MamaPan – o misiune socială cu curaj

Irina Sorescu nu știe cum se face o pâine de la cap la coadă. Dar a știut cum să țină pe linia de plutire MamaPan, o afacere socială care produce pâine cu maia și angajează numai femei în situații vulnerabile.

Are 44 de ani și este președinta executivă a CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, o organizație pentru drepturile femeilor, unde lucrează din 2003 și pe care o conduce din 2007, din cel mai sensibil moment al istoriei ei: finanțările internaționale din perioada de pre-aderare se terminaseră și fuseseră înlocuite de o luptă pentru supraviețuire. A studiat jurnalism, dar s-a convins repede că profesia nu i se potrivește, așa că a trecut în publicitate și apoi a venit la fundație pentru a coordona programe pentru piața muncii pentru femei. „Cauza era deja acolo”, spune Irina. „Atitudinile sexiste, situațiile de abuz mă revoltau. Înțelegeam că e vorba de relații de putere și de inegalitate, doar că nu aveam contextul teoretic.”

I-a fost clar destul de repede că cel mai eficient ajutor pentru grupul lor țintă sunt locurile de muncă. A câștigat un grant pentru afaceri sociale pe POSDRU în 2014, a închiriat și dotat un spațiu în cartierul Vitan din București, a calificat 12 femei în meseria de brutar și le-a angajat pe toate cele care au vrut, adică șase (salariul uneia este acum de 2.000 de lei net). „Era clar că vrem doar femei și doar mame singure, pentru că ele sunt grupul care își găsește cel mai greu de lucru într-un business normal”, spune Irina. Acum, la brutărie lucrează șapte femei.

Ideea brutăriei nu era nouă în CPE, dar pâinea cu maia – da. Irina s-a încăpățânat. Dacă mai erau oameni ca ea, pe care nu îi mulțumea decât pâinea cumpărată de la țărani din piața de la Agronomie și dacă bunicile lor știuseră să facă pâine fără dospitoare și camere de frig, însemna că se poate. Foarte repede însă au început să facă și produse de patiserie, pentru că nu se descurcau doar cu pâinea, care azi reprezintă doar 40% din toată producția.

Când au deschis brutăria, calculele erau simple: dacă ar vinde 400 de pâini pe zi, ar fi break-even. După patru ani, cifrele sunt aceleași, dar realitatea s-a dovedit diferită.

2018 e primul an în care MamaPan a făcut și un mic profit, dar cu mari eforturi pentru contracte și comenzi. De exemplu, cea mai mare comandă recurentă a unui restaurant e de 100 pâini pe săptămână. 80 la sută din ce produc merge la persoane fizice, restaurante, grădinițe sau companii care organizează evenimente și restul – către 10 cămine și centre de zi, ca donație din partea Kaufland, o idee pe care CPE a avut-o în urmă cu trei ani. „Supraviețuirea noastră uneori e un miracol”, spune Irina.

Unul dintre lucrurile care o revoltă cel mai mult e că legea economiei sociale nu oferă nicio protecție reală. Nu există reduceri de taxe, impozite sau TVA, nu există contracte publice rezervate (de exemplu, 5-10% din achizițiile cu bani publici să fie destinate afacerilor sociale), nu există nici măcar scutiri de taxe pentru a participa la târgurile organizate de Primăria București. Pentru că nu ar fi avut beneficii reale, ci doar rapoarte în plus de făcut, CPE nici nu a făcut formalitățile pentru a înscrie MamaPan ca afacere socială. MamaPan este, practic, o activitate a CPE, fără personalitate juridică.

„Noi nu vrem pomană”, spune Irina. „Dacă îmi dai clienți, contracte, nu am nevoie să-mi dai grant, că mă descurc și singură.” Chiar și așa, nu-și pierde speranța. „N-a fost o zi în care să zic: aici e fundul sacului, închidem.”

Povestea face parte din „24/7: Un ghid de viață și muncă pentru antreprenorul creativ”, volumul IV, un proiect editorial realizat de echipa DoR la inițiativa UniCredit Bank. Dacă vrei să citești cele 20 de povești ale antreprenoarelor din ediția 2018, îl poți cumpăra de aici.