Oamenii școlii (II)

Aceasta e a doua parte a unui reportaj. Citește aici prima parte.

Concursul pentru directori de școli organizat de Ministerul Educației cu tam-tam în toamna anului 2016 a avut și un rezultat straniu: punerea în funcție a celor care au câștigat evaluarea s-a făcut aproape la mijlocul anului școlar. Prin urmare, acolo unde postul a fost luat de o persoană diferită decât directorul până atunci în funcție, elevii au plecat în vacanța de iarnă cu un director și, când au revenit, altcineva era în locul lui.

Așa s-a întâmplat și la liceul Honterus din Brașov, unde singurul candidat pentru post, Radu Chivărean, a preluat mandatul de la fostul director Helmut Wagner în data de 9 ianuarie 2017. Fără nicio ceremonie. Radu Chivărean a preluat inventarul și cheile de la fostul director și cam atât. Din cauza numărului mare de numiri pe posturile de director, abia după câteva zile a venit în cancelarie un inspector care l-a prezentat dascălilor pe cel care câștigase funcția. De altfel, pentru că sunt aproape o sută de profesori care predau la Honterus, nici la două luni după ce a ajuns în școală Radu Chivărean nu apucase să-i cunoască pe toți.

Așa, fără pompă, peste noapte, perioada Wagner s-a încheiat. Un om pentru care școala a reprezentat totul – „nu am copii, din păcate, aceștia sunt copiii mei, aici”, spunea Wagner –, și-a luat documentele pentru consiliile profesorale și planul de dezvoltare al școlii și le-a închis cu cheia într-un sertar în biroul său din laboratorul de biologie, în care urma să predea în următorii ani ca profesor ajuns la pensie. „Asta e concepția mea. Am muncit eu pentru asta. De ce să aibă cineva gata făcut și să se mândrească cu munca altuia?”, mi-a spus Helmut Wagner la câteva luni după ce nu mai era director. „Niciun regret” pentru că nu mai era director. „Dacă aș fi dat deoparte, poate – orgoliul – dar a fost hotărârea mea.”

Noul director, Radu Chivărean, care avea 56 de ani când a preluat funcția, fusese, până la venirea la Honterus, directorul școlii generale din orașul Ghimbav, localitate care a avut și ea o numeroasă comunitate săsească. Este etnic român, dar de mic a fost înscris la clasele în germană. După facultatea de geografie în limba germană s-a întors să predea și în școala din Ghimbav, unde fusese o perioadă tatăl lui director. În 1990 a devenit adjunct acolo pentru că avea „structura necesară pentru a ocupa funcția respectivă”, crede el. „Eram foarte activ să fac, să dreg, să organizez.” După ce directoarea de aici a ieșit la pensie, el a dat concurs și i-a luat locul, devenind în 1994 director plin al școlii.

Patru ani mai târziu a avansat din nou, plecând la inspectorat pe postul de inspector pentru activități educative școlare și extrașcolare, postură din care se ocupa de toate activitățile de dirigenție și programele educative din școli. Opt ani a stat în această poziție și trei ani s-a ocupat și de religie.

În 2006 a plecat de la inspectorat, pe fondul neînțelegerilor cu șefii de atunci, declară el, și s-a reîntors în școala de la Ghimbav ca profesor. În 2008 a câștigat din nou un concurs pentru funcția de director, pe care a păstrat-o până la venirea în Honterus.

Radu Chivărean spune că este membru simplu al ALDE, după ce formațiunea ecologiștilor din care a făcut parte 25 de ani a fost absorbită de acest partid.

Pe Helmut Wagner l-a întâlnit prin 2011-2012, când a vrut să se transfere la Honterus pentru o normă de geografie, căci la școala din Ghimbav erau din ce în ce mai puțini elevi și numărul de ore scăzuse. Spune că a întâmpinat o rezistență din partea domnului Wagner, care ar fi a avut impresia că Radu Chivărean vrea să-i ia locul de director. Lucru pe care îl neagă vehement. El declară că ar fi dorit doar să-și blocheze postul de geografie pentru eventualitatea în care, în viitor, nu ar mai fi fost director la Gimbav și s-ar fi întors la catedră. Practic, nici nu ar fi venit să predea la Honterus cât încă avea funcția la Ghimbav. Văzând o atitudine pe care o definește „ostilă”, spune că a renunțat la idee.

Cei din comunitatea săsească au venit după o vreme la el să-i propună să preia frâiele școlii. I-a refuzat pentru că știa problemele liceului. După doi ani însă s-a organizat concursul național și atunci a decis să vină. „Culmea este că în viață roata se învârte. Dumnezeu le rânduiește pe toate. A fost o întâmplare efectiv. Eu nu m-am gândit niciodată la chestia asta.” A acceptat pentru că a luat-o ca pe o provocare profesională.

Principalul său atu în ochii lui Thomas Șindilariu și Cristian Macedonschi de la Forumul Democrat al Germanilor: Chivărean a reușit să atragă multe proiecte în școala din Ghimbav, să o modernizeze.

