La Tăşuleasa, copacii fac oamenii mai buni

Bucovina este un ținut liniștit, în care căpițele de fân sunt dese, gardurile gospodăriilor sunt construite din trunchiuri de copaci, iar găinile beau apă din coji de pepene verde. Undeva între Vatra Dornei și Bistrița, la poalele vârfului Tășuleasa, din munții Bârgău, chiar în pădure, voluntarii „Tășuleasa Social” au clădit vara asta o școală vie.

Pădurea Pedagogică, cum a fost botezată, cuprinde o serie de „laboratoare” din lemn care, prin experiențe directe, vor ajuta tinerii voluntari să asimileze cunoștințe despre mediul înconjurător și să realizeze cât de mult depindem de el.

Bistrițeanul Alin Uhlmann-Ușeriu a înființat Tășuleasa Social acum 10 ani pentru că ăsta este felul de țară în care vrea să stea. A început să dezvolte proiecte de ecologizare împreună cu voluntarii și a ridicat pe pământul străbunicii sale un sediu pentru ei. Acesta cuprinde două case în care voluntarii dorm, o sală de mese, o bucătărie și o “sufragerie”, unde se strâng cu toții când au de discutat.

Biblioteca de acolo este donată în mare parte de Ada Milea, voluntară încă de la înființare. Tot acolo a venit și Marcel Iureș și a făcut ateliere cu ei, au venit și alți prieteni printre care Mircea Cărtărescu și Ion Barbu, ale căror nume stau scrise pe niște indicatoare de lemn, îndreptate spre orașele din care vin. Afară sunt leagăne, o scenă și un panou cu poze, cu voluntarii care au ajutat la construirea Pădurii Pedagogice. (Printre cei care i-au susținut de la înființare se numără și Coca-Cola HBC, care a sponsorizat și Pădurea Pedagogică.)

O bună parte dintre copiii care vin la Tășuleasa sunt din familii sărace. Odată ajunși aici, au tot ce le trebuie. Au un acoperiș deasupra capului, mâncare în farfurie și un spațiu creativ. Casa lor nu e limitată doar la sediul Tășuleasa Social, ci se întinde în toate pădurile în care au plantat copaci sau locurile din care au strâns pet-uri. Aici învață că nu e suficient să construiești ceva, ci că trebuie să-l și păstrezi, iar pentru a-l păstra e nevoie de mult bun-simț. Dacă unii plantează, iar alții taie, nu se ajunge nicăieri. Pădurea Pedagogică ajută la o mai bună înțelegere a naturii și cum se poate păstra verde. Pentru ea, au muncit în mai multe echipe, peste 400 de voluntari. Alin ar vrea ca toți copiii de peste 10 ani din România să ajungă pe la Tășuleasa.

La intrarea în pădure, care se face pe o potecă din stânga caselor și care coboară ușor, se află o stație de curățare a apei, formată din trei lacuri mici, artificiale, săpate tot de voluntari. Apa care ajunge în chiuvetele din casele de la Tășuleasa trece succesiv prin cele trei lacuri, e filtrată de plante și sulf, iar în final ar trebui să fie numai bună de băut. Stația va învăța copiii că apa poate fi curățată fără substanțe chimice. “Este începutul, încă nu funcționează la parametrii maximi”, spune Alin, “dar cred că anul viitor pe vremea asta, apa de la noi, de la 1060 m va ieși curățată 100%”.

Lângă stație, pe un delușor, voluntarii au construit două sate în miniatură, în care casele sunt puțin mai înalte decât un bocanc: „Barboțenii de deal” și „Mocirlenii de vale”. Barboțenii are păduri, Mocirlenii nu mai are. La o ploaie mai puternică, simulată de voluntari cu ajutorul stropitorilor, se vede clar diferența dintre ele. Barboțenenii n-au bătăi de cap, Mocirlenenii, însă, au parte de alunecări de teren, valuri de mocirlă și regrete că și-au tăiat pădurea.

Lângă casele în miniatură este un labirint construit de tineri, care are circumferința celui mai gros copac din lume – are 54 de metri și se află în Mexic. În fața labirintului se află un foișor care servește drept clasă pentru voluntari și care demonstrează în câte feluri poate fi util lemnul: stâlpii care susțin acoperișul sunt bușteni în formă brută, xilofonul atârnat de acoperiș este din lemn semi-prelucrat, iar masa arată aproape ca una care se găsește în orice magazin de mobilă.

În spatele foișorului e o groapă cu nisip înconjurată de suporturi din lemn pe care sunt desenate animale. Copiii vor reține imediat că iepurele, care este o pradă, sare 2,5 metri și că jderul, care este vânător, sare doi metri. „Sari, deschizi (placa) din stânga sau dreapta ta și vezi dacă ai sărit ca o pradă sau ca un vânător”, spune Gabriela Ivan, care are 15 ani și este din Dorna Candrenilor. A mai fost și anul trecut voluntară la un alt proiect de ecologizare, de care aflase de la profii din școală și a vrut să participe și la construirea Pădurii Pedagogice. E mignonă, brunetă, cu părul prins într-o coadă și poartă  un hanorac gri și niște adidași alb cu roz.

