mine ajutorul de şomaj. Aia e problerma mea. 😀
@Leilana a scris: Problema mea e că îi plătesc io şi alţi obosiţi ca mine ajutorul de şomaj. Aia e problerma mea. 😀
––––––––––
Draga Leilana si eu sunt un obosit la fel ca multi altii. Asta e sistemul in care traim. Get used to it. Trebuie sa recunoastem ca romanii sunt niste lenesi nu numai la munca. Hai sa lasam deoparte asta.
Cati au iesit in piata la protest macar o zi? Eu muncesc in sistemul privat, n-am iesit pentru bani, pentru taieri de salarii sau mai stiu eu alte cele. Am iesit pentru ca am simtit nevoia sa rabufnesc alaturi de altii si pentru ca trebuia sa arat ca sunt si eu acolo pe langa batrani, bugetari, usl-isti, baieti cu ochi albastri, bla bla etc. Am fost acolo vreo 2-3 zile, cred eu ca a contat o voce in plus.
Comentariile de genul ca ii platesti somajul nu isi au rostul. Parerea mea e ca ai o frustrare ca muncesti si p’ala il doare in pix si face ce vrea muschiul lui. Si eu sunt frustrat ca nu ma pot trezi dimineata cand doresc, ca sunt stresat ca bla bla. Asta e societatea in care traim. Nu totul e roz 🙂
Parerea mea e ca am deviat de la subiect cu aceasta discutie despre munca si nu e bine deloc;
Asa ca hai sa luam exemplu tocmai mesajul lui Gabriel si sa nu mai acuzam si sa facem zgomot pentru ceva ce nu isi are rostul:
Fratilor va iubesc! (Fetele au prioritate)
Pupaciuni si numai bine!
Eu recunosc cu smerenie, nu am ieşit la protest. Nu am ieşit pentru că nu pot să scandez la unison cu oamenii de acolo fără să mă simt o ipocrită. Nu pot să văd lucrurile doar în alb şi negru, să arăt cu deştu’ spre clasa politică şi să zic că ei sunt lupii şi noi mioarele nevinovate. Politicienii sunt aşa cum sunt pentru că noi le-am permis, pentru că noi i-am votat, pentru că noi le-am tolerat mârşăviile. Politicienii fură la scară enormă pentru că şi noi furăm la scară mică ori de câte ori putem. Şi până nu o să ne dăm seama că principiile pe care se sprijină societatea noastră sunt greşite, slabe şanse să se schimbe ceva în bine. Zic eu.
Dar destul cu negativismul, vorba aia. Poate, cine ştie, protestul ăsta să fie un semn că se schimbă lucrurile în bine. 😀
Mirobolant…
Ia te uită cine se duce-n Piaţa Universităţii?… La 27 de ani, „Nu a lucrat niciodată pentru că nu a vrut să facă parte din sistem.” Apără drepturile maidanezilor pentru că el ştie cel mai bine cum e să ai un culcuş cald şi să rozi un ciolan pentru care n-ai muncit. Da’ stă pe Net cu zilele şi merge la toate întâlnirile Occupy Romania. OOOOFFFFFFF, câtă treabă mai are şi ăsta, săracu’. Şi de doi ani s-a maturizat… Adică i-a zis mă-sa: „ori te laşi de droguri, ori dormi în stradă.” Avea şi ea dreptate: îmbracă-l, spală-l, plăteşte-i Net şi telefon mobil, dă-i să sugă şi mai dă-i şi să tragă pe nas?!?
Dacă mai există „copii la indigo” ale unui asemenea avorton social, ar fi tare bine să-şi dea foc. Cu toţii… Da’ să se aprindă unii de la alţii, că-i păcat de chibrituri.
Subscriu. In totalitate. Contextul l-a facut pe unu care habar n-are de capul lui sa fie un pic celebru…Oricum articolul mi se pare „construit” inteligent, pentru a provoca si promova niste fotografii, care altfel n-aveau mari sanse de succes, pe langa „marfa” livrata de carele de televiziune…
Piedone, și jandarmul, și fotograful au „job-uri obosite de zi cu zi”. Nu mai pun la socoteală faptul că dacă n-ar fi existat „job-uri obosite de zi cu zi” n-ai fi avut o tastatură sub degete.
The Dude a scris:
în 23-01-2012 la 15:05
Piedone, și jandarmul, și fotograful au “job-uri obosite de zi cu zi”. Nu mai pun la socoteală faptul că dacă n-ar fi existat “job-uri obosite de zi cu zi” n-ai fi avut o tastatură sub degete.
–––––––––
Amice joburi obosite de zi cu zi sunt toate, de la a fi vanzator la aprozar pana la a fi trader pe bursa. Am generalizat.