Radu Chivărean e înalt și merge un pic aplecat, cu fața lungă și bărbierită mereu, ochi încercănați și părul cărunt. Are un aer nonșalant, pe care îl menține recurgând mai rar la cravată și mai des la câte un pulover, polar și blugi.

La concursul din 2016 nu a venit în echipă cu vreun director adjunct. Acesta a fost desemnat de consiliul profesoral după venirea lui. Profesoara de matematică Raluca Petrăreanu, jumătate de etnie germană, a fost împinsă de profesori pentru acest rol.

Prima decizie pe care noul director spune că a luat-o: să mai ceară încă un post de director adjunct pentru că, având un număr ridicat de elevi, peste 1.500, Honterus avea dreptul la doi adjuncți, nu doar unul, conform legii. Aici, cadrele didactice au desemnat o învățătoare, Jozsa Tünde-Enikö.

În mai 2017, la cinci luni după ce Chivărean a preluat mandatul de director, atmosfera în școală pare, conform tuturor relatărilor, mult mai democratică. Noul director îmi oferă acces la reuniunile interne din Honterus.

Diana Popescu, reprezentantă a părinților în consiliul de administrație și președinta comitetului reprezentativ al părinților din unitatea de învățământ, aflată în mai multe conflicte cu fostul director, spune că „școala a înflorit”. „Toată lumea e implicată în tot felul de lucruri noi, cursuri.”

Profesorii care mi se plânseseră sub anonimat despre comportamentul lui Helmut Wagner spun că și-au recâștigat liniștea. „Nu mai vine să urle nimeni la tine”, spune una dintre profesoare. Radu Chivărean „o face discret când are ceva de spus”. S-a schimbat punctualitatea la ore a profesorilor? „Cei care întârziau înainte, întârzie și acum. Cei care nu, nu”, observă o altă profesoară. În cancelarie a fost adus un copiator pentru ca profesorii să-și facă duplicatele necesare la predare. Directorul le-a dat și câte un top de hârtie. Înainte, uneori, trebuia să o cumpere din banii lor, se plânge o profesoară. Problemele sesizate de Diana Popescu, reprezentanta părinților, se rezolvă și ele încet.

O inspecție generală făcută pe toate fronturile în școală, după plecarea lui Helmut Wagner de la conducere, a evaluat ce se petrecuse până atunci în Honterus în privința a șapte capitole. Dacă la performanțele elevilor, activitatea cadrelor didactice sau relațiile cu părinții calificativele au variat între „acceptabil” și „bine”, singura apreciere cu „slab” a fost în dreptul managementului.

Noutatea unei conduceri diferite ca stil trece însă destul de repede și criticile își fac loc din nou.

Părinții

La primul interviu pe care l-am făcut, Radu Chivărean remarcă o situație uneori greu de gestionat: presiunea părinților. Se referă la „doi-trei reclamagii care te toacă”. Presiune a existat și când a organizat testul de limbă eliminatoriu pentru înscrierea copiilor în clasa pregătitoare. Au avut 100 de locuri aprobate, spune directorul. S-au înscris 137 de candidați, din care 116 au luat testarea. Așa că au cerut la inspectorat 16 locuri în plus. „Bineînțeles că cei 21 care nu au luat testul au reclamat. Au venit aici, pe rând, toți.” Directorul spune că a rezistat acestor sesizări și, oricum, nu se poate face contestație la evaluările orale. „Școala asta, dacă o lași să crească, înghite tot Brașovul. Toți vor la secția germană.”

Modul în care directorul a rezolvat situația unui părinte „reclamagiu” a fost și motivul pentru care Diana Popescu, președintele comitetului reprezentativ al părinților din școală, și-a pierdut încrederea în Radu Chivărean.

Mamă a trei copii care, în 2017, învățau în Honterus, Diana Popescu a decis că trebuie să se implice în viața școlii pentru a încerca să ajute cât poate ca în centrul procesului de educație să se afle cu adevărat elevul. Ea povestește că, în momentul în care noul director ar fi cedat în fața acuzațiilor făcute de un părinte la adresa unei profesoare de matematică și i-ar fi cerut cadrului didactic să renunțe la orele de la clasa respectivă pentru a aplana conflictul, și-a dat seama că la noul manager ar fi și „foarte multă fațadă”. În 2 mai 2017, 17 părinți de la clasă, printre care și Diana Popescu, au semnat o listă de susținere pentru profesoara de matematică, pentru că doreau ca ea să continue să predea copiilor lor.

Directorul susține însă că profesoara a renunțat de bunăvoie la orele de la clasă. Situația naște paralele cu fostul director, Wagner, criticat și el pentru că nu îi proteja pe profesori de părinții abuzivi cu plângerile. Radu Chivărean se apără însă: „Eu le-am ținut partea profesorilor, chiar dacă n-au avut dreptate întotdeauna.”

Reprezentanta părinților apreciază că noul director a făcut efortul de a pune în dezbatere pe site-ul Honterus regulamentele școlii. Inclusiv site-ul instituției a fost refăcut. Diana Popescu oferă și exemple de prevederi din documentele respective lansate în dezbatere care ar arăta că, uneori, învățământul are o viziune mai mult punitivă asupra elevului și mai puțin de corectare a posibilelor probleme. De exemplu, o prevedere din regulamentul de organizare și funcționare pus în dezbatere cere personalului din liceu „un comportament responsabil”, dar copiilor le cere să aibă „un comportament ireproșabil”.

