Mici Victorii Civice: Nu vă supărați

În primăvara lui 2012, dintr-un schimb de mailuri între câțiva prieteni implicați în mai multe ONG-uri (Funky Citizens, Activewatch, Asociația EPAS) a apărut ideea nevoii unui site care să ușureze accesul la informațiile de interes public. Discuțiile s-au mutat apoi la bere și, pornind de la ideea că ar fi bine să existe un asemenea site, au ajuns la „hai să-l facem noi!”. Sunt o gașcă de absolvenți de drept și științe politice, ONG-iști și militanți pentru transparența instituțiilor publice și au devenit prieteni lucrând la proiecte comune. Li se părea ironic că informațiile de interes public din Uniunea Europeană sunt la câteva clickuri distanță mulțumită platformei AsktheEu.org pe când cele din România trebuie solicitate de multe ori de la instituții ale căror mailuri nu mai sunt de actualitate.

Fiecare și-a chemat prietenii pricepuți ba la design, ba la programare, ba la funcționarea instituțiilor publice și au ajuns la o echipă de 15 oameni din toate colțurile țării, entuziasmați de utilizarea tehnologiei pentru o bună guvernare și o participare mai intensă a publicului la luarea deciziilor care îl privesc. Ideea a crescut ba la bere, ba la sediile organizațiilor în care lucrează unii dintre membrii echipei.

Cele mai mari emoții le-au avut când au luat legătura cu „IT-știi”. Paul Chioveanu, coordonatorul departamentului Bună Guvernare al ActiveWatch-Agenția de Monitorizare a Presei, a fost cel care i-a sunat pe programatorii Andrei Petcu și Walter Werner după ce i-au fost recomandați. Le-a povestit ce vor să facă și a fost surprins când i-au spus că sunt interesați să se implice. Nu credea că există „IT-iști” pe care să-i intereseze societatea civilă.

Articolul 31 din Constituția României garantează din 1991 că dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Legea 544 reglementează din 2001 liberul acces la informații. În mediul nonguvernamental și printre jurnaliști circulă de ani buni formularea „am cerut pe 544”, dar statisticile arată că pentru cetățeanul de rând obiectul legii și utilitatea ei au rămas necunoscute. În 2012, Secretariatul General al Guvernului a primit 288 de solicitări de informații de interes public, din care 29 erau legate de utilizarea banilor publici.

Nouă dintre membrii echipei s-au întâlnit la începutul lunii septembrie la sediul Activewatch și au discutat despre cum să se numească site-ul. Ştiau doar că vor să fie cu domeniu .info, că o să-l lanseze pe 28 septembrie, de Ziua Internațională a Dreptului de a Şti și că trebuie să arate și să funcționeze ca AsktheEu. Niciunul nu mai știe cine a spus formula magică cu care începe aproape orice conversație cu un funcționar public, „nu vă supărați…”, dar de acolo a mai durat cinci minute până când au cumpărat domeniul nuvasuparati.info.

Cunoșteau cu toții organizația MySociety din Marea Britanie care concepe site-uri pentru a ajuta publicul să obțină acces la informații de interes public. My Society dezvoltă un program liber care are codul sursă deschis pentru cei care vor să implementeze copii locale ale site-ului „mamă” (Marea Britanie – WhatDoTheyKnow.com, Spania – TuDerechoaSaber.es, Malaezia – Aduanku.ms, Noua Zeelandă – FYI.org.nz etc.). Principiul pe care se bazează platforma și la care aderă și echipa Nu Vă Supărați este că democrația și societatea civilă nu pot supraviețui dacă cetățenii nu interacționează cu instituțiile publice și cu guvernele. Dacă nimeni nu cumpără mango, nici vânzătorii nu mai pun mango pe tarabă. Dacă cetățenii nu solicită informații, instituțiile nu vor avea exercițiul sau motivația de a le oferi informații de calitate într-un timp scurt și cu costuri minime. Nu e suficient să știi că ești cetățean, trebuie să îți și exerciți cetățenia.