Leliana si Titus Tomescu par sa locuiasca în acelasi cap… mai deschideti si voi ferestrele ca poate va e rau de atîta munca si v-ati acrit nepermis de mult. din povestea asta voi trebuia sa întelegeti altceva. Gabriel, care e un „puturos” a cîstigat din experienta asta mai mult decît reusiti voi muncind „în sistem”. somn usor!
Da, mă, recunosc, nu am puritatea lui sufletească, de om care stă în cârca maică-sii şi scandează în stradă pentru drepturile animalelor. Să-mi fie ruşine că-mi permit să muncesc şi să-i plătesc, printre altele, lui şi altora ca el ajutorul de şomaj. 🙁
Leilana a scris:
în 23-01-2012 la 16:11
Da, mă, recunosc, nu am puritatea lui sufletească, de om care stă în cârca maică-sii şi scandează în stradă pentru drepturile animalelor. Să-mi fie ruşine că-mi permit să muncesc şi să-i plătesc, printre altele, lui şi altora ca el ajutorul de şomaj. 🙁
––––––––––––––
Sa-ti fie rusine ca judeci alti oameni fara sa cunosti tot contextul. De unde stii tu ca ala sta pe carca masii?
Nu iti convine iesi din spatele calculatorului/blogului/muncii si mergi in piata si scrie asta pe o foaie si var-o in fata camerelor de filmat. Toata lumea care vocifereaza pe net e dăsteaptă si victima a ceva.
Parca era un proverb sau ceva care spunea ceva de genul: Pana nu se ia romanul de ceva nu se simte bine sau nu i roman.
Va recomand tuturor care vociferati pe net sa iesiti dracului din casa si sa ragusiti strigand pentru ceva in piata.
Daca nici asta nu vreti sa faceti sau nu simtiti nevoia atunci va convine sistemul si nu va mai vaicariti si smiorcaiti atata!!!
Hai basti d’acilea ca m-ati enervat la creierii capului!
Păi nu zice clar în articol că stă cu părinţii lui şi n-a muncit niciodată? Ce concluzie logică se trage de aici? Că stă pe spinarea lor. Ta-daaaaam.
Nu te enerva. 😀
cred ca fiecare din cei 3 au strecurat cate o minciunica (una mai mare decat cealalta) in poveste. in rest, un text foarte foarte bun. BV!
Bravo Ttus! Bravo Cezar! Bine punctat. Ati evidentiat esentialul. Acel jandarm era la munca in acel “sistem” de care se fereste cu atata indarjire simpaticul ala mic de Gabriel. Ce ar fi sa nu ne mai ducem toti la munca… asa ca sa nu facem parte din sistem. Luat de valul evenimentelor sau poate chiar dintr-o reala afectiune a rostit “Te iubesc!” insa asta nu-i scuza puturosenia. Ok, nu are bani sa-si ia o casa dar sa-l tina parintii la 27 de ani… MARE RUSINE. Povestile lacrimogene au mai mereu succes in fata devoratorilor de senzational si a caracterelor slabe.
Un singur lucru mai am de spus: Imi iubesc Tara, dar imi urasc poporul!
bAI, AM CITIT COMENTARIILE CELOR CARE CRITICA, SUNTETI CRETINI TARE, DE CE NU VA DUCETI FRATILOR VOI IN PIATA UNIVERSITATII SA FACETI VOI LUCRUL ACESTA? IN LOC CA RESPECTIVUL SA SCANDEZE CEVA SAU SA ARUNCE CU PIETRE IN JANDARMI, S-A DUS LA EI SI ”LE-A SPUS TE IUBESC”. O CHESTIE EXTRAORDINARA, DAR VOI STITI NUMAI SA CRITICATI, FACETI DRACULUI CEVA, VOI SUNTEI LENESII, NU EL. VORBITI CA SA VA AFLATI IN TREABA…
Da’ nu trebuie să faci spume, să ştii. 😀
Ba facem spume pentru ca sunteti debili mintali.
Ba facem spume pentru ca suntem intr-o tara democratica si putem face ce vrea al treilea picior cand ni se scoala.
Ba facem spume pentru ca ati pierdut esentialul povestii.
Io am mai zis, povestea mi se pare drăguţă. Numai că, cel puţin în ochii mei de zgripţuroaică însetată de bani, îşi pierde din frumuseţe în momentul în care văd cine-i protagonistul.
Foarte bine scris articolul. Felicitari, e foarte bun!
Şi încă o dată – articolul e simpatic, şi înţeleg destul de bine care-i ideea din spatele lui. Numai că, vedeţi voi, personajele alese nu-s tocmai reprezentative, nici pentru masa de protestanţi de la Universitate, nici pentru masa de jandarmi. E drăguţ să promovăm ideea asta de fraternitate între oameni, dar utopic în condiţiile în care bordurile zboară în aer şi bastoanele lovesc spinări de nevinovaţi. Hai salut.
Da’ cine-o zis ca trebe sa fie o generalizare? S-o prezentat povestea din spatele unei poze dragute.