Regulamentul respectiv e dezbătut pentru prima dată de comitetul reprezentativ al părinților în 18 mai 2017. Cu 20 de minute înainte de începerea ședinței din sala de festivități a liceului, Diana Popescu se chinuiește să instaleze proiectorul. E îmbrăcată într-o bluză albă cu guleraș, ornamentată din loc în loc cu flori, și în pantaloni albaștri. La 18 și două minute, deschide, plină de emoții, ședința. În fața ei sunt aproximativ 40 de părinți.

„Presupun că toată lumea a citit regulamentul de organizare care se supune dezbaterii”, spune ironică Diana Popescu. Din sală, râsete. Documentul are aproximativ 100 de pagini.

„Trebuie neapărat să începem să ne implicăm mai mult. Eu știu că este o inerție, dată de sistem, de conducerea de până acum. Legea este foarte darnică cu noi. (…) Ce înseamnă dacă ne-am implica? Am aduce automat nivelul elevilor mai sus.”

Încep discuțiile despre prevederi ale regulamentului. Totul se poticnește nici cinci minute mai târziu, când un părinte întreabă ce prevede documentul despre ora de deschidere a cursurilor. E precizată ora 8:00. De aici încep discuțiile în contradictoriu care au existat și pe pagina de Facebook a asociației de părinți ProHonterus când fostul director Wagner a decis ca orele să înceapă dimineața la 7:30. Părinții vorbesc tare, unul peste celălalt, de multe ori nici nu se mai ascultă.

Subiectul deviază rapid spre o situație fără ieșire: lipsa spațiilor adecvate pentru un învățământ modern.

Liceul Honterus are cinci clădiri în care își desfășoară activitatea. Patru sunt proprietatea Bisericii Evanghelice și una, a primăriei. Pe cea mai mare dintre ele – aflată în acte în proprietatea Bisericii Evanghelice – liceul Honterus o împarte însă la data ședinței cu Liceul cu Program Sportiv. Liceul Sportiv ar trebui să se mute într-o clădire nouă, construită de Primăria Brașov, dar acolo lucrările întârzie de mai multă vreme din cauza problemelor cu firmele de construcție, conform reprezentanților autorităților locale.

Situația se complică și mai mult pentru că, în mod normal, conform unor contracte semnate între Biserica Evanghelică și Primăria Brașov, aceasta din urmă ar trebui să plătească o chirie lunară pentru spațiul folosit de Honterus. Potrivit reprezentanților cultului și ai Forumului Democrat al Germanilor, primarul George Scripcaru refuză însă să plătească chiria din 2009, deși ar fi semnat contractul. Într-un răspuns la o interpelare în acest sens făcută într-o ședință de consiliu local din martie 2017, primarul admite că nu este de acord cu plata unei chirii la nici o școală aflată într-o astfel de situație, în condițiile în care din bugetul primăriei sunt acordați bani pentru reparații și funcționarea respectivelor unități de învățământ. George Scripcaru se plânge că a solicitat Bisericii Evanghelice să cedeze primăriei pentru o perioadă mare de timp corpurile de clădire aflate în proprietatea sa pentru ca, astfel, instituția locală să poată găsi bani pentru consolidarea și repararea lor, dar spune că a fost refuzat de reprezentanții cultului. Primarul nu încheie răspunsul fără o subtilă amenințare cu mutarea școlii: dacă Biserica mai pune condiția plății chiriei, „vă asigur că voi prezenta o soluție în 24 de ore și Honterusul va putea să funcționeze foarte bine în municipiul Brașov, la fel de bine sau mai bine decât este în momentul de față, și atunci biserica nu are decât să-și folosească infrastructura cum dorește”.

În lipsa banilor din chirie, cei din Biserica Evanghelică afirmă că nu au fondurile necesare să renoveze clădirile vechi de secole ale liceului, iar primăria nu poate investi la rându-i în cele patru clădiri aflate în proprietatea bisericii, căci nu-i permite legea, clădirile aparținând unei entități private. Singurul corp pe care autoritățile locale îl pot renova este cel deținut de primărie, existând un proiect în acest sens.

Rezultatul? Clasele din corpurile nerenovate arată de parcă ai intrat în Muzeul Primei Școli Românești. Podele care scârțâie, tavanul jos, ferestre mici, bănci ponosite, uși strâmbe, un miros de vechi. Peste toate, noutatea e că în urma expertizării corpului A, care aparține bisericii, acesta a fost încadrat în clasa de risc seismic 2. Cine își asumă să se mai țină cursuri acolo?

După discuții aprinse și fără vreo legătură cu regulamentul care trebuia dezbătut, Diana Popescu exclamă: „Discutăm despre regulament astăzi, că despre clădire nu se va ajunge la niciun consens că nu s-a ajuns de 10 ani!”

Regulamentul de organizare și funcționare este votat într-un final de părinți fără ca, probabil, destui dintre cei prezenți să fi citit înainte vreun rând din el. De altfel, unii dintre părinți s-au plâns că nici nu au fost anunțați de ce se strâng la ședință.

