Marea Rușine. Teatru despre sclavie

Alina Șerban este actriță și regizoare romă și o deschizătoare de drumuri în ceea ce privește aducerea temei sclaviei pe scenă și în film. A renunțat la viața în Marea Britanie și s-a întors în România să scrie Marea Rușine, întâmpinată cu cenzură de Ministerului Culturii, care i-a cerut să nu folosească termenul „sclavie” . Fragmentul de mai jos e o scenă din această piesă.

Acest eseu face parte din seria Obiceiul pământului, un proiect jurnalistic multimedia despre amprenta sclaviei asupra relațiilor dintre romi și români.

Magda, o tânără romă care a început să cerceteze istoria romilor la facultate, îl confruntă pe fratele ei, Matei, preot, despre adevărurile pe care Biserică Ortodoxă Română nu le recunoaște – cum ar fi că a deținut sclavi timp de sute de ani.

MAGDA: Îți amintești cum mă păcăleai când eram mici? Că îmi dai plăcintă de…

MATEI: Smoală și răbdări prăjite. Și tu chiar mă credeai, of, surioară…

MAGDA: Dacă iese bine lucrarea, îmi dai, da?

MATEI: Porție dublă!

MAGDA: Alo, alo, ați văzut un cal maro? 15 (probează un reportofon)

MATEI: A, deci faci muncă de teren, în regulă. Să vedem cu ce pot să te ajut. Domnișoară masterandă, vă ascult!

MAGDA: Eu voi începe întrebările și „dvs.” răspundeți, de acord?

MATEI: Da, sunt de acord. Dacă iese bine, te invit la o plăcintă de răbdări prăjite.

MAGDA: Dumneavoastră credeți în suflet, nu-i așa?

MATEI: Evident…

MAGDA: Dacă v-ați întâlni cu strămoșii dvs., ce i-ați întreba?

MATEI: Dacă sufletul meu ar ajunge să vadă și să-și cheme toți strămoșii, m-aș bucura că suntem toți în Împărăția lui Dumnezeu.

MAGDA: Ce i-ați întreba?

MATEI: Ce i-aș întreba? (simplu) Probabil… care sunt poveștile lor, care sunt învățăturile lor, probabil că… (se bucură) le-aș mulțumi.

MAGDA: Le-ați mulțumi?

MATEI: Da, pentru că au făcut posibil, prin Bunul Dumnezeu, ca eu, ca tu să existăm.

MAGDA: Credeți că este important ca noi să ne uităm în trecutul nostru, să ne gândim la strămoși, la poveștile lor, ca astfel să ne gândim, de fapt, la poveștile noastre?

MATEI: Da, cred că este important.

MAGDA: Ce înseamnă Biserica pentru dumneavoastră?

MATEI: (plin de emfază) Înseamnă totul. Înseamnă, cum să zic, esența preocupărilor legate de viață, slujba pe care o îndeplinesc.

MAGDA: Ați avut ocazia la Seminarul ăsta…

MATEI: La institutul Teologic.

MAGDA: Așa… să studiați și Istoria Bisericii Ortodoxe Române?

MATEI: Da, sigur.

MAGDA: Când ați făcut aceste cursuri, vi s-a vorbit vreodată despre sclavia romilor în Țările Române și despre sclavii mănăstirești?

MATEI: Sclavia romilor?

MAGDA: Da, știți că, în Moldova și în Țara Românească, până în 1857, romii erau sclavi fie ai statului, fie pe moșiile boierilor și mai erau și robii mănăstirești pe moșiile mănăstirilor. Vi s-a vorbit vreodată despre tema aceasta?

MATEI: În mod deosebit, nu…

MAGDA: Păi, acum e prima dată când auzi despre subiectul ăsta?

MATEI: Ei bine, ar fi multe de spus despre romii ăștia, așa în general, dacă ar fi să… Nu.

MAGDA: Credeți că, dacă ați afla lucruri pe care nu le știați, asta v-ar putea schimba într-un fel părerea pe care o aveți despre instituția Bisericii și despre istoria Bisericii?

MATEI: (cu însuflețire) Biserica nu poate greși ca instituție, ca învățătură…

MAGDA: Bine, dar dacă ne-am gândi la strămoșii dvs. și ne-am imagina că ei ar fi fost sclavi chiar pe pământurile unei mănăstiri, ce i-ai întreba?

MATEI: Firește că nu i-aș întreba care au fost chinurile sau suferințele lor. Dacă asta s-ar fi întâmplat, asta pentru că au avut și ei o anume reputație. Așa erau vremurile pe atunci. Uite, eu cred că ei ar trebui să fie mândri că, uite, unul dintre ei a ajuns sa fie slujitor al Bisericii.

MAGDA: Credeți că Biserica Ortodoxa Română, Statul, ar trebui să vorbească deschis despre trecutul de sclavie? Să își ceară scuze pentru sclavia romilor?

MATEI: Nu știu dacă… (puneți problema) Magda, despre ce este tema ta?

MAGDA: 500 de ani de sclavie a romilor. Cea mai mare deținătoare de sclavi a fost instituția Bisericii. Vreau să aflu dacă Statul și BOR au avut vreodată în vedere scuze oficiale.

MATEI: Magda, dar cum…

MAGDA: Vă rog, răspundeți! Credeți că ar trebui să știm și să ne asumăm trecutul?

MATEI: Eu nu cred că ar trebui să răscolim trecutul, și dacă te referi la scuze oficiale, au avut și alții sclavi, nu numai Biserica!

MAGDA: Și credeți că toată lumea ar trebui să își ceară scuze, sau, în cazul ăsta, nimeni?