Nu stiu ce muncesti tu, da’ esti tare frustrata :)) Trist e ca tii sa-ti exprimi public frustrarea.. O tii cu somajul pe care i-l platesti tu. Nici eu n-am lucrat pana la 26 de ani si nu pe banii tai am trait, stai linistita, n-ai cotizat pentru mine. De unde stii ca acum cotizezi pentru el? Mi-e mila de tine ca esti asa amara.
Îmi exprim public frustrările şi nemulţumirile pentru că trăiesc totuşi într-o societate democratică, în care se asigură libertatea opiniei. Aşa că pot să fiu cât de frustrată vreau eu, atâta timp cât nu încalc limita bunului simţ. Nu?
Background-ul tău nu îl cunosc, nu ştiu ce făceai tu la 26 de ani de nu munceai şi nici nu mă interesează, pentru că nu tu eşti subiectul în discuţie. Poate făceai şcoală, poate stăteai acasă la părinţii tăi. Nu mă priveşte acest aspect. Aici se discută strict despre omul ăsta cu suflet mare, care nu lucrează şi nici nu are de gând să lucreze, motivând lenea lui (pentru că asta este, lene) prin o aşa-zisă superioritate morală şi prin ideea, puerilă de altfel, că nu vrea să facă parte din sistem. De unde ştiu că cotizez pentru el? Conform legii, are dreptul la ajutor de şomaj şi la asigurare de sănătate. Eu şi toţi ceilalţi salariaţi din ţară plătim pentru asta. Văd că pe tine nu te deranjează. Ia fă un exerciţiu de imaginaţie şi închipuie-ţi cum ar fi dacă ar face două milioane de oameni acelaşi lucru pe care îl face eroul nostru, Gabriel. Ţi-ai mai permite să fii aşa împăciuitoare atunci?
Şi nu, nu sunt amară, sunt doar realistă. Şi-mi pare rău dacă nu înţelegi diferenţa. 🙂
Dar chiar nu fac spume, a ramas setat CAPS LOCK. Eu ma refeream la cu totul altceva, poate sa existe o realitate paralela in care jandarmii fraternizau cu protestantii si nu mai era nevoie sa faca ce-au facut. In general am o parere foarte proasta despre jandarmi, pentru ca nimeni nu le da dreptul sa loveasca niste oameni in halul acesta, vinovati sau nu, de fapt pentru unul vinovat au lovit 50 de nevinovati, proportia poate fi ceva mai mica. Se putea intampla si altfel, cum ar fi fost normal. Multi jandarmi au reactionat ca niste maimutze pitecantrope, si sper sa se duca dracului impreuna cu cei pe care ii apara. Asa trebuia sa se intample, nu cum s-a intamplat, trebuia sa se comporte ca niste oameni. In legea dupa care actioneaza ei, nu spune ca trebuie sa-i rupa pe manifestanti in bataie. Asta inteleg niste creiere bolnave in trupuri mult prea mari.
A, okay, înţeleg perfect, că şi mie mi-a scăpat un typo mai sus şi nu ai cum să editezi comentariile. Total de acord cu comentariul tău cu privire la jandarmi. Şi nu zic nu, gestul lui Gabriel, luat separat de persoană, a fost într-adevăr unul fain ca simbol. Cu personajul în sine am eu ce am, şi mi-am detaliat obiecţiile mai sus. 🙂
Leilana & co, nu mai poluati pagina cu morala voastra. Articolul este despre altceva.
Felicitari Ana pentru articol!
un om nu-l judeci doar pentru un gest. trebuie sa-l cunosti mai in amanunt. nu-i mai criticati atat pe jandarmi fiindca scopul lor e sa apere interesele si drepturile tuturor cetatenilor si asta au facut si in zilele trecute. cum ati vrea dragi colegi de discutie sa se fii comportat acei jandarmi cand evenimentele luasera o amploare fara precedent zburand bucati de caldaram prin multime si cand presupusii protestatari, ultrasi in mare parte ce-si rezolvau niste dispute mai vechi gasind oportunitatea, incalcau normele civile si comiteau infractiuni??
Observ in modul de concepere al acestui articol aceeasi maniera jurnalistica de prost gust. Goana dupa senzational. Sa sevanda e tot ce conteaza. Sunt unele lururi exagerate dar si adevaruri. Il cunosc personal pe acel jandarm, fiindu-mi prieten.
eu il admir pe baiatu asta… a facut un gest frumos si a vorbit in numele multora, BRAVO tuturor , inclusiv jandarmului care nu s-a sfiit si in loc sa faca fata aia de dur constipat cum ii vad eu pe altii , cand merg pe la Universtiate , chiar a zambit relaxat si incantat 🙂
Frumos!
In rest… domnilor jandarmi… ar trebui sa nu va mai comprotati ca niste primate… pline de adrenalina sa ne arati ce smecheri sunteti voi… pentru ca sunteti niste sclavi , sclavii lui Basescu.