Elena Calistru, o tânără de 27 de ani, membră a ONG-ului Funky Citizens, a anunțat pe pagina ei de Facebook că au nevoie de date de contact ale instituțiilor din România. Un român din Statele Unite i-a trimis o bază de date cu câteva sute de adrese de mail. Au dat mailuri către toate, ca să verifice dacă mai sunt de actualitate.

Au lucrat noaptea, în weekenduri și în pauzele de masă. Singurii bani care le-au ieșit din buzunar au fost pentru cumpărarea domeniului și găzduirea site-ului. Dar dacă ar fi să traducă orele de lucru în bani, ar ajunge cu indulgență la 10.000 de euro.

După șase luni în care fiecare a lucrat la bucățica lui (texte pentru site, identitate vizuală, idei de promovare), pe 27 septembrie s-au întâlnit la sediul organizației Oricum pentru o noapte de lucrat la site înainte de lansare. Cosmin Pojoranu, un copywriter de 28 de ani care în liceu a făcut parte din echipa care a fondat revista Oricum, le-a făcut rost de o sală acolo și programatorii au lucrat toată noaptea. Nu cunoșteau limbajul de programare folosit pentru Alavateli, soft-ul dezvoltat de MySociety – așa că au construit un site similar bazat pe Drupal. La 7:00 dimineața, de Ziua Internațională a Dreptului de a Şti, nuvasuparati.info era funcțional. Prima solicitare pe care au trimis-o a fost către Inspectoratul General al Poliției și i-a aparținut lui Bogdan Manolea, un jurist specializat în tehnologia informației care a vrut să știe câte camere de supraveghere sunt în București. Echipa l-a ales ca „ambasador” al proiectului alături de alți jurnaliști sau ONG-iști care au trimis solicitări și au promovat proiectul.

Ţelul lor este ca platforma să devină utilă pentru cetățeanul de rând care are nevoie de informații, dar nu cunoaște legislația. Să simplifice procesul prin care acesta poate afla ce buget a alocat primăria lui pentru decorațiuni de Crăciun, câți bani au fost încasați din taxa de pod Cernavodă sau câte biserici au fost subvenționate din bugetul local. Tot ce trebuie să facă este să-și aleagă dintr-o listă instituția pentru care are o întrebare, să completeze spațiile libere dintr-un formular predefinit care începe cu „Nu vă supărați…” și să scrie cât mai clar ce și-ar dori să afle. Mailul se trimite automat către instituție, iar când aceasta răspunde, informația apare automat pe site și utilizatorul este invitat să califice răspunsul: succes, parțial succes, nesatisfăcător.

Celălalt scop este să le ușureze munca funcționarilor publici. Codru Vrabie, un trainer de 42 de ani, președinte al Asociației EPAS cu care a realizat proiectele online Piața de Şpagă și Bani Pierduți, știe că funcționarului care răspunde la solicitările pe legea 544 „i s-a pus în cârcă să facă și asta”, pe lângă alte sarcini zilnice. Fiecare instituție publică are obligația de-a organiza un „punct de informare-documentare”. Nuvasuparati.info poate să devină un punct național online de informare-documentare. Site-ul indexează toate răspunsurile primite la solicitări. Dacă X a cerut bugetul pe 2013 al Primăriei București și Y vrea să facă aceeași solicitare, platforma îi afișează automat că există deja un răspuns și scutește funcționarul de a răspunde din nou la aceeași solicitare.

În februarie 2013, Andrei Petcu, un programator de 26 de ani, membru al Fundației Ceata (dedicată libertății digitale), a participat la Personal Democracy Forum la Varșovia. Acolo l-a asculat pe Paul Lenz de la MySociety vorbind despre zeci de țări care implementează versiuni ale AskTheEu și WhatDoTheyKnow. Andrei și-a dorit să învețe și el limbajul site-urilor și să-l aplice la nuvasuparati.info. N-a fost ușor, dar l-a ajutat forumul MySociety unde poți să citești toate problemele de care s-au mai lovit și alți programatori. În plus, după ce a anunțat online că lucrează la o versiune românească a AskTheEu, a primit un mesaj de la Rodica Ardelean, o doamnă de 46 de ani din Oradea care i-a spus că a tradus deja aproape 60% din conținutul platformei mamă.

