Jonah Sachs: Confesiunile unui tiran al ideilor

Acest text este un fragment din cartea Gândirea riscantă: Cum să-ți activezi curajul în situații dificile, de Jonah Sachs, publicată la editura Black Button Books și tradusă în română de Anca Dumitrescu. Fragmentul care urmează a fost tradus de Anca Iosif. Cumpără abonamentul Susținător și primești cartea cadou.

Acum trei ani, în timp ce agenția de publicitate pe care am fondat-o trecea printr-o criză culturală dureroasă, am realizat ceva șocant. În timpul unei sesiuni de brainstorming cu echipa mea, am trecut printr-un soi de experiență de dedublare, ca și cum mi-aș fi ieșit din corp și m-aș fi observat din celălalt colț al încăperii. Puteam să văd clar problema companiei. Eram eu. Felul în care-mi exersam abilitățile creative reprima creativitatea celor din jur. Devenisem un bully de idei.

Surprinzător în realizarea mea a fost că în celelalte aspecte ale vieții și ale leadershipului am fost mereu blând, conștient de sine și centrat pe binele celorlalți. Nu-mi place să-i văd pe alții suferind și cred cu tărie că orice companie ar trebui să funcționeze pe fundația unor valori puternice.

Dar dă-mi o problemă să rezolv într-un grup și un „eu” total diferit ar prelua controlul. Aș deveni energic, concentrat și aș începe repede să întorc soluții pe toate părțile.

M-aș bate încrezător pentru ideile mele, aș aduce la masă un scepticism suprem legat de cele ale colegilor mei, ascuns rar de o fațadă subțire de entuziasm. Până la finalul unor asemenea întâlniri, m-aș trezi dezamăgit că doar ideile mele se implementează și m-aș întreba de ce colegii mei au contribuit atât de puțin.

Nu e frumos, știu. Dar urma să aflu că nu sunt singur. Creativii sunt venerați în ședințe pentru că reușesc să ridice performanțele echipei prin abilitatea de a trece de blocaje și prin carismă. Dar în timp ce avansează în poziții de leadership, oamenii foarte creativi, am învățat, pot cădea în numeroase capcane din cauza cărora pot stoarce de energie oamenii pe care-i coordonează. E un clișeu deja ca o persoană tânără să ajungă într-un loc de muncă pentru un geniu creativ pe care-l venerează, doar ca să plece de acolo deprimat, deziluzionat. Asta nu se întâmplă pentru că toți oamenii creativi sunt oameni răi. Dar mulți nu reușesc să stăpânească părțile întunecate ale talentului lor.

Mulți leaderi au nevoie de o cale mai bună și sunt multe cercetări care le arată cum.

Încetinește.

Indivizii creativi tind să exceleze la încadrarea în tipare și la sintetizarea de informații. În timp ce unii se uită la detalii haotice și au nevoie de timp să-și croiască drum printre fire, creativii au epifanii bruște. Acele momente „aha!” sunt însoțite de valuri de entuziasm, în timp ce metodica se transferă din subconștient în conștient. Creativii se exprimă printr-un entuziasm molipsitor, dar nu reușesc să-l dea întotdeauna mai departe.

Iată unde apare problema: E demonstrat că soluțiile creative apar mai des când echipele pun la bătaie un număr cât mai mare de idei, deci ultimul lucru pe care vrem să-l facem este să ajungem la concluzii din prima. Imaginează-ți cum toți oamenii dintr-o echipă storc o mână de informații confuze, începând să formuleze un set divers de viitoare posibile soluții. Dar în timp ce ei sunt preocupați să examineze copacul, liderul lor a văzut deja pădurea și oferă cu încredere o soluție. Mai departe, spun psihologii, discuțiile se blochează. Pentru că alte idei n-au avut timp să se dezvolte în mințile altora, prima idee câștigă influența. Membrii grupului, în special liderul, tind să se agațe de ea și, deși alte idei au potențial și se bucură de atenție, singura idee a liderului domină.

A încetini înseamnă a opune rezistență urgenței de a vorbi primul sau de a oferi soluții înainte ca echipa să aibă o șansă să formuleze idei. În loc să împărtășești prima idee care-ți vine în minte, fă un pas înapoi, ia-ți din timp ca să formulezi alte două-trei soluții, clădind peste propriile idei.

Creează un spațiu sigur în care să fii nesigur.

În timp ce mă dădeam peste cap ca să scap de obiceiul bullying-ului de idei, am dat peste un studiu surprinzător de la UC Berkeley. Cercetătorii de acolo au vrut să vadă care sunt efectele corectitudinii politice asupra creativității unui grup. Presupunerea evidentă este că, punându-i pe oameni să aibă grijă cum se exprimă, își vor reprima gândurile inițiale. Cercetătorii au descoperit opusul. În diferite grupuri de oameni, să petreci timp discutând despre politically corectness mărește performanțele în misiunile creative.