Sutn de acord sa stopam huliganismul si pe cei care il produs sau vin in Piata cu alte ganduri decat cele de a prostesta pasnic, retineti , faceti le dosar , dati amenzi, isna nimic pe lumea asta nu iti da dreptu sa calci in picioare un OM!!!
Am citit un articol minunat si m-au emotionat cuvintele si pozele despre oameni care traiesc si au curajul sa traiasca asa cum isi doresc. Felicitari, Ana Maria, pentru cum ai expus povesti de viata, felicitari, Vlad, pentru inspiratie si vointa, felicitari, Bogdan, pentru daruire, iubire si sinceritate, Felicitari, Gabriel, pentru ca esti asa cum esti! Sunt din categoria celui ca el, desi noi cel ca el nu ne comparam, noi suntem si atat, nu e unul mai bun si altul mai prost, unul mai lenes si altul mai muncitot. Nu castiga unul mai mult si altul munceste mai putin. Sunt multi cei care descopera ca viata e exact asta, sa traiesti pur si simplu, sa faci ceea ce iti place, sa fii multumit si recunoscator pentru ceea ce ai, sa nu ii judeci pe ceilalti. E greu sa citesc cuvinte grele ca cele din comentariile de mai sus, asa cum e greu sa traiesti in timp ce Basescu e presedinte. Dar e o provocare. Provocarea ca tu sa ramai la fel si sa provoci schimbarea prin actiunile tale, dar nu impotriva altora. Libertatea incalcata de cei care protesteaza e poate si libertatea mea, dar eu cred ca este doar o variabila de perspectiva. Ma bucur in acest caz ca oamenii aia sunt acolo si lupta pentru schimbare, desi mi-e teama sa trec noaptea prin zona. In viata nu primim ceea ce ne dorim, nu suntem inconjurati de o lume ideala. Dar libertatea mea astfel incalcata de cei care protesteaza e pentru mine mai puternica decat libertatea incalcata de prejudecati sociale, de stereotipuri. Sa traim ca si cum azi ne-am nascut, zic, si sa privim cu inima.
nu cred ca e treaba cuiva daca are serviciu, daca vrea sa munceasca sau nu si nici nu are nimeni dreptul sa il judece. nu cred ca are importanta cum si de ce a ajuns cineva jandarm.
ca de aia e libertate, sa faca fiecare ce vrea.
dupa ce ati trecut de analiza personajelor si a actiunii (ca de, asa ati invatat la scoala, la romana), acum ar fi timpul sa faceti analiza gramaticala a textului (care stie asa ceva).
si apoi, cu mintea odihnita, poate intelegeti ca e un articol de revista care spune povestea unui gest simbolic. si atat.
Ca mulţi alţii, înţelegi total greşit conceptul de libertate. Nu e libertate ca „să facă fiecare ce vrea”. Libertatea unei persoane are ca limită libertatea persoanei de lângă.
În altă ordine de idei, dacă nenea ăsta, Gabriel, nu vrea să facă parte din sistem, să se ducă în junglă, sau în pădure, şi să trăiască cu rădăcini şi ierburi. Oricine îşi permite să fie idealist în condiţiile în care mănâncă, bea şi plăteşte amenzi din banii părinţilor. 🙂
Şi după cum spuneau Alia şi Liana, gestul acesta simbolic îşi pierde din frumuseţe când i-l alături persoanei.
nu pot sa spun decat: lasa-ma frate cu toti gaozarii care traiesc ”off the grid” pe banii lu mamica si a lu’ taticu…
Sa-l vad eu pe asta dupa 12 ore de munca, sa vina si 3- 4 ore la protest, daca mai are vlaga in el sa zica ”te iubesc” vreunui protestatar nu neaparat unui jandarm…
a mancat branza cu rosii, saracu pui are ceva bani sa mance rosii iarna.da branza, branza era de capra ?
in primul rand e un articol al unui jurnalist, nu contine adevaruri absolute. pleaca de la o intamplare reala si e ambalat cu un pic din fantezia, talentul sau lipsa acestora caracteristica jurnalistului respectiv. bunicel, poate un pic cam siropos, dar mesajul e pozitiv. cat despre cei care au impresia ca muncesc pentru ajutorul de somaj al pustiului, nu stiu ce sa spun. mai degraba pentru posetutele lui nuti, pentru ca fata lu d-ul traian sa duca si ea o viata decenta, sa conduca o masina care confera siguranta, tatucu ei sa se opereze la viena, nu in romania unde sistemul sanitar e la pamant, caci romanii nu vor reforma sanatatii, pentru bordurile lui videanu. mai ales ca mesajele aparatorilor muncii au incetat brusc la 16.30, odata cu programul de munca. mi-e foarte greu, dar concluzia e evidenta. munca nu inobileaza omul, il tampeste.
Like 🙂
Sa-nteleg ca jandarmii sunt buni numai la a scoate malul din curtile inundate a cetatenilor turmentati?!