Un părinte își asumă organizarea unei noi întâlniri cu reprezentanții bisericii și ai primăriei pentru a găsi o soluție la situația spațiilor de educație de la Honterus. În ultima parte a ședinței de două ore, părinții resping la vot impunerea unei uniforme pentru elevi, dar acceptă purtarea unei insigne, aprobă înființarea unei cutii în care copiii să-și lase telefoanele la intrarea în clasă și sunt de acord cu introducerea catalogului electronic. Timpul scurs din ședință este disecat la oră fixă de bătăile orologiului din turnul Bisericii Negre.

O lună mai târziu, în aceeași sală de festivități a liceului, se strâng părinții pentru a discuta din nou, pe larg, despre situația clădirilor liceului. De la Primăria Brașov nu e nimeni, deși a fost invitat, după cum spune consilierul local FDGR, Cristian Macedonschi. Din partea Bisericii Evanghelice a venit Richard Sterner, care se ocupă de administrarea clădirilor cultului. De la inspectoratul școlar participă un inspector care admite că nu știe nimic despre situația complicată a proprietăților, dar promite o întâlnire ulterioară cu reprezentanți ai părinților, după ce se va documenta.

Richard Sterner ia cuvântul și explică că spațiul de la Liceul Sportiv a fost retrocedat bisericii în anul 2009. Din 2012, primăria, care trebuie să se ocupe de școli la nivel local, promite că va elibera spațiul pentru a găzdui în întregime clase de la Honterus acolo, dar nu se ține de promisiune.

„Cum putem face noi presiune să plece Sportivul?”, întreabă un părinte. „Nu știu”, răspunde Sterner. „Cu executor se poate face evacuarea școlii, dar nu o să o facem niciodată. Suntem biserică, nu suntem un birou de avocați. (…) Singura noastră șansă de a face ceva este comunicarea.”

Vestea proastă e că și clădirea în care se pun atâtea speranțe că ar mai rezolva din lipsa de spații de învățământ ale Honterusului este la fel de veche și într-o stare care necesită reparații capitale. „Moloz în pod, e nenorocire în beci. Sunt șobolani, nici nu vreau să știți”, rezumă Richard Sterner.

Decid să facă o petiție la primărie.

Tensiunile

Tot o ședință, de data aceasta de consiliu de administrație, o face pe Diana Popescu să decidă că renunță la implicarea ei în școală. La sfârșit de iunie 2017, mă anunță printr-un email că îi e „mai limpede ca niciodată” că nu va reuși nimic. Spune că în consiliu s-a luat în discuție pentru ultima dată Regulamentul de organizare și funcționare. „Am încercat din nou să spun că pe primul loc trebuie pus elevul și că trebuie să se facă totul pentru el”, dar membrii consiliului ar fi primit cu „suficiență” ideile sale. Îl acuză pe directorul Radu Chivărean că s-a răstit la ea pe tema postărilor pe care Diana Popescu le face pe face pe pagina de Facebook a asociației ProHonterus. Ea este unul dintre administratorii paginii și spune că tot ce scrie acolo postează pentru transparență.

Ce pare cu adevărat să o fi afectat este că unul dintre copiii săi e într-un conflict cu o profesoară – situație soldată cu plângeri la director. De asemenea, o deranjează reacția directorului în privința acestor plângeri. Conform relatării ei, directorul a certat-o la ceremonia de premiere, de față cu alți colegi, pentru respectiva sesizare. Îl acuză că este „superficial” și „mereu în grabă”.

Au trecut doar șase luni de când Radu Chivărean este noul director al liceului Honterus și relația profesională dintre el și Diana Popescu e la pământ.

În septembrie 2017, ceremonia de deschiderea a anului școlar are loc pentru prima dată pe terenul uriaș de fotbal și atletism din curtea Liceului Sportiv. Până acum aceasta se întâmpla în fața liceului Honterus, în curtea Bisericii Negre. Chiar dacă copiii cu flori și părinții lor se adună în noul loc, liceul cu program sportiv tot nu s-a mutat din clădirea cu aer de palat rece și fără caracter. Doar câteva clase din Honterus vor învăța aici, restul continuă în celelalte patru clădiri.

De la o masă cu baloane multicolore agățate deasupra, cu steaguri ale României și Uniunii Europene fluturând agale în stânga, directorul îmbrăcat în costum, cu insigna liceului în piept, anunță la microfon că școala are 1.520 de elevi în 56 de clase. În dreapta lui stă directoarea adjunctă Raluca Petrăreanu. Sunt și alte discursuri, în germană sau română, pe care mai nimeni nu le ascultă. Părinții stau în tribune și fac poze, copiii sunt pe teren, alături de cadrele didactice. Zumzetul e continuu.

După ceremonie se pleacă în Biserica Neagră, unde are loc o slujbă ecumenică pentru deschiderea anului. Băncile de lemn ale lăcașului de cult se umplu de copii care ascultă rugăciunile în germană și română. Ecourile cântecelor religioase dintre pereții uriași ai Bisericii Negre reamintesc de lunga istorie a comunității germane în istoria Brașovului.

