Mici Victorii Civice: Clubul mamelor

Este o dimineață călduroasă de la sfârșitul lui august și zgomotul de taxiuri și tramvaie de pe Prelungirea Ferentari se pierde cum mergi pe lângă școala nr. 136, spre Aleea Livezilor, o stradă lungă, despre care bucureștenii care locuiesc aici spun că e și liniștită, și agitată. Este 11 dimineața și în parcul de pe alee, cu tobogane, călușei și leagăne portocalii, sunt peste zece copii care aleargă de la un leagăn la altul, o fetiță își plimbă bichonul alb, iar o mamă tânără încearcă cu brațele deschise să-și convingă bebelușul să facă primii pași.

Maria Pietreanu, 33 de ani, o mignonă șatenă, cu breton și ochi albaștri, este una din mamele din cartier care vin des în parc cu copiii. Pietreanu, care este casnică, vine în fiecare zi, și dimineața, și seara, cu Bianca și Ana, cele două fiice, de 10 și, respectiv, patru ani. Stă în blocul de lângă parc, într-un apartament de două camere, și-i place să vină în parc pentru că-și găsește și cliente pentru brățările din mărgele mici pe care le confecționează, dar și pentru că-i e drag să vadă ce se mai întâmplă aici.

Parcul de pe Aleea Livezilor a prins viață la sfârșitul lui iunie, după ce, în urma unei campanii de strâns semnături, la care a contribuit și Pietreanu, primăria sectorului 5 a hotărât să-l reamenajeze.

Pietreanu face parte dintr-un grup de mame aduse laolaltă de două cluburi de educație alternativă din școlile nr. 136 și nr. 2, din cartier. Cluburile, pornite acum trei ani de organizația Policy Center for Roma and Minorities, funcționează ca after-school-uri pentru copiii din cele două școli. Aici învață să danseze, să cânte la chitară, sunt ajutați la teme, fac meditații și sport. Alternativele sunt mai mult decât binevenite pentru mulți dintre părinții din Ferentari, un cartier unde șansele copiilor de a face și altceva decât a sta pe stradă sunt minime. În plus, Ferentariul, mai curat și mai liniștit ziua față de acum câțiva ani, rămâne o zonă cu probleme, unde e ușor să găsești, copil fiind, seringi pe jos.

De-a lungul timpului cele două cluburi de educație alternativă au adunat și un grup important de părinți, care vin la ședințe sau la alte activități ale copiilor. Raluca Negulescu, 26 ani, de la Policy Center for Roma and Minorities, a simțit că aceștia pot face mai mult pentru comunitatea în care locuiesc. Așa că iarna trecută, ea și alte colege a început să-i viziteze pe părinți acasă să afle ce probleme au și, apoi, le-au propus niște întâlniri în care toți să povestească ce ar vrea să schimbe în cartier. „Vorbim toată ziua de Roma empowerment în România”, spune Negulescu, „însă comunitățile sărace cu populație de romi nu vor face față provocărilor dacă oamenii care locuiesc aici nu sunt implicați direct în procesul de schimbare pozitivă a comunității”. La întâlniri au venit mai mult femei – multe familii sunt monoparentale, iar în celelalte, tații sunt singurii care lucrează.

Anu acesta, în mai, după ce s-a întors de la o bursă în State, unde a învățat cum se face organizarea comunitară, Negulescu și-a dat seama că un club săptămânal al mamelor ar putea ajuta comunitatea să facă schimbări. Au început să vină în fiecare vineri în jur de 10-15 mame, casnice, șomere, salariate sau pensionate din motive medicale. Împreună, au hotărât să ceară primăriei să refacă parcul de pe Aleea Livezilor.

La începutul lui 2012, primăria începuse să-l reamenajeze, fuseseră aduse pavele, bănci noi, numai că la puțin timp după alegerile locale, lucrările s-au oprit. Copiii se plimbau pe lângă maldăre de pavele și alte materiale de construcție abandonate, iar zona devenise un pericol. Mamele au căzut de acord că asta vor să schimbe, și ajutate de Negulescu, au început să bată la ușile apartamentelor ca să strângă semnături pentru petiția către Administrația Domeniului Public sector 5.

Unii dintre cei care le-au deschis ușile aproape că le-au închis la loc când au auzit ce vor. Le-au acuzat ori că sunt oamenii lui Vanghelie, ori că fac bani de pe urma semnăturilor. Alții le-au spus că nu au nevoie de parc sau că mai degrabă ar fi nevoie de reabilitarea blocurilor, de mai multă curățenie, de amenajarea subsolurilor. „[Ne-au spus] să-i lăsăm în pace că nu s-a făcut niciodată parcul și de ce s-ar face”, i-au spus unii vecini lui Pietreanu. „Păi noi încercăm pentru copiii noștri”, le-a răspuns ea. Pietreanu e o fire mai timidă, spune Negulescu, dar a reușit să bată la multe uși cu o naturalețe surprinzătoare.