Asta m-a șocat. Am crezut întotdeauna că colaborarea creativă ar trebui să se întâmple prin rotițe învârtite cu libertate, un mediu de tipul supraviețuiește-cel-mai-pregătit, în care feedbackul e neșlefuit, critica directă și cele mai bune idei câștigă. Ce poate ieși bun din alegerea cu atenție a unor cuvinte, a unor idei?

Dar scăpăm din vedere ceva important. Cercetătorii au descoperit că dacă-i faci pe toți să se simtă în siguranță, apreciați când vine vorba de muncă în echipă, șansele ca ei să-și asume riscuri sunt mai mari. Asta deschide ușile către un conflict productiv. Poate cel mai important lucru: culege informațiile ascunse de pe marginile grupului. Grupurile fac schimb de multe informații când se adună. Dar unul sau doi membri ai grupului vor avea ceva informații cheie care, dacă sunt discutate, vor deschide noi posibilități pentru soluții. A fost demonstrat că unicitatea informației este de regulă la cei care stau pe margini, deci la cei mai noi sau neexperimentați. Dacă va fi riscant pentru un outsider să deschidă gura, grupul va pălăvrăgi despre lucruri deja cunoscute.

Liderii creativi au șansa și obligația să clarifice faptul că aportul tuturor este binevenit și necesar și că, deși grupul se poate contrazice în baza unor idei, mai întâi de toate toată lumea trebuie să se simtă destul de respectată și în siguranță ca să-și asume riscul. Steve Kerr, antrenorul Golden State Warriors (și unul dintre liderii cu care am vorbit în căutarea mea pentru o ieșire din bullying-ul de idei) mi-a spus despre cheia în a construi o echipă campioană: să schimbe cultura vestiarelor în așa fel încât fiecare jucător să se simtă valorificat individual ca om, ca să-și poată asuma riscuri și să se relaxeze. Asta a venit din experiența lui personală ca tânăr jucător în NBA, care, dintr-o teamă constantă că va da greș, sărea mereu peste oportunități, în ciuda faptului că era un sportiv de elită, un star. Leadershipul lui a adus echipei Warriors două cupe în trei ani.

Regândește ce înseamnă să fii un MVP.

Grație unor modele precum Frank Gehry sau Steve Jobs, am ajuns să vedem liderii creativi ca pe cei ale căror viziuni conduc spre valoare, în timp ce ceilalți din jur le facilitează geniul. Astea sunt povești ușor de spus, dar acest tip de leadership vine adesea cu costuri enorme. Un creator prolific cu care am vorbit, Ed Catmull de la Pixar, vede cu alți ochi un model creativ. Din seria blockbusterelor marca Pixar, nu e unul despre care Ed poate spune „ah, a fost ideea mea”. În schimb, a lucrat decenii ca să creeze un mediu în care sutele de genii creative să-și poată combina ideile ca să aducă plus valoare. Asta își vede Catmull rolul la Pixar și, în mai multe feluri, l-a conturat ca răspuns la ce-a văzut la Jobs, partenerul său. I-a admirat viziunea, dar știa că, pentru a crea o cultură creativă de lungă durată, Pixar nu putea fi construit în jurul unui singur lider, în jurul căruia să se adune ceilalți. Catmund nu se consideră a fi una dintre cele mai creative forțe din lume. Dar știe că organizația pe care a creat-o este.

Ca o persoană creativă într-o sau care tinde spre o poziție de leadership, ai de ales. Poți să-ți obișnuiești echipa să-ți susțină geniul individual – un drum care duce direct la bullying de idei și, dacă nu ești Steve Jobs, la teritorii extrem de periculoase. Sau poți să-ți direcționezi o bună parte din energiile creative de la vizionarul-vedetă spre măsurarea succesului prin construirea unui mediu în care geniul provine de la întreaga echipă. Nu toți ar trebui să facă alegerea din urmă. Dar, totodată, nu toți ar trebui să fie lideri.

Creativitatea nu este doar o trăsătură individuală.

Teresa Amabile de la Harvard spune că, contrar înțelepciunii convenționale, creativitatea nu este o simplă trăsătură individuală. Cercetările ei influente arată că este, totodată, o funcție a oamenilor și structurilor din jurul nostru. În mediile potrivite, ingeniozitatea poate veni din cel mai puțin probabile locuri. Dar când bullying-ului de idei îi este permis să înflorească, se întâmplă opusul. Până și cele mai bune echipe pot pierde din ascuțime.

Să învăț știința, pentru mine, a fost doar începutul unei lupte pentru a scăpa de obiceiul bullying-ului de idei. Tiparele, în special cele care ne aduc succesul momentului, mor cu greu. Dar cunoscând adevărurile contraintuitive despre locul din care vine de fapt creativitatea este fundația de unde schimbarea devine posibilă.

Acest text este un fragment din cartea Gândirea riscantă: Cum să-ți activezi curajul în situații dificile, de Jonah Sachs, publicată la editura Black Button Books. Cumpără abonamentul Susținător și primești cartea cadou.