La ieșirea din biserică, elevii sunt întâmpinați de priveliștea a doi muncitori cu o scară care încearcă să dea jos un prezervativ rulat pe degetul întins al statuii lui Johannes Honterus de lângă edificiul de cult. Nu se știe cine s-a ținut de șagă.

Biroul directorului are vedere la statuia respectivă și la curtea bisericii. Locul de muncă al acestuia e acum destul de aerisit, Radu Chivărean având proiecte de renovare. Se poate trece liber și în biroul directoarelor adjuncte.

Directorul e optimist că în ianuarie se va elibera spațiul din Sportiv, pentru că a primit asigurări de la primărie în acest sens.

— A ajutat petiția părinților?

— Nu, nu a ajutat, ba din contră. Sunt conflicte și nemulțumiri pentru că lumea este foarte orgolioasă. (…) Cred părinții că, dacă vin și fac petiții și se adresează într-un anumit mod, rezolvă problema? Ei au impresia că ei au rezolvat, dar nu au rezolvat ei. Am rezolvat noi, nu ei. Mă rog, ne bazăm pe sprijinul lor, contează și ce zic ei, dar nu ei iau deciziile și nu ei rezolvă problemele.

Când îl chestionez despre relația cu Diana Popescu este cât se poate de franc despre planurile sale:
— Doamna Popescu este și ea o fire conflictuală. Am să încerc să o dăm deoparte de la consiliul reprezentativ al părinților.
— De ce nu o plăceți?

— Se bagă prea adânc în chestii care nu o privesc. Părinții au un rol consultativ.

Peste vară a apărut un nou motiv de încrâncenare între cei doi. Directorul a propus în consiliul de administrație să se aprobe înregistrarea în școală a unor scene dintr-un film numit Ramona. În schimb, instituția ar primi de la firma de producție două frigidere. Consiliul de administrație, din care face parte și Diana Popescu, a aprobat. Numai că, povestește reprezentanta părinților, când a ajuns acasă și a căutat pe internet despre ce film va fi vorba, a descoperit că e adaptarea cărții Suge-o, Ramona, un roman despre căutările sexuale ale unui adolescent. I-a trimis directorului un e-mail în care îi semnala conținutul cărții, pe care îl cataloga drept „pornografic”. Oricum, faptul era consumat, căci votase deja pentru aprobarea filmării.

„Dacă mi-ar fi dat înainte documentele, aș fi știut că e acea Ramona și că nu este potrivit să se filmeze într-un liceu. Să se pună niște întrebări, măcar. El face chestia asta, că-și asumă totul. Nu a făcut-o cu rea intenție. Nici el nu a știut”, constată Diana Popescu. În viziunea ei, situația ar fi putut evitată dacă directorul s-ar fi consultat cu membrii consiliul de administrație înainte de ședință.

„Nu era un film pornografic. Era aprobat de Consiliul Național al Cinematografiei. (…) În școală s-au filmat chestii din astea de școală. Și la noi și la „Áprily Lajos” (liceul maghiar din Brașov – n.r.)”, o contrazice directorul. (Trailerul filmului arată totuși conținut erotic.)

În timpul discuției cu Radu Chivărean, adjuncta Petrăreanu îl întreabă de la biroul ei:

— Crezi că putem face consiliul profesoral azi?

— De ce? întreabă directorul.

— Pentru că nu am reușit să pregătim nimic. În sensul că nu sunt făcute comisiile, raportul nu e gata…

— N-are nimic. Facem.

— Da?

— Da.

Prin urmare, consiliul profesoral din 13 septembrie 2017 se ține. În sala festivă se adună cadrele didactice din școală. Directorul începe cu o prezentare a realizărilor și anunță că peste vară directoarele adjuncte au dat concurs pentru posturile lor. În școală au venit și doi ambasadori pe parcursul anului, s-au obținut sponsorizări, dotări pentru școală, au avut relații foarte bune cu Forumul German, comunitatea, biserica și părinții. Cinci dascăli vor pleca la cursuri de perfecționare în Germania.

— Aveți comentarii pe tema raportului pe anul trecut care va apărea, frumos sintetizat undeva?
Liniște.
— Validăm situația școlară pe anul trecut?!
— Daaaa!

Le spune apoi profesorilor despre proiectul de dezvoltare instituțională, adică un plan de dezvoltare strategică a școlii pe cinci ani.

— Vreți să-l punem pe site să vă uitați la el și să votăm data viitoare? Să vă faceți o idee, dar are multe pagini…

— Îl aprobăm astăzi, se aude din sală.

— Dacă vreți să depășim momentul ăsta, putem să-l aprobăm de astăzi. Cine e pentru? E cineva împotrivă? Ia să vedem… Nimeni. Atunci îl aprobăm astăzi și îl punem pe site. Îl punem pe site ca și aprobat.

Discută despre manuale, căci și acestea sunt o problemă pentru Liceul Honterus. Nu mai sunt destule edituri interesate să facă manualele în germană, nefiind o cerere suficient de mare pentru ele, așa că profesorii sunt nevoiți să lucreze la clasă cu copii xerox făcute după manuale mai vechi.

