Insule fantomă, familie și presupuneri

De citit

Pericolul presupunerilor
Sunt mereu la curent cu știrile din țară și internaționale, iar pentru subiectele care mă interesează caut întotdeauna informații de la cât mai multe surse. Epidemia de coronavirus ne-a făcut pe toți să citim orice găsim pe internet, unde am dat peste multe articole în care sunt făcute comparații cu alte epidemii. Așa am ajuns la The Perils of Perception, un studiu început în 2012, care m-a uimit arătându-mi prin testul lor cât de puține știu despre cauzele morții în țara noastră. Cred că e important să cunoaștem aceste informații pentru a putea înțelege mai bine cum să avem grijă de sănătatea noastră și ce trebuie să cerem de la autorități. (Mihai Ciobanu, front-end developer)

Ce se aude pe-o insulă care nu a existat niciodată
Taică-miu mi-a spus cândva că un singur om a înțeles tot, și anume Jules Verne. Eu nu am priceput prea tare insulele născocite în cărțile lui, dar știu sigur că azi ar fi prieten cu Andrew Peckler, compozitor. Peckler a creat un atlas sonor al insulelor închipuite de pirați, chiar menționate pe hărți oficiale ale vremii — așa-zisele insule fantomă, care n-au existat niciodată. Peckler scoate din instrumente electronice vânt, valuri, ciripit de păsări. Sunetele se preling de pe-o insulă pe alta, ca și cum asculți un album sonic despre mirajul trăit și adus cândva de pirați înapoi cu ei acasă. (Oana Barbonie, reporter vizual, art director Școala9)

Ne ajunge familia nucleară?
Mă întreb de multe ori cum ar fi arătat copilăria mea dacă bunicii nu ar fi locuit la cinci minute de mers pe jos de părinții mei, sau dacă bunica nu ar fi sărbătorit toate evenimentele importante alături de surorile ei și de familiile lor. Pentru că aceste conexiuni s-au rupt de-a lungul timpului și acum încerc să le reconstruiesc, am citit cu sufletul la gură acest articol despre structura familiei ideale așa cum a fost ea prezentată în ultimele decenii. Ne ajută cu adevărat focusul pe familia nucleară? Ce se întâmplă când ea se destramă? Și ce înseamnă stabilitatea în relații familiale? (Cătălina Albeanu, editor digital)

De văzut

Jurnalistele care au documentat procesul lui Harvey Weinstein
Pe 24 februarie, producătorul de film american Harvey Weinstein a fost găsit vinovat de viol de gradul al treilea și agresiune sexuală de către Curtea Supremă din New York, unul din cele trei procese deschise împotriva lui în urma mărturiilor de abuz sexual a peste 80 de femei. E prima condamnare de când a pornit mișcarea #metoo, un moment considerat istoric pentru modul în care sunt judecate infracțiunile sexuale, mai ales când implică persoane cunoscute, bogate și influente. Mi-a plăcut acest eseu foto despre jurnalistele care au documentat timp de cinci săptămâni procesul, pentru accesul pe care-l oferă în culisele unui astfel de moment, și pentru că întoarce lentila către munca jurnaliștilor, ale căror investigații au avut un rol important în dezvăluirile care au dus și la #metoo, și la această condamnare. (Andreea Giuclea, reporter)

De ascultat

Catch and Kill, cu Ronan Farrow
Investigațiile lui Ronan Farrow publicate în 2017 în The New Yorker au expus pentru prima dată acuzațiile de viol și de abuz sexual împotriva lui Harvey Weinstein. În podcastul Catch and Kill, după cartea sa cu același titlu, Ronan dă o voce surselor care au avut o contribuție esențială în investigațiile lui (premiate în 2018 cu premiul Pulitzer pentru serviciu public): de la femeile care și-au făcut publice experiențele despre abuz, la oameni de interior de la Hollywood, la factcheckeri și avocați, la jurnaliști și spioni. O serie audio fascinantă mai ales dacă ai o pasiune pentru dedesubturile jurnalismului, podcastul scoate la lumină înregistrări nemaiauzite din timpul investigației, riscurile la care sursele s-au expus, și obstacolele, sistemele și operațiunile secrete care au păstrat sursele în tăcere timp de zeci de ani. (Irina Tacu, reporter)