Ma da-va la naiba cu morlaitatea voastra! Sunt absolut convinsa ca ati fura cu ambele maini daca ati avea ce si cum. Si atunci unde mai este moralitatea?
Astea sunt riscurile pe care ti le asumi cand mergi la un protest.
Violente au fost si de-o parte si de alta, dar na, e mai safe sa stai in fata calculatorului si sa comentezi.
Daca violenta jandarmilor (unora) a fost nejustificata, incercati sa justificati lichelele care au aruncat cu bordurile lui Videanu si care au jefuit magazinul de telefonie mobila!
Atata timp cat esti somat sa te dai din cale pentru ca se actioneaza on forta, nu ai ce cauta in dispozitivele lor.
Orice cetatean normal s-ar pune la adapost. Se stie de cand Pamantul ca in astfel de manifestari mai cad si nevinovati. De-o parte si de cealalta!
Iar acum, decat sa stati sa comentati aiurea pe bloguri, facebook, ziare online si forumuri, mai bine faceti ceva cu adevarat util.
Ei, uite că există cetăţeni normali care au ghinionul să locuiască şi să meargă la şcoală în zonă, şi care nu îşi permit, prin urmare, să se pună la adăpost. Tu practic zici acum „E vina cetăţeanului că a mâncat bătaie, ce căuta în stradă?” Felicitări, tocmai ai justificat toate abuzurile din partea autorităţilor. Sunt curioasă în ce măsură ai mai fi gândit aşa dacă ţi s-ar fi întâmplat ţie. 🙂
Jandarmul , beton . E din secolul 21 . Cel din fata lui … saracul , asta stie sa faca , sa ceara…pomana…orice pica , la o adica si putina mila…
In primul rand felicitari pentru text, pentru poze si pentru atitudinile unora care au participat proteste, atat jandarmi cat si protestatari.
E frumos sa mai vezi si o bucata de cer senin deasupra cerului permanent noros de Bucuresti, parca lucruri de genu, marunte insa pline de sens, arata cu adevarat ce inseamna cu adevarat sa fii roman.
Imi pare rau ca vad mereu comentarii de genu – de ce nu munceste ala, de ce bate celalalt, eu platesc impozite si astia iau somaj etc. E pacat ca unii sunt prea ocupati cu lumea lor redusa intr-un scenariu ce se repeta zilnic de la 9 la 5 pentru cateva sute de euro si apoi cred ca au dreptul neconditionat de a critica si de a deveni lupi moralisti. Frate, mergeti la Universitate, lasati facebookul si comentariile super-moralizatoare pe bloguri sau mai stiu eu pe unde si alaturati-va grupului ala mic de oameni care sunt acolo cu un anume scop, nu ca n-au ce face pe acasa.
N-au stat niste fraieri acum vreo 22 de ani in acelasi loc, infruntand acelasi frig insa mult mai multe pericole pentru ca absolventi de facultate in 2012 sa aplice pe joburile alea multe de pe e-jobs/bestjobs platite cu seminte si cu o concurenta de cel putin 1000 de alti indivizi pe loc. E pacat ca unii din voi nu inteleg unde este problema, ca nu se rezuma totul la a avea un job mediocru si a trai o viata mediocra intr-o tara condusa de niste sub-mediocrii. Platiti-va frate impozitele si aratati-i pe altii cu degetul dar dupa sa nu va mirati de ce stati ingramaditi si stresati dimineata intr-un metrou plin de oameni la fel de fericiti ca si voi.
E plina tara de hateri, pacat pentru alea cateva sute de oameni care cred ca mai exista speranta pentru Romania.
Pace pentru toti care au citit asta si au vazut pozele si s-au ales cu un zambet sincer.
Un gest frumos e apreciat in momentul in care este sincer. Asa cum am spus si in comentariul de mai jos, ce a facut baiatul acesta e doar de fatada. Si hateri sunt cei care ii catalogeaza pe ceilalti hateri. Nu stiu daca ti-ai citit sigur comentariul ca sa vezi cine judeca pe cine. :))
Mi se pare trist un moment atat de frumos nu e apreciat. Uitandu-ma la fotografie prima oara, mi-au dat lacrimile si asta fiindca stiu ca si eu am mers la protest din iubire. Din iubire pentru romani.
se vrea sa fie AMELIE…cunoscatorii stiu.e totusi un pic depasit..stilul merge la o poveste de dragoste..asta de aici e doar fiction….