Radu Chivărean le recomandă profesorilor să le spună elevilor să vină într-o ținută decentă la școală, într-un sacou și o cămașă. Totodată, le reproșează că au întârziat la ceremoniile de la biserică din ziua deschiderii anului școlar.

În aceleași zile, o întâlnesc și pe Diana Popescu. S-a răzgândit în privința implicării ei. De altfel, la ceremonia de deschiderea a anului școlar era la un stand alături de alte doamne adunând donații pentru asociația de părinți ProHonterus. Spune că vrea să continue chiar dacă e conștientă că nu va schimba mentalități.

Evoluția relației ei cu directorul o rezumă astfel: „La început m-am dus cu o cămășuță așa albă, cuminte, am stat, am dat din ochi. (…) Când eram cuminte percepută, mă suna zilnic aproape. După ce am cerut rigurozitate la consiliu, mi-am dat arama pe față, nu mă mai suna deloc.” Culmea e că, spune ea, a ajuns să aibă o relație bună cu Helmut Wagner, după ce acesta n-a mai fost era director. „Îmi permit să-l sun, să-mi dea informații. (…) E săritor.”

Președintele consiliului reprezentativ al părinților și cei doi reprezentanți ai acestora în consiliul de administrație al școlii sunt aleși anual, iar Diana Popescu a candidat din nou în alegerile care au avut loc în octombrie. A fost aleasă din nou de părinți în fruntea comitetului reprezentativ și într-unul dintre cele două locuri din consiliul de administrație. Pentru celălalt loc a fost ales Alin Bourceanu, care a fost susținut de director, prezent și el la ședință.

Un viitor pentru comunitate

În cancelarie, venirea lui Radu Chivărean a însemnat pentru destui profesori o schimbare în bine. Un manager foarte bun, îl descrie cineva. Nu stă la bârfă, a obținut bani pentru școală, un tip echilibrat, e vertical, te susține la proiecte, are viziune – acestea sunt alte descrieri făcute de colegii săi. „E mai relaxată și atmosfera și între noi și relația dintre noi și el”, spune profesoara Alexandra Petroi, care predă franceză și germană. Oricum, în esență, spune sub protecția anonimatului una dintre profesoarele care mi s-au plâns despre comportamentul fostului director, „munca cu copiii a rămas aceeași. Faptul că nu mai ai și circ, e bonus”.

Directoarea adjunctă, Raluca Petrăreanu, a ajuns în funcție mai mult împinsă de colectiv. Au fost alegeri în școală și colegii au votat-o.

„Într-o zi am venit profesor și am plecat director adjunct.” Îl știe pe Radu Chivărean de foarte mulți ani, pentru că locuiește și în același oraș – Ghimbav. Spune că, odată ajunsă în funcție, parcă a ajuns să vadă din altă perspectivă reacțiile fostului director Wagner. „Ziceam că e autoritar, e rău. De ce face asta? De ce face ailaltă? Acum încep să înțeleg și eu. (…) Am avut într-o zi, 16 profesori [care] nu au fost la ore. Unii au fost la un curs, unii au fost bolnavi. No, înlocuiește într-o zi 16 profesori…” A avut la început și momente în care s-a gândit să-și dea demisia, copleșită de birocrație. „Au fost nopți în care am plâns.” Povestește că Radu Chivărean, cu sfaturile și optimismul lui, a ajutat-o să treacă peste toate. Funcția presupune mers pe sârmă de multe ori: „Trebuie să înveți să ții echilibrul între părinți și colegi și chiar elevi… și conducere… și inspectorat…” Râde. Petrăreanu e pe jumătate săsoaică și vede o șansă pentru comunitatea germană din România în copii din școală, chiar dacă mai toți sunt români: vor duce tradiția mai departe.

Prim-preotul Bisericii Negre, Christian Plajer, care are doi copii în Honterus, subliniază că e foarte important ca aici să se învețe foarte bine limba germană, căci elevii nu vorbesc în familie limba. E o dorință pe care o are și Thomas Șindilariu de la FDGR, care spune că e îngrijorat de nivelul de predare în limba germană: „Nu poți să zici că ești o școală de predare de limba maternă în română cu română predată la nivel Dăncilă.” În viziunea lui, ethosul Honterus presupune ca limba germană să fie vorbită „la budă, în clasă, în cancelarie, între copii”.

Pentru a atrage profesori buni vorbitori de germană către școli, FDGR a obținut de la Parlamentul Germaniei un stimulent financiar care se împarte la toți dascălii din România în funcție de orele predate în limba germană. După cum spune Șindilariu, la o normă plină, un profesor poate primi în plus față de salariu 2.000 de euro pe an, iar un director, 4.000 de euro. Tot nu este însă suficient, pentru că vorbitorii buni de germană pot câștiga mult mai mult în companiile private din Brașov.