MATEI: Magda, eu știu că ție îți plac poveștile, istoria, dar nu e nimic de spus despre asta. De ce nu ți-ai ales și tu ceva frumos, uite, istoria religiilor, asta l-ar fi bucurat pe Părintele Grigorie.

MAGDA: Tema mea are legătură și cu istoria, și cu religia.

MATEI: Te rog să mă iei în serios, Magda, și să nu ajungem la neînțelegeri, mai ales noi, cu trecutul nostru.

MAGDA: Ce vrei să spui?

MATEI: (cu însuflețire) Închide reportofonul!

MAGDA: Te rog să nu…

MATEI: Iar eu te rog să nu pătezi memoria Părintelui Grigorie, care ne-a…

MAGDA: Dar nu are nici o legătură cu… Eu vorbesc despre o instituție care i-a ținut pe alți oameni ca pe niște lucruri, ca pe sclavi, și asta s-a întâmplat, probabil, chiar cu strămoșii mei și ai tăi.

MATEI: Nu e în regulă ce faci. Eu vreau să te apropii și vreau să ne avem ca frații, vreau să fim împreună, vreau să îți fiu alături, Magda.

MAGDA: Și eu!

MATEI: Dar nu pot să fiu alături cuiva care se întoarce împotriva lui Dumnezeu.

MAGDA: Matei, asta e istorie, nu numai a romilor, dar și a românilor. Tu știi că asta e cea mai lungă sclavie a lumii, Matei?!

MATEI: Magda, mă rănești. De ce te răzbuni pe mine?

MAGDA: Nu mă răzbun pe tine! Am întrebat istorici, sociologi și aveam nevoie să vorbesc și cu un preot.

MATEI: Nici eu, nici Părintele Grigorie nu suntem vinovați pentru ce s-a întâmplat. Cu casa sau cu tine, Magda. Nu sunt nici eu vinovat că Părintele m-a luat doar pe mine de la cămin, dar el ți-a fost alături și te-ai apuca să inventezi sclavii!

MAGDA: Între oameni liberi și țigani-robi nu se încheie căsătorie…

MATEI: Gata, te rog!

MAGDA: Copiii, firește, ai țigăncii-roabe urmează, după legi, soarta mumei lor.

MATEI: Asta nu mai e astăzi!

MAGDA: Căsătoria robilor nu se iartă să se facă, fără învoirea și permisiunea stăpânilor lor.

MATEI: Gata! Mi-e îndeajuns, Magda! Tu nu înțelegi că eu altceva nu am? Pentru mine, Biserica înseamnă tot, de ce vrei să mă îndepărtezi de asta? Nu pot să-ți fiu alături, eu trebuie să-l apăr pe Dumnezeu și instituția pe care o slujesc, pe omul care mi-a fost tată.

MAGDA: Dar, Matei…

MATEI: Nu există delimitările astea, ei românii, noi romii. În biserică, toate astea se topesc. Discriminarea nu există.

MAGDA: Amintește-ți cum ne strigau „ciori” la școală și cum plângeam amândoi…

MATEI: Da, Magda, dar asta a fost demult. Și când nu știai să scrii, cine te-a ajutat? Un părinte român! Care ne-a dat să mâncăm!

MAGDA: Da, ne-a dat să mâncăm…

MATEI: Și ne-a fost ca un tată…

MAGDA: Ție ți-a fost, să nu încurcăm lucrurile.

MATEI: Îmi pare rău pentru tot… Mă doare să-ți spun asta, dar te rog să nu mai vii. Nu te pot lăsa să vorbești așa la mine în casă.

MAGDA: (face câțiva pași să plece) Poftim?…Îți aduci aminte când ai venit la mine la cămin, de ziua mea? A fost singura dată când m-ai vizitat. Mi-ai adus o geacă de blugi cu franjuri. Am fost așa de fericită. Am căutat în tine o mamă, un tată, poate și o soră. Mă bucur ca tu le-ai găsit pe toate astea în Părintele Grigorie.

MATEI: El a fost pentru amândoi… (întrerupt)

MAGDA: Singurul lucru pentru care sunt recunoscătoare Părintelui Grigorie este că a avut grijă de fratele meu. Te-am așteptat să mai vii la cămin, unde nu am putut niciodată să-i spun doamnei Ștefi, „mamă”.

MATEI: Magda…

MAGDA: Doamne, am crezut că o să fii mândru de mine. Că, dacă fac o lucrare despre strămoși…

MATEI: Înțelege că…

MAGDA: Tu ești vocea din copilăria mea care îmi zice că nu pot. Îmi pare rău, nu am să te mai deranjez, nu am să te mai fac de rușine.

MATEI: Ești o nerecunoscătoare, pentru că … (e întrerupt)

MAGDA: Ba tu ești un ipocrit care face pe românul spălat! Cum ar reacționa enoriașii tăi iubiți, dacă ar afla că și tu ești doar un țigan pe moșia lor?

---

În 2022, Alina va avea premiera la Teatrul Național din București cu piesa Cel mai bun Copil din lume, care începe cu replica „Mă bucur că nu m-am născut în sclavie”.

Dacă vrei să vezi o versiune înregistrată a spectacolului Marea Rușine, o găsești aici.

Acest text a apărut în DoR #46 într-un dosar despre sclavia romilor, curatoriat împreună cu Magda Matache, directoarea programului de studii rome de la Harvard și activistă pentru drepturile romilor. Pentru că orice vindecare a rănilor trecutului trebuie să înceapă cu recunoașterea și asumarea acestuia.