Legumele din grădină, direct acasă și pe masă

Irina are 26 de ani și a terminat Facultatea de Arte Vizuale și Design de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași. Corneliu are 31 și a absolvit Horticultură Ecologică la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară Iași. El avea ideea unei grădini, crescuse înconjurat de legume în Târgu Frumos. Irina la fel, dar și-a petrecut patru ani crezând că ar trebui să facă altceva, poate fotografie. Și-a dat seama ulterior însă că în grădină vrea să se întoarcă și, de ce nu, să fotografieze acolo. Părinții amândurora cultivau doar două-trei feluri de legume – castraveți, roșii – și vindeau doar vara sau toamna, la piață. Irina și Corneliu s-au întors acasă după facultate, au muncit împreună cu părinții lor un an grădinile din Târgu Frumos, apoi au început să ducă mai departe munca lor, cu îmbunătățiri: ies ei cu legumele în întâmpinarea clienților.

Povestit de Irina Hoșliag

Am preluat terenul de la părinți. M-am căsătorit cu Corneliu în 2016 și în 2017 am început afacerea. Trebuie să o privim ca pe o afacere, deși am început ca doi copii, fără să ne gândim la ce urmează, nici părinții nu au avut încredere să ne predea terenul de la început. A fost nevoie să treacă un an ca să vadă că suntem apreciați.

M-am trezit într-o zi în 2017, am făcut un profil de Facebook, am postat imagini cu ce facem noi. A fost cu strângeri de inimă, ca orice lucru nou. Te afișezi cum muncești, nu știi la ce să te aștepți. Când am postat prima oară că venim în Iași, am fost uimiți că s-au găsit câțiva care să ne cumpere legumele, fără să ne cunoască.

Am avut prima livrare de pachete în Iași pe 8 iulie. Ce am avut în grădină de la ai mei, aia am pus în coș, cu, parcă, prețul de 70 de lei. Conținea dovlecei, salată, castraveți, roșii. Au fost cam opt coșuri și am mers cu mașina bucuroși, păream eu și Corneliu doi copii care primeau un premiu. Cu timpul am ascultat și clienții, am început culturi noi, pentru că părinții le aveau doar pe cele de bază: roșii, castraveți, țelină, verdeață. Nu ai cum să ai continuitate doar cu trei produse. Când cumpără, omul vrea o salată întreagă, nu doar roșii.

În prima jumătate de an am fost primiți urât online, când am încercat să postăm în grupuri. Că suntem intermediari, că de unde am apărut. Trebuie să treacă timp ca omul să înțeleagă că tu muncești. Am stat cuminte, pentru că te pot dărâma ușor comentariile. Când mai dispare câte un client ne întrebăm dacă am greșit cu ceva, dar știm și că se rotesc, că unii cumpără doar o dată.

Am început din iarna lui 2017-2018 să cultivăm și noutăți: ardei gras, kapia – care nu s-au prea făcut –, salată, mirodenii, rucola, varză kale, usturoi, morcovi, sfeclă, ceapă.

Nu ne-am lăudat că producem bio, pentru că trebuie să ai atestat, acte, și nu ne-am permis, dar am renunțat ușor-ușor la produsele pentru dăunători. Sunt viruși de care abia acum aflăm, precum viermele tuta absoluta sau musculița albă, de care bunicii noștri habar nu aveau. Căutăm soluții acceptate în agricultura ecologică, iar de îngrășământ chimic nu prea avem nevoie.

Nu mergem pe „mare”, „frumos”, „fără pete”. Iar dacă chiar îți livrăm un coș cu legume fără pete, înseamnă că alegem produsul ăla dintr-o cantitate care nu e perfectă. Restul folosim noi. Avem gogoșari care mai au câte o pată – îi curățăm și îi punem la oțet, nu-i aruncăm. Dar pentru vânzare, omul, când vede că ceri 10 lei pe kilogramul de roșii și i le dai cu pete, se duce în piață. Încercăm să avem și la anul aceleași prețuri, să știe omul că la noi legătura de verdeață e cinci lei de la început. Facem mărimea să merite prețul. Mai lăsăm la preț când cineva cumpără o cantitate mai mare.

Eu mă ocup de comenzi, de social media, de vorbit cu clienții. Cu o zi înainte de livrare, numai asta trebuie să fac. În paralel, am devenit și mamă, așa că am mereu un ochi și pe copil, țin telefonul pe silent când doarme, unde înainte răspundeam imediat. Dacă sună telefonul, adaug comanda la cea totală și i-o predau lui Corneliu, ca să aibă timp să culeagă. Nu-i zic: „strânge acum trei legături de pătrunjel, peste o oră alte două”.

Avem cam 35-40 de clienți și am ajuns la o constanță, dar noi am venit în Iași și pentru mai puțin de zece oameni, ca să avem continuitate și ca să ne dăm curaj nouă să continuăm. Acum livrăm la domiciliu sau la birou. Înainte livram de două ori pe săptămână în puncte fixe, în zone diferite ale Iașiului. Nu luăm legume extra la noi, pentru că nu vrem să facem risipă. Nici nu putem lua, chiar dacă ne-am dori, mai mulți clienți – nu încap în mașină mai multe coșuri și nici nu putem să ne întoarcem la ora 22 la Târgu Frumos (n.r. la aproape 50 de kilometri distanță de Iași). Nu putem nici să batem la uși la 7 dimineața (ajungem pe la 10-11), nici să lăsăm pachetul la ușă și să plecăm fără o mică conversație. 