În umbra bisericii

Masa festivă de Crăciun din 2017, oferită de Biserica Neagră profesorilor din școală, mi-a deschis însă și o altă latură complicată a situației din Honterus. În discursul său în fața profesorilor, prim-preotul Christian Plajer le spune că școala are o tradiție de școală confesională de sute de ani. „Acum nu mai este și nici nu ne mai dorim acest lucru.” Totuși, Biserica Neagră reprezintă ceva ca spirit și „noi ne dorim ca ceva din această tradiție, mai ales pe partea spirituală, să fie prezentă în această școală.”

La rândul lui, în prezentarea de sărbători, Chivărean le spune cadrelor didactice că „ar fi bine ca toți copiii să participe la ora de religie evanghelică. Nu din punctul de vedere al credinței, că nu are de gând Biserica Neagră să facă prozelitism, să treacă copiii de la ortodoxism la biserica evanghelică, ci pentru că învață limba germană, cultura, tradițiile aceste comunități.”

După încheierea discursului directorului, ia cuvântul de la una dintre mesele din sala festivă și profesoara de religie ortodoxă, Rodica Ghițoc: „În continuarea ideii dumneavoastră, toți copiii ar trebui să mai urmeze o oră: cea de religie ortodoxă”.

Am stat de vorbă la telefon cu Rodica Ghițoc câteva luni mai târziu, după ce a hotărât să nu mai predea la Honterus. A plecat pentru că simțea că participa la „deformarea spirituală a copiilor”. Nu i-a plăcut deloc îndemnul lui Radu Chivărean cu mersul copiilor la orele de religie evanghelică, lucru pe care-l consideră imoral. Problema e generată de faptul că mai toți copiii sunt etnici români, și, previzibil, majoritatea, ortodocși. „Părinții care-și înscriu copiii la religia evanghelică nu înțeleg că e o aberație. Ești creștin ortodox, trebuie să înveți ceea ce ține de cultul tău și de practică.” Consideră că elevii români din această școală rămân undeva între două culturi, căci sunt unii copii care nici nu învață suficient de bine germană, dar în același timp nici nu li „se fixează apartenența la poporul nostru român”.
Thomas Șindilariu spune că nu există un răspuns clar la întrebarea „Ce identitate au elevii care termină Honterus?”. „Nu avem un termen pentru ce sunt ei. Eu nu vreau să-i germanizez pe copiii care sunt acolo. Ei s-au hotărât să vină la o școală de acest gen, atunci asta să facă. (…) Dacă individul vrea să facă învățământ matern în limba germană, n-ai criteriu cum să-l oprești pentru că nasul lui e de român. N-ai criteriu.”

Renunțarea

În noiembrie 2017, Diana Popescu a fost schimbată din funcția de președinte al consiliului părinților pe clasă la propunerea Rodicăi Ghițoc, profesoara de religie care era și dirigintă. Profesoara ar fi desemnat și înlocuitorul. Părintele spune că nu este normal să se întâmple astfel, potrivit regulamentelor. Rodica Ghițoc nu are nicio problemă să admită că ea a schimbat-o din funcție pe Diana Popescu: „Avea o atitudine și o manifestare ciudate”.

Conflictul dintre cadrul didactic și părinte ar fi pornit după ce unul dintre copiii Dianei Popescu ar fi combătut-o într-un mod nepotrivit pe profesoara de religie pe tema homosexualității. Cert este că, odată ce Popescu a fost schimbată din funcția de președinte pe clasă, nu mai putea fi nici în fruntea comitetului reprezentativ al părinților. De aici și-a dat demisia în ianuarie 2018. De asemenea, și-a dat demisia și din consiliul de administrație al școlii, unde era unul dintre cei doi reprezentanți ai părinților. A rămas simplu membru în asociația părinților ProHonterus.

În 25 ianuarie 2018, ziua în care a lăsat demisia din consiliul de administrație la secretariatul școlii, mă întâlnesc cu Diana Popescu. Cu ochii aproape în lacrimi, se declară învinsă: „Îmi dau seama că nu pot să schimb nimic.” Asta deși și-a dedicat zile întregi e-mailurilor și zecilor de discuții pentru respectarea regulamentelor, s-a implicat pentru un copil căruia i s-ar fi scăzut abuziv nota la purtare în timpul mandatului lui Helmut Wagner, a stat cu orele să organizeze ședințele comitetului reprezentativ al părinților, a postat pe pagina de Facebook a asociației părinților, pentru transparență, a făcut muncă voluntară împreună cu unul dintre copiii săi ca să descarce din podul școlii gunoaie.

Radu Chivărean nu-și ascunde mulțumirea că Diana Popescu nu va mai fi în funcție. Recunoaște că a mai ridicat tonul la ea, dar și pentru că și ea ar fi făcut la fel. „Ea vrea prea strict anumite chestii. Aici nu poți să faci exact așa cum scrie acolo. (…) Ar însemna să faci toată ziua hârtii, la ce zice dânsa. (…) Ei tot vor să controleze profesorii.” Directorul e apropiat de al doilea reprezentant al părinților în consiliul de administrație, Alin Bourceanu. „El are lucruri concrete în cap. Să facem rost din Germania de mobilier.”

