Generația ’98

În DoR #16 avem un material amplu despre puștii care ar putea aduce României o viitoare calificare la mondiale și despre investiția de milioane de euro pe care Gheorghe Hagi a făcut-o la Constanța pentru creșterea unor noi generații de fotbaliști. În acest weekend s-a încheiat campionatul național la grupa de juniori B (n-am prins finala în revistă, pentru că era deja în tipar), iar Andreea Giuclea a fost acolo.

BUFTEA – La finalul meciului câștigat cu 5-2 împotriva echipei clujene FC Viitorul „Mihai Georgescu”, juniorii B ai Academiei de Fotbal „Gheorghe Hagi” n-au sărit în sus de bucurie și nici nu și-au aruncat tricourile albe pe gazon, cum au făcut-o alte dăți. S-au felicitat, s-au îmbrățișat și s-au îndreptat tăcuți spre banca de rezerve, unii cu capul plecat. Asta pentru că au câștigat doar finala mică, iar obiectivul sezonului fusese altul – păstrarea titlului de campioni.

Pe parcursul meciului, dintr-un colț al tribunei, a răsunat din când în când un cor de voci de copii, îmbrăcați și ei în echipamentul Academiei și veniți de la Constanța să-și susțină colegii mai mari:

„Ianis, vrem un gol, de la tine din picior!”

„Haa-gi! Haa-gi!”

Idolul celor mici nu e Gheorghe Hagi, cel mai mare fotbalist al României, pe care nu l-au văzut niciodată jucând, ci fiul lui de 15 ani, căpitanul juniorilor B de la Viitorul Constanța, omul de creație de la mijlocul terenului și purtătorul numărului 10, Ianis Hagi. Pe teren, Ianis și-a încurajat echipa cu bătăi scurte din palme, s-a zbătut pentru fiecare minge, și-a căutat colegii cu pase subtile și a deschis scorul în minutul 23 cu un șut cu stângul din interiorul careului.

Mingea a ajuns la el după o deviere cu capul a atacantului Florin Coman, un puști înalt din Brăila, cu care Ianis se înțelege cel mai bine pe teren. De la el aștepta antrenorul Vasile Mănăilă golul salvator după ce, în minutul 51, clujenii au scăpat pe contraatac și-au egalat.

În următoarele șapte minute, brăileanul cu numărul 9 pe tricou, pe care Hagi îl consideră cel mai bun atacant de vârsta sa din țară, a înscris de trei ori. Întâi cu un șut cu stângul la colțul lung, după o cursă pe bandă în care a lăsat în urmă doi fundași. După trei minute, a primit mingea în careu, a fentat un adversar și a tras în vinclu, de data asta cu piciorul drept. Abia după ultimul gol, al 35-lea din acest sezon – o scăriță peste portar – s-a bucurat, ridicând trei degete spre cer.

Ianis și Florin joacă fotbal împreună de trei ani și fac parte din cea mai apreciată și lăudată echipă a Academiei, generația ’98, născută în anul ultimei participări a României la un mondial, cea în care Hagi își pune cele mai mari speranțe și pe care unii comentatori o văd ca motorul unei viitoare calificări – poate în 2022.

Anul trecut, echipele Academiei au ieșit campioane la toate grupele de juniori: A (Under 19), B (Under 17) și C (Under 15), o performanță unică în competițiile interne de copii. Anul ăsta, juniorii B au terminat pe locul 3, A au câștigat titlul, iar C vor juca în finala mică. În total, 300 de copii, de la șase la 19 ani, care se antrenează la baza construită de Hagi la 15 minute de Constanța.

La finalul meciului de la Buftea, puștii din tribună și copiii de mingi au invadat terenul, având o țintă clară: Ianis. Mijlocașul a făcut poze cu fiecare, zâmbind și îmbrățișându-i, și le-a semnat autografe pe foi, pe carnețele, până și pe ghetele de fotbal cu care erau încălțați.

În spatele lui, Florin era intervievat de Academia Hagi TV, canalul propriu de promovare și singurul loc unde părinții pot urmări meciurile copiilor selectați din țară și crescuți la Constanța.

„Și acum, vacanțăăă!”, a strigat Ianis cu limba scoasă și semnul victoriei ridicat în aer, în timpul pozei de final, la care antrenorul i-a adunat pe toți – titulari, rezerve, echipa tehnică.  Toți se gândeau deja la revanșa de anul viitor și la debutul în Liga I, la echipa de seniori a Viitorului.

Debut care, pentru unii dintre ei, e tot mai aproape. 

Citește povestea lui Ianis, Florin și a școlii de la fotbal de la Viitorul din DoR #16, într-un text de Andreea Giuclea, ilustrat cu fotografii de Cosmin Moței și Antonio Cioarek.