Mici Victorii Civice: Calculatorul nu minte

Cu o săptămână înainte de referendumul din vară, un inginer mecatronist din Cluj a făcut un soft pentru depistarea votului multiplu.

Când a auzit, în iulie, că filiala din Cluj a Asociației Pro Democrația și Centrul Rațiu pentru Democrație recrutează observatori pentru referendumul de suspendare a președintelui, Ovidiu Purice, un inginer de 26 de ani specializat în mecatronică, s-a înscris imediat. Doar că avea mai multe de oferit decât prezența în secție. În mailul pe care l-a trimis Mădălinei Mocan, director executiv al Centrului Rațiu, a adăugat la final: „Vă trimit și un soft pentru depistarea votului multiplu.”

După zece minute, Mădălina, care se bucură mereu când vede inițiative și implicare civică din partea IT-iștilor, l-a contactat și au stabilit o întâlnire pentru aceeași zi. Ovidiu i-a spus că a făcut softul în weekend-ul care tocmai trecuse, programând de vineri până duminică.

Ideea i-a venit când a auzit vorbindu-se la televizor de nevoia de a găsi soluții pentru descoperirea fraudelor. „Toți se plângeau că n-au timp sau fonduri să facă un soft de depistare a votului multiplu”, spune Ovidiu. „Şi atunci am zis: ia stați așa, vorbiți voi acolo, că eu mă apuc să-l fac.”

Spune că sistemul era banal, cu o căsuță în care introduci CNP-ul și un program care caută dacă s-a mai votat cu el. În plus, sistemul mai verifică dacă CNP-ul e valid sau nu. Când l-a terminat, l-a trimis la toate partidele parlamentare și la câteva posturi naționale de televiziune, dar n-a primit niciun răspuns, ceea ce l-a dezamăgit. „Niciunul, de la nimeni.”

Ovidiu e doctorand în mecatronică (un domeniu care încorporează mecanica, electronica și informatica) și inginer de rețea și de sistem la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. De mic i-au plăcut numerele, științele exacte și siguranța faptului că „1+1 dă mereu 2”. A început să învețe programare în clasa a IV-a, la Palatul Copiilor din Dorohoiu, Botoșani, un fel de casă de cultură cu activități pentru copii: carting, traforaj, avioane. Ca orice băiat, a vrut inițial să conducă mașinuțe, dar la carting nu mai erau locuri și așa a ajuns la programare, a doua sa opțiune. Nu știa exact despre ce era vorba, decât că avea legătură cu calculatoarele, cum văzuse la niște rude. Dar i-a plăcut mult și a învățat repede.

În clasa a IX-a și-a cumpărat primul calculator, un Pentium I, pe care l-a schimbat apoi cu un IBM albastru. Acum, că avea calculator acasă, putea învăța și exersa mai ușor. Şi asta făcea tot timpul, de când venea de la școală până târziu în noapte, când mama îl trimitea la culcare. După doar trei luni, a ieșit pe locul II la olimpiada județeană de informatică. În acel an a făcut și primul joc, despre care acum spune că era rudimentar și avea o grafică urâtă. Dar atunci a fost bucuros că funcționa – apăsai două taste și se plimba o mașină din stânga în dreapta.

La sfârșitul clasei a IX-a, el și alți trei colegi pasionați de informatică au început să facă diverse programe, pe care le ofereau gratuit pe internet. Erau programe de decriptare de fișiere sau de parolat directoare, prin care găseau soluții la probleme de care se loveau ei și se gândeau că i-ar ajuta și pe alții. Au adus apoi un web designer și un manager și s-au extins, au început să vândă aplicații (De exemplu, o contabilă i-a rugat s-o ajute să stocheze niște documente). Nu cereau mulți bani, vindeau sub prețul pieței, cât să le ajungă de cheltuială. După Bac, grupul s-a despărțit, iar el s-a dus la Universitatea Tehnică din Cluj, la secția de Mecatronică și Robotică.

În ziua înscrierii, șeful de catedră i-a arătat laboratoarele Facultății. „Am rămas mască de cât de frumoase erau”, spune Ovidiu. „Am văzut roboți industriali și eram: woow!” Pentru că în primii ani, materia era mai mult teoretică, Ovidiu a rugat un doctorand să-i arate ce poate să facă, mai practic, pentru că „ingineria înseamnă ceva palpabil”. Doctorandul îi explica, în mare, ce să facă, iar Ovidiu lua codul, se ducea acasă și căuta pe net până înțelegea.

Tot așa s-a hotărât, vineri seara, cu o săptămână înainte de referendum, să facă un sistem online de verificare a votului multiplu. A fost mereu pasionat de politică. De când ajunge acasă și până a doua zi, când pleacă la serviciu, televizorul merge într-una pe canalele de știri. Pe la trei ani, când părinții îl lăsau singur acasă, dădea drumul la televizorul din dormitor și la radio-ul din bucătărie, care transmiteau ședințele din Parlament, și, de plictiseală, fugea dintr-o parte în alta să vadă unde se aude mai repede.

Până acum nu s-a implicat în nicio organizație sau activitate care avea legătură directă cu politica. A vrut să fie observator în ziua referendumului, pentru că se temea de rezultat și de direcția în care mergea România. Împreună cu Mădălina, a vizitat peste zece secții de votare din județele Cluj și Sălaj, ca să fie sigur că e acolo, dacă se întâmplă ceva.

Mădălina crede că o posibilă explicație pentru lipsa de reacție a partidelor sau a Autorității Electorale Permanente (AEP), căreia chiar ea i-a trimis un mail cu softul, poate fi faptul că programul lui Ovidiu ar mai fi avut nevoie de șlefuiri. Pentru că nu a fost testat, nu se știa dacă ar fi rezistat unor accesări simultane din mai multe secții de votare din țară, așa că ar mai fi avut nevoie de programare. Tot timpul scurt i-a făcut pe cei de la AEP să organizeze o licitație cu cerere de ofertă, în locul uneia publice, pentru realizarea unui soft de depistare a votului multiplu.

Ovidiu este dezamăgit de lipsa de reacție a clasei politice („Eu l-am făcut să ajute, nu că mă plictiseam”), dar spune că n-a renunțat să creadă că poate schimba ceva. Deși anul acesta nu are șanse, pentru că nu a apucat să strângă cele 2.000 de semnături necesare, se gândește ca, în viitor, să candideze ca deputat independent. Ar vrea să pună în aplicare un plan la care se gândește din 2009, prin care să elimine birocrația, corupția sau evaziunea fiscală. Crede că pentru toate, există o unică soluție: „Calculatorul nu minte.”

De exemplu, corupția ar putea fi eliminată prin ținerea unei evidențe online a tuturor surselor de venit. La fel, dacă totul ar fi stocat pe un calculator, când îți înmatriculezi mașina n-ar mai trebui să strângi acte din mai multe locuri, ar fi de ajuns să arăți buletinul, iar calculatorul să verifice că ai totul plătit. „Lumea avansează”, spune el. „Nu putem rămâne pe foaie.”

***

DESPRE ACEASTĂ SERIE: Prin seria de texte Mici victorii civice, realizate în cadrul ReStart România 2012, vă prezentăm câțiva oameni obișnuiți care au schimbat ceva în satul, cartierul sau orașul unde locuiesc, în școala unde predau sau pentru oamenii alături de care trăiesc. ReStart România – un proiect organizat de TechSoup România cu o finanțare Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe – ajută cetățenii să utilizeze tehnologia pentru a-și îmbunătăți viața lor și a comunității.