Nu prea e timp liber, trebuie să fii acolo tot timpul să ai grijă de tot, dar ne place, și pentru clienți ne dăm silința. S-a mai întâmplat să încurcăm pachetele, să uităm o legătură, dar oamenii sunt înțelegători, explicăm, ne revanșăm. Iar clienții apreciază să te cunoască pe tine, să vorbească. Ne încarcă cu energie că omul să ne spună că au fost bune legumele. Dai randament și mergi înainte. Parcă e mai bine, parcă o să fie mai ușor. 

Mai stăm și-ntr-o piață din Iași uneori, între 7 și 13. Între 12 și13 e liniște și un aer de retragere. Acolo vindem între 1.000 și 2.000 de lei, în funcție de zi, de ce se caută. La piață mergi cu 50 de kilograme de roșii și e posibil să te întorci cu ele acasă. La noi e ceva sigur cu pachetele: știm că culegem o cantitate și o dăm.

Avem și planuri să ne modernizăm. Fondurile europene obținute acum, 40.000 de euro în total, ne ajută la construcția unui solar modern care face diferența, în comparație cu cele de lemn preluate de la părinți, care trebuie reparate pe ici, pe colo. Vrem să modernizăm ferma, poate să intrăm pe partea de procesare – gemuri, sucuri –, să avem o etichetă a noastră. Dacă tot ai materia prima, de ce să nu faci ceva cu dânsa? În câțiva ani, vrem să devenim o afacere de familie măcar la nivel de Iași, unde ne-am axat cu pachetele. Târgu Frumos e un oraș așa mic, cu o piață deja plină cu legume bune.

Din 2018 a venit colaborarea și cu food hub-ul din Iași, Roade și Merinde, care vinde mai departe spre clienți de la legume, la siropuri și lactate. Noi eram cam dezorientați, pentru că nu știam ce facem, cum livrăm, cum dăm, nu răspundeam mereu la timp, dar treptat ne-am dezmeticit. Mai livrăm legume spre un hotel și un restaurant. Ne bucurăm că ne caută toți, chiar dacă nu iau cantități mari. Important e că au ales să se complice cu noi, pentru că nu avem chiar toate produsele sau cantitățile de care au nevoie.

Ne-am mai întâlnit cu oameni care au vrut să ne convingă că e foarte greu ceea ce facem, dar am zis că muncim pentru noi. Într-adevăr, seara, când se întunecă, atunci luăm pauză. Cât e lumină, tragi, pentru că întotdeauna există treabă. Mai repari, plantezi, uzi, plivești ceva.

Acum avem noroc că ne ajută și subvențiile de la stat: prin APIA aproximativ 3.000 de euro pe an, pentru suprafață, prin programul Tomata – încă 3.000 de euro pe  an. Sunt niște bani care tot în grădină se duc și fără ei nu știu dacă ne-am descurca, pentru că sunt cheltuieli mari. Irigația, utilajele, mașina cu care transportăm pachetele, se mai strică motosapa. Nu trece o zi să nu se strice un utilaj. Cine crede că faci bani din agricultură, dar nu-i declari nicăieri, se înșală. Trebuie să ai hârtii tot timpul, impozitele la zi, iar când ai și proiect european, nu te joci. Poate cândva grădina o să fie pusă la punct și în câțiva ani o să scoatem profit.

Acum muncim cu toții. Mama mai stă cu cea mică, mai avem zilieri când putem și când îi găsim. Înțelegem că e greu să stai cu capul în soare sub folie și să nu muncești pentru tine, să aștepți să treacă ziua ca să iei banii și să pleci. Noi livrăm în tot timpul anului, ca să ne țină minte oamenii. Ai noștri munceau tot anul ca să vândă vara, să strângă bani pentru utilități și investiții și nu prea le rămânea să își mai facă un moft. Nici nouă nu ne rămân momentan, dar măcar e o siguranța a zilei de mâine. Leguma o să se cumpere tot timpul.

Acum ne preocupă să ne iasă murăturile pe iarnă, ne-am mișcat mai greu ca anul trecut, dar nu vrem să stăm să punem noaptea, pentru că suntem oameni și vrem să muncim și a doua zi. Vrem să avem continuitate, să scoatem rădăcinile de la câmp, să le depozităm, să finalizăm proiectul european cu bine, că suntem la tranșa a doua. Să mai finalizăm 1.000 de metri de solar, să avem 2.000 în total.

Credem c-o să fie bine, pentru că piața online a crescut, comanzi orice acolo, deci și mâncarea. Iar părinții au în sfârșit încredere în noi, a durat un an să le-o câștigăm, dar toate aprecierile clienților (și ale oamenilor care ne vizitează în grădină) i-au convins.

Un proiect editorial despre transformarea satului românesc.