Mihaela Morariu, o mamă care răspunde prima în ședințele de la Club, are 47 de ani și lucrează ca asistent maternal. Când a strâns semnături a încercat să le spună și vecinilor care nu au copii că și ei ar putea beneficia de un parc nou în cartier, fie că ies să-și citească ziarul dimineața, fie că se întâlnesc să mai schimbe o vorbă cu alți vecini. Femeia caută mereu cât mai multe activități pentru ea și băiatul de opt ani, pe care-l are în grijă. Clubul de educație alternativă de la școala nr. 2 îl ajută să se integreze mai rapid, iar ea simte astfel că dă mai departe venind la Clubul Mamelor.

Așa au strâns 12 mame aproximativ 250 de semnături. Au depus petiția în care cereau amenajarea și paza parcului la mijlocul lui iunie, iar până la sfârșitul lunii au început lucrările. Petre Florin Manole, consilier la primăria sectorului 5, care s-a întâlnit cu mamele, spune că proiectul reamenajării parcului nu fusese abandonat, dar nu era prioritar. „Când oamenii au cerut asta, a devenit prioritar.”

Morariu spune că atunci și-a dat seama cum vecinii au început să prindă încredere în ce făcuse și s-a bucurat mai mult pentru ei, decât pentru ea. Victoria Clubului mamelor a fost neașteaptată chiar și pentru Negulescu care a început curând după să le mobilizeze pe mame să găsească alte nevoi în comunitate. Ar fi vrut să le facă să înțeleagă că, de obicei, luptele cu autoritățile nu se câștigă așa ușor și că următoarea campanie va fi mai dificilă. Au fost multe nevoi pe listă: reabilitarea subsolurilor, câinii fără stăpân, probleme cu iluminatul public, situația copiilor fără acte. S-au oprit la o nevoie specifică, cu șanse mai mari de a fi rezolvată: problema pazei școlilor nr. 2 și nr. 136, care trebuie plătită de părinți, deși primăria ar trebui să suporte costurile.

În ultima vineri din august, la ședința săptămânală de la etajul trei al școlii nr. 136, patru dintre mame au pregătit o viitoare întâlnire cu o angajată a primăriei, cu care urmează să se vadă. Negulescu a jucat rolul angajatei și le-a lăsat să-și prezinte argumentele timp de cinci minute.

– Sunt foarte mulți părinți care nu au posibilități financiare, nu au serviciu, încercăm să vă cerem să ne asigurați paza în cele două școli. Paza copiilor și a profesorilor, a spus Morariu.

– În momentul de față aveți pază?, a întrebat Negulescu.

– Da, dar o plătim noi.

– Cam cât plătiți?

– 8 lei, a spus una dintre mame.

– 5 lei, a contrazis-o alta.

– La școala nr. 2 – opt lei, la 136 – cinci lei, a clarificat alta.

– Și vi se pare o sumă mare să plătiți?

– Nu avem posibilități. Unii sunt pensionari, alții în șomaj.

– Am înțeles. Dar știți că și primăria are probleme foarte mari. Suntem primăria care are cel mai mic buget din București și este foarte greu și pentru noi să acoperim toate nevoile. De ce să acoperim noi costurile în aceste două școli?

Cele patru mame s-au amuzat de jocul pe roluri și râsetele lor se combinau cu țipetele băieților de afară, care jucau fotbal în curtea școlii. Negulescu a început să scrie pe o foaie de  flipchart unde mai au de lucru și ce trebuie să respecte. În primul rând, le-a sfătuit coordonatoarea, să aibă grijă să nu se mai contrazică în timp ce vorbesc cu autoritatea locală. Apoi să nu uite argumentul suprem: nu sunt singure, au strâns deja peste 150 de semnături și vor depune o petiție. Morariu își nota în agenda neagră pe care o ținuse pe picioare toată ședința.

Spre finalul întâlnirii, când copiii unora dintre mame începuseră să le sune să se întoarcă acasă, au hotărât că vinerea viitoare se vor întâlni mai devreme cu o jumătate de oră ca să mai repete pentru întâlnirea cu angajata primăriei. Mai au de învățat, la fel cum mai au de strâns și semnături, dar, spune Morariu, acum cu iscăliturile e mai ușor. Vecinii au înțeles că mamele fac lucruri serioase. ●

__________________________________

Articol realizat în cadrul proiectului „Mici victorii civice”, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanțat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.