Mădălina Marcu: Mai întâi să ne salvăm pe noi și apoi să producem schimbare în viața altora

Mădălina Marcu face parte din ARC România (Asociația pentru Relații Comunitare) și este consilier de filantropie inteligentă, adică ghidează donatori în procesul de a găsi oamenii sau organizațiile pe care vor să le sprijine. Despre munca ei și ce înseamnă să ajuți oameni să îi ajute pe ceilalți, a vorbit în septembrie la CreativeMornings Bucharest.

Iată câteva fragmente din prezentarea Mădălinei și înregistrarea ei integrală:

Compasiunea pentru mine în acest moment nu este milă, sau nu este bunătate, înseamnă iubirea mea față de ceva ce iubește și cel pe care vreau să îl ajut. Conține foarte mult și iubire de oameni. Adică ea conține iubire de mine. În momentul în care încep să mă cunosc pe mine și știu ce vreau, la fel ar trebui să știu și ce mă rănește și ce așteptări am. Fără a mă iubi pe mine, risc să ajung să mă sacrific pentru celălalt. Ajung să dau către foarte multe cauze sau către foarte mulți copii, să îmi asum problemele lor ca fiind ale mele și să încerc să le rezolv.

E important în compasiune să știm până unde vrem să mergem.

Voi vă știți mai bine decât oricine. Știți cât de repede vă frustrați, cât de repede vă pierdeți răbdarea, cât de repede vă enervați.

Schimbarea în viața unui om, a unei comunități, este lungă, înceată și te enervează cumplit. Aș vrea să vă imaginați un Tyrannosaurus Rex care înceară să cânte la vioară. Fix aia e schimbarea. E o chestie care nu reușește, te enervează groaznic sunetul, te enervează că nu reușește, dar dacă pleci și nu te mai uiți cum se chinuie Tyrannosaurus Rex pe scenă, s-ar putea să te rănească. Schimbarea e un proces care durează ani de zile și nu ține doar de voi. Ține de oamenii cu care intrați în parteneriat privind chimbarea. Pentru că eu cred că e mai ușor, pentru noi toți, să ne salvăm pe noi mai întâi și să încercăm să producem schimbare în viața altor oameni, nu să îi salvăm.

Am decis să nu mai dau niciodată haine, dacă cineva are nevoie de bani sau orice altceva. Dacă cineva îmi spune că are nevoie de bani, nu îi cumpăr mâncare, nu îi dau haine, nu fac nimic altceva. Dacă nu am bani să îi dau, dacă nu am încredere să îi dau bani, trec mai departe.

Nu știu dacă ați văzut vreodată imagini cu oameni care primesc ajutoare. Poate ați fost de față sau poate le-ați văzut la televizor. Se îmbulzesc și iau sacoșile, iar apoi este o tornadă din asta de emoție și se uită dacă unul a primit mai mult, dacă a primit altceva, dacă voia și el chestia aia. Și se mai întâmplă ceva. E o durere înfiorătoare în ochii copiilor în special. Ce le spunem dându-le hainele noastre vechi este că mai mult nu merită. Că au tras cartea necâștigătoare la viață: „Ia de aici niște haine vechi”. Le spunem că tot ce poate face lumea pentru ei este să le dea niște chestii cu care să-și acopere goliciunea, să nu ne mai deranjeze, să nu mai fie așa săraci în ochii noștri că parcă e un pic deranjant, nouă nu prea ne mai priește.

Limitele mele sunt jos. Dacă vă știți genul ăsta cu stomacul în pioneze, gata să stoarceți o lacrimă la orice moment, la orice semafor, nu vă băgați în chestii emoționale, nu vă luptați cu voi pentru că nu aveți cum să câștigați. E o chestie foarte grea. Duceți-vă către lucruri emoționale, dar într-un mod în care puteți controla procesul, și nu îi încărcați pe ceilalți negativ și nu vă retrageți mai devreme decât s-a produs schimbarea pentru că voi nu ați mai putut.

Trebuie să aveți încredere în cei pe care îi ajutați. Dacă nu aveți încredere în ei încât la un moment dat să puteți bea o bere sau să puteți să vă certați cu ei, nu o faceți. O faceți dintr-o poziție care riscă să facă mai mult rău. Îi țineți în cușca dizabilităților. Dacă vreți să îi ajutați pe cei în care aveți încredere, perfect. Do it!

Nu v-aș recomanda niciodată să susțineți o familie sau un caz individual. Încercați să găsiți o organizație care ar putea să îi ofere suport și să îl sprijiniți prin organizație. Și vă spun asta pentru că oricât de frumoși și deștepți și buni sunteți, nu aveți atâta putere încât să ajutați un om. Aveți suficientă putere cât să găsiți cele mai bune mecanisme ca să nu irosiți resurse.

CreativeMornings Bucharest este ediția locală a unei serii de întâlniri lunare ce au loc în 180 de orașe din toată lumea și în care oameni din domenii creative vorbesc despre munca lor pe o temă dată.

Mai multe despre ce înseamnă să ajuți oameni care trăiesc în sărăcie poți să afli din Satul Mădălinei, o poveste audio în șase episoade despre dragoste, sărăcie și costurile altruismului.