Haide frate, ” fost membru activ al galeriei Rapid” care nu a muncit niciodata in viata lui, fost drogalau, care a citit un articol despre copiii-indigo si s-a gandit ca asa poate sa justifice de ce e lenes si s-a hotarat sa le spuna „te iubesc” jandarmilor, in timp ce violentele erau provocate tot de prietenii lui drogalai de la meciuri, si unde stia foarte bine ca orice gest al lui e filmat/fotografiat. A primit exact ce si-a dorit, si toti i-au cantat in struna. Acum poate sa justifice inca vreo 2-3 ani de lene in numele democratiei. Singurele persoane ok din articolul acesta, care si-au facut treaba, au fost fotojurnalistul, jandarmul si autorul articolului. E normal ca fiecare sa interpreteze articolul in felul lui, si e normal ca fiecare sa isi spuna parerea fara sa ii spuna nimeni „bine ca esti tu destept”, ca doar de aia ingheata oamenii in strada, ca sa isi spuna parerea, nu stau pe fotoliu si dau commenturi pe facebook.
Comentariul ăsta e plin de WIN de la un capăt la altul, ca să zic aşa. 😀
N-as spune ca autorul articolului si-a facut treaba folosind expresii gen „au fost in acelasi film”. Terminam si noi o facultate pe bune?
Eu va iubesc si daca aveti „joburi obosite” si daca sunteti „lenesi” nu e vina voastra ca va pierdeti frumusetea umana pentru o cariera… pentru a-ti plati facturile sau pe partea cealalta nu vreti „sa va alaturati sistemului” ca sa nu va pierdeti divinul… Nu e vina voastra, e vina celor care au creat democratia, capitalismul sau comunismul celor care ne-au facut sa traim pentru datorii. Da, Gabriel este genul de om care nu va „realiza” nimic palpabil dar asta inseamna ca daca nu munceste si omul participa la mitting-uri, care ar putea fi si in favoarea ta, sa il blamezi? Asta e munca lui el se duce „bate din gura” x ore cand e cazul si se simte bine facand ceea ce face.
Cat despre Jandarmerie… Cand intrebi 10 pusti de 6 ani ce or sa vrea sa se faca atunci cand vor fi mari raspunsurile vor fi medici, politisti sau cantareti. Nimeni care sustine „dreptatea” nu se face jandarm vrei „dreptate” te faci politist salvezi vieti, prinzi criminali, opresti traficul de droguri ce iti dicteaza tie inima sau mintea. Jandarmul este o unealta de respectare a legii, o unealta militara ei apar la proteste, intruniri sportive s.a.m.d. pentru a se asigura ca se pastreaza normele generale ale legii. Cum voi va duceti la servici si stiti ce aveti de facut, ei nu stiu. Cati jandarmi stiu legile in baza carora te: lovesc, amprenteaza, controleaza in spatiul public, te retin fara a avea dovezi decat comenzi de genul: „Ia-l p’ala!”? Si da multi jandarmi imi par cocalari cu 2 clase veniti doar sa bata in spatele uniformei fara numere de identificare, in „baza legii”. Dar aceiasi cocalari cu 2 clase se gasesc in mai multe zone ale sistemului romanesc de orice fel.
De asta iubesc Romania, vreau sa fiu mai bun…
Mesajul ar fi fost frumos DACA s-ar fi lasat afara din poveste aspectele de „background” ale fiecarui participant.
Asa, imi pare rau, dar sunt de acord cu toti cei care s-au legat de cetateanul de 27 de ani care n-a muncit in viata lui. Cum poti, frate, la 27 de ani sa ai ca unic scop in viata „impartirea iubirii”???
Daca se ignorau aspectele de „background”, era suficient sa-ti puna doar poza in fata. Asta era scopul articolului, nu? Sa ajunga la semnificatia fotografiei printr-o poveste.
Da, dar nu e chiar asa.
Jandarmul e forta de ordine
Hipiotul e reprezentantul tuturor care au iesit acolo.
Si pe cuvant ca refuz sa ma las reprezentata de un om care „nu vrea sa faca parte din sistem”. Nu pentru ca traieste pe banii mei, pentru ca nu o face. Ci pentru ca ma infurie mentalitatea asta. „Nu am scop in viata, nu vreau sa am un scop in viata, oare cum sa justific asta? A, da, hai sa dam vina pe sistemul corupt”.
Frate, ma lasi?
Bai, si eu va iubesc pe toti!
Si eu tot de asta am iesit in strada. Din iubire pentru oameni. Nu pentru ca sunt impotriva lui ala sau ala, ci pentru pace si o viata mai buna. E trist cum a ajuns viata o lupta de supravietuire si nu mai stim sa ne bucuram… Mereu judecam, judecam, judecam.
Si eu sunt impotriva sistemului si nu vreau sa muncesc pe ceva pentru bani care nu imi place. Asa ca inteleg perfect personajul cu Te iubesc. Mai fac ceva pe ici pe acolo, ce imi place, intr-un ong. Dar niciodata nu am luat somaj si refuz asta. Dar decat sa muncesc intr-o coorporatie si sa ii imbogatesc pe ceilalti, nu merci. Mai bine ma mut la tara si imi muncesc pamantul si stau fericita zambind la stele decat sa stau 8 ore pe zi la birou.
