MC-ul de la fântână

Marți, 17 ianuarie, a fost a patra seară de proteste în Piața Universității din București. Dacă pe partea cu Teatrul…

De Anca Iosif
Fotografii de Vlad Plăiașu
Timp de citire: 4 minute
19 ianuarie 2012

Dacă ați văzut fotografii de la protestele din Piața Universității, probabil îl știți pe Claudiu Crăciun, MC-ul care animă protestatarii de la fântână.

●

Marți, 17 ianuarie, a fost a patra seară de proteste în Piața Universității din București. Dacă pe partea cu Teatrul Național se scanda deja dinainte de 17:00, peste drum, la fântâna de la Arhitectură, pe la 19:00 încă era liniște. Se strânseseră câteva grupuri răsfirate, dar se auzeau rar. Asta până să vină Claudiu Crăciun, să se urce pe un ghiveci și să strige-n portavoce.

Apariția lui a stârnit reacții. Un tip se plângea că l-a înnebunit „ăla cu portavocea lui”. O colegă de grup l-a contrazis, spunând că până să vină el, s-a scandat doar „Ieși afară, javră ordinară”. Lumea a-nceput să se adune spre fântână și să scandeze cu el. „Vă rugăm să ne scuzați, nu producem cât furați.”

„Piața are viața ei”, spune zâmbind Crăciun, care a devenit MC-ul care animă studenții, activiștii, pensionarii și ultrașii care au ieșit în frig ca să protesteze pentru o Românie mai bună. Are 33 de ani, e lector doctor la SNSPA și co-președinte al Mișcării Verzilor (care l-au avut pe Remus Cernea candidat la prezidențialele din 2009). De duminică, în fiecare seară pe la ora 19:00, se urcă pe un ghiveci din fața fântânii de la Universitate, cu o portavoce și un glas tot mai răgușit.

Crăciun a lucrat la Guvern patru ani și știe cum merg mecanismele puterii – este co-autor al unei cărți despre asta, Managementul politicilor publice. Spune că crede în responsabilitate, implicare și libertate, valori pe care le apără de fiecare dată când are ocazia, inclusiv la catedră. Şi s-ar fi simțit vinovat dacă doar ar fi vorbit despre ele și nu le-ar fi pus în practică dacă exista ocazia (a mai participat la manifestări pentru Roșia Montană).

Crede că acum, o cauză de protest o reprezintă cei marginalizați, care n-au putere sau resurse și care nu au acces la drepturile cetățenești cum ar trebui. „De 20 ani s-a creat o distanță din ce în ce mai mare între cei care sunt conduși și cei care conduc. Între cei care n-au și cei care au”, spune el. „Societatea românească are problema asta – o vedem în fiecare zi, se lărgește foarte foarte mult. Iar actualul guvern folosește criza ca să lărgească această presiune. Jocul politic oricum va continua.”

Sâmbătă seară, era în prima linie a protestului, fiind evacuat de jandarmi o dată cu toți ceilalți din piață. A doua zi, a luat portavocea unuia dintre prietenii lui pentru că nu-i plăcea ce vedea: multe grupuri, dar separate. „M-am gândit să strig eu niște sloganuri, niște încurajări”, spune Crăciun. „Simțeam că genul ăsta de protest merită ceva mai mult decât injurii, un mesaj mai complex.” Până luni s-a concentrat pe mesaje împotriva violenței, lucru care a mers și cu protestatarii, și cu jandarmii. „Voi aveți bastoane, noi mâinile goale!”

Crăciun e înalt și bine înfofolit într-o haină de raiat bejulie cu blană la guler și-o sticlă de apă în buzunar, fes gri și fular negru. Mănușile îi lipsesc – râde și spune că îl încălzește adrenalina mulțimii. „Eu strig Băsescu, voi…” – „Afară! Afară”. Îi ignoră pe cei care strigă „muie”.

Nu s-ar fi gândit niciodată că îi va fi vreodată de folos experiența din liceu, de suporter de fotbal – a și fost confundat de niște reporteri cu Elias Bucurică, șeful galeriei Dinamo. Crăciun știe că mulțimea bucureșteană poate mai mult. Îi întâmpină pe protestatari cu un „Bine-ați venit la demonstrație, viermilor cu conștiință”, îi face să țopăie cu „Cine sare vrea schimbare” și să danseze cu „Băsescu la pușcărie, Băsescu la pușcărieee”, pe ritm de Guantanamera. Îi încurajează cu un „Excelent ciumpalacilor, vă descurcați admirabil.”

Se gândește și de-acasă la sloganuri, dar multe sunt spontane. Unul creat de el spune „Înc-o revoluție, pentru Constituție!” – recunoaște c-a fost amuzant s-audă asta din gura ultrașilor, la fel cum a fost să-i audă strigând împotriva dictaturii și a cianurii, dar i-a plăcut să vadă că există o susținere reciprocă și că sunt pașnici.

Crăciun a reușit să creeze „un folclor al protestului”. Oamenii sunt mai mereu pe jumătate întorși spre el, curioși de ce va striga, ce vor prelua. „Încet, încet m-am individualizat ca un MC”, spune el. „Haideți, propuneți, facem dedicații”, striga miercuri. Oamenii veneau la el, îl trăgeau de mânecă și-i propuneau la ureche mesaje. În aceeași seară, un domn i-a adus un casetofon mov, din care răsuna Vino, Doamne, a lui Valeriu Sterian. I-a acordat spațiu în program pentru prima strofă. „Aud de la imn, la Hora Unirii, unele rime nefericite, altele bune, dar încerc să fiu atent. Vin și persoane tulburate mintal și agitatori.”

Nu acceptă înjurături, nici vulgarități de genul „javră ordinară”. Se strâmbă când ultrașii încep să strige „Du-te Traianee și lasă-neee!” și le mai face semn cu arătătorul să fie cuminți când strigă injurii. Repetă în portavoce că asta e o manifestare pașnică și le spune oamenilor să nu-și pună fularele pe față, pentru că nu au de ce să le fie rușine. Celor care au acuzat protestatarii că ar fi niște drogați le-a răspuns: „Ne-am drogat cu cărți”.

Are doi backing vocals în mulțime, tot cu portavoci. Unul strigă în stânga, celălalt, în dreapta. Încearcă să sincronizeze și portavocile studenților, și pe-ale celor de la Occupy. „Văd care-i dispoziția fiecăruia, ce instigă fiecare grup, și asamblez ceva cât de cât coerent.”

Le mulțumește des oamenilor că au venit și-i îndeamnă să se aplaude unii pe alții pentru că au ieșit să vorbească despre probleme.

Ca un organizator desăvârșit, el e și cel care trimite oamenii acasă. Cel puțin, singurul care e luat în seamă. În fiecare seară pe la 23:15, când știe că ordinul de evacuare poate veni în orice moment, Crăciun le mulțumește încă o dată oamenilor că au venit. „Ne vedem mâine, tot aici!” ●

* Citește și scrisoarea Ancăi din seara de duminică, 15 ianuarie, când au avut loc ciocniri între protestari și jandarmi în zona Unirii, și pe cele din 16 ianuarie, scrise de Anca și Ana Maria Ciobanu. Fotografii în serile de 14 și 15 ianuarie au făcut colaboratorii și prietenii noștri Tudor Vintiloiu și Andrei Pungovschi.