Cei din jur îi văd și calități Dianei Popescu. O profesoară consideră că îi reprezenta bine pe părinți pentru că „are cap și e implicată”. Cristian Macedonschi, consilierul local FDGR, spune și el că „era exact ce ne trebuie. Ne trebuie oameni implicați, băgăcioși. Dacă vrem ca un sistem să funcționeze, ne trebuie oameni care să aibă grijă să funcționeze corect.” L-am întrebat pe Radu Chivărean pe cine și-ar dori în locul Dianei Popescu. Repede, îl dă exemplu pe Cristian Macedonschi, dar după aceea vine și cu minusurile lui: „El e conflictual în relația cu primăria. A candidat cu primarul și nu se are bine cu primăria și-mi bag cuie-n talpă. Deci nu l-aș pune pe el. Sincer îți spun, există un părinte, Cristoloveanu, care e director de bancă, care a mai candidat. Ăla ar fi fost un tip echilibrat, un bărbat. E foarte important. Eu nu am nimic cu femeile, dar există de multe ori și această… Cu bărbații se lucrează mai bine. Și cu femeile… cu anumite femei.”

Deși e ianuarie 2018 și Chivărean știa că evacuarea liceului sportiv trebuia să fi fost făcută până acum, nu s-a întâmplat așa. A fost amânată pentru vacanța de vară. Mutarea în clădirea eliberată de la Sportiv nu va fi cu trâmbițe, căci, după cum explică administratorul imobilelor Bisericii Evanghelice din Brașov, Richard Sterner, corpurile de acolo necesită o investiție de două milioane de euro pentru renovare. Bani care nu există.

Acest lucru se vede la 30 august 2018, cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, când în curtea Liceului Sportiv sunt aruncate gunoaie și echipe de meseriași stau cocoțate pe geamuri. Mutarea liceului sportiv se întâmplă, în sfârșit, iar dezastrul lăsat în urma eliberării spațiului face grea munca de pregătire a claselor pentru elevii de la Honterus care se vor muta acolo. Unele dintre echipele de meseriași care mai vopsesc și cârpesc prin clase sunt plătite de părinți.

Radu Chivărean și Cristian Macedonschi măsoară cu pasul o sală de pe care se demontează oglinzile, pentru a vedea cum să o împartă în două și a obține mai multe săli, căci tot nu sunt suficiente spații pentru a asigura tuturor elevilor condiții decente. Pe rând, pe la Chivărean au trecut părinți nemulțumiți dintr-o clasă care urma să învețe într-o sală izolată în beci. Demisol, cum o descrie directorul, dar practic tot a beci arăta.

În spațiul eliberat din Sportiv sunt 28 de săli de clasă, dar chiar și așa în Honterus elevii încap la limită, pentru că un alt corp unde până acum se făceau ore e acum pregătit pentru reparații iar altul poate fi folosit doar parțial din cauza riscului seismic.

După mai mult de un an și jumătate de când Chivărean a ajuns director la Honterus, spune că și-a mai pierdut din entuziasm. „Nu am putut să fac ce mi-am propus așa de repede.” Pare cumva mândru de el că a rezistat presiunilor și reclamațiilor și la clasa pregătitoare a făcut doar patru clase, nu cinci, punând astfel bazele reducerii viitoare a numărului de elevi, pentru ca și condițiile de învățare să fie mai bune. Spune că a învățat să navigheze apele într-o școală foarte complicată cu ajutorul „relațiilor personale, felului meu de a fi”.

„Eu sunt la mijloc. Eu nu mă pot certa cu biserica, nu mă pot certa cu Forumul, nu mă pot certa cu primăria, nu mă pot certa cu inspectoratul, chiar dacă nu-mi convine. Nu pot. Dacă tu te cerți cu un om, instituția ta suferă.”

Funcția i-a adus vizibilitate: apariții în presă, dar și o propunere concretă din partea PSD, fiind membru ALDE, să devină inspector general adjunct pe județ. A refuzat pentru că ar fi „neserios acum dacă plec de la Honterus”. Nu neagă totuși că are aspirații de viitor pentru o funcție mai mare. În trecut a fost chemat și la minister, dar nu a acceptat pentru că avea fiica în școală. „Acum m-aș duce.”

În pofida așteptărilor lui Chivărean, consilierul local FDGR Cristian Macedonschi a devenit reprezentant al părinților, în locul Dianei Popescu. Din câte i-am văzut, se înțeleg bine.

Diana Popescu nu a renunțat la implicarea în viața școlii, chiar dacă o face la nivel redus. Într-un e-mail mi-a semnalat bucuroasă că a reușit să facă mascota liceului: Bobo, un urs mare maro cu burta galbenă. Îl vede ca o modalitate de a promova la evenimentele liceului insigna și uniforma pentru Honterus. E o reușită fără mari pretenții, dar, cine știe, aceasta o fi calea.

Epilog

Între timp, potrivit lui Radu Chivărean, Biserica Evanghelică a ajuns la o înțelegere pe termen lung cu primăria în privința clădirilor școlii. Acum se lucrează la acte. Relațiile liceului Honterus cu primăria sunt „foarte bune”, spune directorul, iar școala a mai fost implicată și în alte proiecte. 

Radu Chivărean a plecat din ALDE și s-a înscris în FDGR.  

---

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.