„Cu domnul Alin facem niște proiecte foarte frumoase. Anul trecut, la Pașaportul Verde am strâns gunoaiele de pe râul Neagra și apoi am făcut un drum turistic până la Cei 12 Apostoli. Am venit pentru că-mi place să fac bine naturii. Anul ăsta am săpat acolo la foișor cu colegii și am adus pământul aici și am făcut digul ăsta, tot cu ei.”

După groapă, urmează câteva felii de trunchiuri de copaci expuse. Unul dintre ele, care avea 341 ani, a fost doborât de furtună. Folosindu-se de inelele bătrânului copac, voluntarii au început un calendar al evenimentelor care au marcat lumea: aflăm că în 1960 se formează trupa Beatles, sau că în 1916 România intră în Primul Război Mondial. Copiii realizează practic dimensiunea și vârsta unui copac, ciupind și informații suplimentare.

Pe partea cealaltă a calendarului sunt înșirate “niște mostre de copaci, cum arată pe interior, cum arată pe exterior”, spune Maria Sgârcitu, voluntară la Tășuleasa de peste trei ani. Maria e din Suceava, dar locuiește în București acum, și primul lucru care i-a plăcut când a venit aici au fost oamenii.

„Ce e foarte mișto aici e că toată lumea are un respect enorm pentru munca pe care-o face și nu se datorează nici unei recompense materiale concrete”, o completează Lucia, care vine din Cluj. “Aici îi o energie imensă care te decojește de toate tabieturile tale. Oamenii sunt foarte sinceri și dacă ai o pereche de bocanci, un sac de dormit și un pic de hotărâre, vii aici și stai o săptămână, două…o viață.”

Râd amândouă. De când au venit, Maria și Lucia au tăiat lemne, au ajutat la pavarea labirintul, au făcut pâine, au cărat pietre și multe altele. Toată lumea muncește, schimbând sarcinile prin rotație. „De obicei ne împărțim în echipe și stabilim în ziua respectivă”, spune Maria. Colegii Mariei de la Colegiul Sf. Sava din București au aflat de la ea de Tășuleasa și au venit să ajute și ei la construirea Pădurii Pedagogice.

După traversarea unui podeț, stă o statuetă care-l înfățișează pe „hoțul de lemne”. Are o căciulă cu urechi, cizme de cauciuc și e cu drujba înfiptă-ntr-un trunchi. „Poate trăi aproximativ 80 de ani, dar activitatea sa după moarte este preluată de puii săi. Se găsește în Carpați, în regiuni cu pădure de orice fel” – scrie pe plăcuța descriptivă.

„Noi nu suntem împotriva tăierii lemnului”, spune Alin. “La un moment dat se poate și îmbolnăvi. Este cel mai bun combustibil existent, oricum. Noi suntem împotriva tăierii necontrolate, a furtului. Ăștia n-au scrupule. Merg, iau ce-i mai bun și p-ormă rămâne pădurea goală. Şi trebuie să folosim și resturile. Toate țările le folosesc ca energie, cumva. Numai la noi rămân în pădure.”

În pădure se pot practica și sporturi precum tiroliana („zbor” asigurat în ham, pe o coardă agățată în două puncte aflate la distanță), cățărat în copac cu prize (puncte artificiale de sprijin pentru mâini și picioare) și Scara lui Iacob, cu trepte din ce în ce mai mari, ca pașii pe care-i face un copil.

Copiii fac pași, înțeleg natura treptat, dar trebuie și ajutați, ca să poată ajuta. “Ei nu se nasc funcționali, trebuie cumva să-i crești. Şi atunci am intervenit în problemele pe care le putem noi rezolva. Nu putem să rezolvăm toate problemele. Sunt copii care au un singur părinte, sunt copii care trec printr-un divorț”, a mai spus Alin.

Voluntarii Tășuleasa sunt ajutați cu problemele de sănătate pe care le au, tot prin voluntariat. “Avem parteneriat cu Die Johanniter, cu Medicii Dentiști fără Frontiere, au trecut pe aici oameni cu un profesionalism desăvârșit. Nu a trebuit să planteze copaci, dar au putut foarte bine să se uite la sănătatea lor”.

Proiectul nu va fi deschis decât voluntarilor Tășuleasa, spune Alin. “Şansa trebuie s-o aibă neapărat fiecare copil care vine la activitățile noastre, iar dacă am deschide-o spre vizitare, ar avea șansa doar copilul care are bani”.