Chiar va iubesc, chiar daca nu intelegeti 🙂
Eu una mă bucur sincer că eşti aşa idealistă. Dar probabil că îţi permiţi să fii aşa. Te-ai gândit însă vreodată că sunt persoane care nu au de ales şi care pur şi simplu trebuie să muncească, chiar şi în domenii care nu îi atrag? Ştiu, e nasol, dar se cheamă realitate.
Altfel, partea mea de nezgripţuroaică nu poate decât să se simtă încălzită de iubirea pe care cu generozitate o oferi. Nu sunt ironică. 😀
imi pare cel mai nobil scop 🙂
Mie îmi pare o lipsă totală de bun simţ. 🙂
Ce amuzant…leilana, you bad cop, ma exciti..imi place cum vorbesti tu despre somaj si lene, cred ca mirosi a iasomie acolo jos…Miss Lulu, i want to marry you!!!
Nici eu nu agreez persoanele „pierde-vara” dar nu sunt eu nimeni sa ii judec fiecare face ce vrea cu viata lui, nici macar faza cu „primeste somaj din salariul meu” nu este justa…pana la urma este o clauza obligatorie a unui contract de colaborare sau”carte de munca” cu care iti convine nu iti convine esti de acord si il semnezi,so chill…va fi mai rau de atat credeti-ma pe cuvant:)
Sună bine. 😆
–––––
Hahaha, revin diseara pe alte cai de comunicare :))
„Când oamenii nu mai pot să treacă pe stradă cu maşinile pentru că tu vrei să protestezi, le-ai încălcat un drept. Jandarmeria pentru asta este pe pământul ăsta”.
frumos mai fardati jandarmeria! lasati acest discurs autoritarist sa circule fara un comentariu critic, fara a mentiona ca acesti indivizi au nenorocit, agresat si intimidat oameni care nu avea nici o treaba cu violentele. si pentru ce? ca sa va dati voi cu SUVurile prin centru..
ultima data cand mai citesc vreun articol din aceasta revista conservatoare
Mi se pare o lipsa de bun simt si indiferenta din parte celor care trec prin piata universitatii in timpul protestului si o inconstienta din partea celor care s-au incapatanat sa treaca sambata seara cand zburau pietre petarde fumigene si grenade cu gaze lacrimogene. Cand a fost discursul domnului presedinte jandarmeria a acceptat sa opreasca circulatia in piata fiindca de… „Asa a zis domnu’ presedinte”. De sa fim mai buni si sa schimbam lumea fiindca e foarte usor sa o stricam prin indiferenta.
Şi dacă ai şcoală în zonă, ce faci? Şi dacă ai locuinţa în zonă, ce faci? Nu mai treci pe acolo ca să fii „responsabil”? Trăim într-un stat poliţienesc sau într-unul de drept?
Acum ai un argument absurd…cati stau in zona si nu puteau sa evite zona dupa ora… T? 3 ore
@Leliana, nu am spus ce cauta in strada… deloc. E dreptul fiecaruia dintre noi sa-si exercite drepturile,toate.
Ca au existat sau nu abuzuri ale autoritatilor, nu este dreptul meu sa judec asta. Dar bineinteles ca tu esti prea ocupata sa stai la birou si sa te faci ca muncesti in timp ce raspunzi fiecaruia dintre noi la orice comentariu, doar ca din dorinta de arata ca esti cea mai ce dintre cei mai cei/cele.
Sunt absolut convinsa de asemenea ca tu nu ai sa iesi niciodata sa iesi in strada sa-ti ceri drepturile sau sa protestezi impotriva abuzurilor autoritatilor, pentru ca iti este mult mai comod sa comentezi de pe scaunul caldut din biroul tau.
Eu nu cred ca oameni care treceau de la servici sau de la scoala in mod pasnic au fost agresati de cineva. Nu pot sa cred asta.
Pe de alta parte, nimeni nu a comentat ca si-au luat si jandarmii borduri in cap, ca si ei au familii acasa care se tem pentru viata lor, ca sunt si ei victime tot ale sistemului.
Abuzurile sunt de ambele parti, daca e sa ma intrebi.
Nu sunt de acord cu violenta, de orice fel. Sunt de acord ca oamenii sa-si ceara drepturile sub orice guvernare, dar sa o faca in mod pasnic.
Cat despre cel care nu munceste pentru ca nu vrea sa fie copie la indigo, treaba lui. Sunt convinsa ca somajul nu-l ia mai mult de 6 luni. Si oricum suma de bani de la somaj e jalnica.
Suntem oameni cu totii si trebuie sa ne respectam unii pe altii, doar pentru asta.
Povestea articolului este una frumoasa. Una care ar trebui sa ne arate ca suntem toti in aceeasi oala(lenesi, muncitori, sclavi ai autoritatilor. Prin conditia umana ne definim ca fiind egali.