Pe 2 martie, după un nou „hackathon” la sediul ActiveWatch, au reușit să mute nuvasuparati.info pe platforma dezvoltată de MySociety. Pe 8 iulie au relansat site-ul, iar pe 28 septembrie, la un an de la lansarea proiectului, i-au făcut o identitate vizuală nouă.

Prima solicitare trimisă prin intermediul noului site i-a aparținut Elenei Calistru. Era către Ministerul Transporturilor și viza situația implementării ordinului privind transparența procedurilor de achiziție publică. A rămas fără răspuns până astăzi. De la relansarea site-ului au fost trimise 100 de solicitări. 39 dintre ele au fost rezolvate satisfăcător, iar 57 încă așteaptă răspunsuri. Nu sunt multe, dar e un început și echipa de-abia așteaptă să atingă pragul de 1000 de solicitări. Platforma mamă din Marea Britanie conține 186.014 solicitări și are o bază de date cu 15.423 de instituții. A lor are 373, dar plănuiesc să mai adauge pe măsură ce vor obține noi date de contact.

Cel mai fericit moment pentru echipă a fost în iulie 2013 când pe platformă a apărut o solicitare depusă de un utilizator care voia să primească copia actualizată a organigramei Primăriei Sectorului 6. Când au realizat că era primul user care nu era prieten cu niciunul dintre ei, au simțit că proiectul s-a lansat cu adevărat. La fel de încântați au fost și când au primit un mail de la un domn care voia să fie introdusă pe site Primăria Orlat, o comună din Sibiu. Sau în octombrie când inițiativa lor a fost menționată pe blogul oficial MySociety.

Atitudinile instituțiilor față de platformă au fost diferite. Universitatea Transilvania din Brașov i-a răspuns unui profesor care voia să știe ce platformă nouă de e-learning au instalat recent spunând că este „exclusă trimiterea răspunsului către o platformă cu publicare pe Internet”. La polul opus, după ce echipa Nu vă Supărați a atras atenția Consiliului Județean Ilfov că primește o eroare când trimite mailuri către instituție, informaticianul a dezinstalat filtrul de spam care bloca mailurile trimise automat de platformă și i-a asigurat că sunt încântați de colaborare. Un exemplu de succes e Consiliul Județean Bihor care a răspuns la o solicitare de furnizare a rectificărilor bugetare în mai puțin de 24 de ore. Recordul îl deține însă Senatul României care a răspuns în două ore la solicitarea lui Chioveanu de a primi raportul final al Comisiei Speciale pentru avizarea Proiectului de lege privind Roșia Montană.

Își doresc ca oamenii să folosească tot mai mult platforma, iar ei să facă grafice din care să reiasă care sunt cele mai harnice sau leneșe instituții în funcție de timpul mediu de răspuns, dar și de calitatea răspunsurilor. Vor să-și extindă aplicabilitatea și către legea 52 privind transparența decizională în administrația publică, dar pentru asta așteaptă că Andrei Petcu să gândească o adaptare a site-ului.

Paul Chioveanu s-ar bucura ca inițiativa lor să fie un exemplu pentru cei mai tineri care sunt familiarizați cu tehnologia și cu puterea internetului. Să-i scape de refrenul „În România nu se întâmplă nimic” și să-i facă să ia atitudine. Uite că „la o stupidă bere, niște gigei nefinanțați s-au gândit să facă o chestie serioasă”. Nu știau dacă o să le iasă, nu știau dacă o să găsească programatori care să-i ajute, dar și-au pus toți abilitățile și cunoștințele la bătaie și a ieșit. S-ar bucura dacă și liceenii ar descoperi puterea asocierilor de genul ăsta în care unul desenează, alta știe programare, unul scrie bine, alta știe limbi străine și împreună pot să creeze ceva util pentru toată lumea. Să crească generații de „tineri care își bagă picioarele în sistemul birocratic” și, în loc să se resemneze, preiau inițiativa. „Ăsta e viitorul dacă vrem să schimbăm ceva.” ●

__________________________________

Articol realizat în cadrul proiectului „Mici victorii civice”, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanțat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.