Si ca sa-ti raspund la intrebarea retorica… nu as fi mancat bataie, pentru ca nu as fi opus rezistenta. Neplacut, dar astea sunt vremurile pe care le traim de cativa ani incoace.
„Dar bineinteles ca tu esti prea ocupata sa stai la birou si sa te faci ca muncesti in timp ce raspunzi fiecaruia dintre noi la orice comentariu, doar ca din dorinta de arata ca esti cea mai ce dintre cei mai cei/cele.” – Greşit. Fiecare comentariu pe care l-am postat la acest minunat articol a fost tastat de la calculatorul de acasă. Nu ştiu cum o fi la alţii, dar eu una nu îmi permit să intru pe internet de la muncă şi să port discuţii în contradictoriu cu lumea. Fac asta în timpul meu liber.
„Sunt absolut convinsa de asemenea ca tu nu ai sa iesi niciodata sa iesi in strada sa-ti ceri drepturile sau sa protestezi impotriva abuzurilor autoritatilor, pentru ca iti este mult mai comod sa comentezi de pe scaunul caldut din biroul tau.” – Din nou greşit. Dar nu mai stau să-ţi explic ce şi cum, că nu am dispoziţia necesară. Crezi ce vrei.
Cât despre abuzurile jandarmeriei, ele există. Faptul că ai spus că nu poţi să crezi că există denotă că este alegerea ta să nu le vezi. 😀 Şi nu, nu le iau apărarea celor care au azvârlit cu borduri. Le iau apărarea nevinovaţilor care au încasat bătaie pentru nimic.
superb articol,frumoase personaje.felicitari pt. comentarii „calin” si „un cetatean”, iar despre „leliana” nu pot decat sa fiu de acord ca este doar o frustrata care-si arata „inteligenta” din fata calculatorului si pe care o asigur ca personajul din articol nu traieste nici din munca ei, nici din ajutorul de somaj, ci doar din munca celor care il iubesc si il apreciaza pentru ce este.tot inainte, gabriel!
Suflete, învaţă să citeşti. E Leilana, nu Leliana. Cât despre restul comentariului tău, discutăm când o să fii în stare să îţi spui părerea fără să jigneşti. Hai pa, pa pa pa.
@Leilana, interesant job mai ai tu daca nu-ti permiti sa comentezi cand esti la munca, desi orele la care postezi, de cele mai multe ori, sunt in prim-time, orele de munca.
In rest, toate cele bune!
Crezi sau nu, dar pe lumea asta se întâmplă să fie şi oameni care lucrează în ture. Iar unele dintre aceste ture se întâmplă să fie poziţionate după-amiaza şi seara. Puţină imaginaţie, te rog.
Toate cele bune şi ţie! 😀
@mihai „lasati acest discurs autoritarist sa circule fara un comentariu critic, fara a mentiona ca acesti indivizi au nenorocit, agresat si intimidat oameni care nu avea nici o treaba cu violentele. si pentru ce? ca sa va dati voi cu SUVurile prin centru..
ultima data cand mai citesc vreun articol din aceasta revista conservatoare”
mie acesta mi se pare punctul forte al revistei. nu esti satul de reviste/jurnalisti care-si dau cu parerea indiferent de domeniu, indiferent de educatia lor? nu esti satul de jurnalisti care reflecta in oglinda acest popor care se pricepe la toate?
mai bine sa existe si o revista care doar iti povesteste si incearca sa nu critice, sa nu partineasca, doar sa prezinte. poate invat si eu sa trag o concluzie de capul meu, poate mai invata si altul. important e sa ai informatia nu sa te directioneze cineva. la final esti liber sa fii tu critic.
@Leilana, sa inteleg ca azi esti schimbul doi? Astept cu nerabdare comentariile tale de la orele 23.00 :D.
Sau turele astea sunt din doua in doua ore? huh?!
O tura frumoasa azi!
N-ai nimerit-o nici de data asta, din păcate, pentru că azi am zi liberă. Este că asta nu ţi-a dat prin cap?
Să mă anunţi dacă şi când vei mai avea ceva relevant de zis.
Până una-alta, te anunţ că la ironii ieftine nu mai răspund. Îţi urez o zi la fel de frumoasă cu aceeaşi sinceritate cu care mi-ai făcut tu urarea. Bine. Pa.
@ Leilana, bine ca le stii tu pe toate! 😀
Zau daca nu am incercat sa ma abtin 🙂
Te las sa ai ultimul cuvant. Promit 😀
nu conteaza o masea lipsa, cand zambetul lumineaza toata fata. pana sa citesc de maseaua lipsa nici nu observasem asta…
gand la gand!
Un curajos.Sper ca acest cotidian sa nu-l schimbe.E nevoie de nebuni frumosi ca el.Noroc bun!
impresionante fotografii.
Foarte relaxata atmosfera. E un paradox; scutieri si tipu ala surazator. Hehe, parca iesise la agatat! Scuze, dar ma gandesc la ce este mai frumos!