Mucii, tusea și imunitatea școlarului

Școala9: Cum se propagă răcelile?

Roxana Hristianovici: Transmiterea este în general pe cale aeriană – adică prin picături de salivă care se emit atunci când copilul tușește sau strănută – dar și prin obiecte contaminate – atunci când pune mână la gură când strănută iar apoi pune mâna pe clanță, alt copil pune mâna pe clanță după el și apoi la gură. Tocmai de aceea sunt atât de des răspândite în grădinițe și în școli – pentru că e colectivitate, mediu închis, încăperi foarte rar aerisite, în aerul respectiv se dezvoltă mult mai bine virusurile.

Ș9: O simplă răceală e contagioasă?

Și cea mai simplă răceală e contagioasă, este virală, se transmite.

Dar ține mult și de imunitatea fiecărui individ. Ceea ce pentru mine poate să fie o simplă răceală pe care o duc pe picioare, altcineva – care vine pe un fond imunitar deficitar, adică după o gripă de exemplu, sau care are un deficit de vitamine – poate resimți mult mai intens.

Ș9: Toate aceste lucruri de care ne spun bunicii să ne ferim – frigul, curentul, hainele prea subțiri, statul fără căciulă – au vreo influență?

R.H.: Când eu strănut, dacă nu există un curent de aer, strănutul o să se oprească undeva la doi metri. Dacă există și un curent de aer, virusul din strănutul meu poate să ajungă și la zece metri. Problema este, deci, curentul care poartă virusurile într-un mediu închis. Nu vorbim de atunci când ești singur într-o încăpere și stai cu geamul deschis și te-a tras curentul. Nu se poate răci doar de la curent, fără virusuri. De cele mai multe ori, răcesc că am pornit aerul condiționat, dar aerul condiționat are filtrele necurățate și atunci în ele se dezvoltă virusuri și bacterii care apoi sunt împinse împreună cu aerul respectiv.

Ș9: Ce efect poate avea frigul?

R.H.: Epidemia de gripă și foarte multe răceli sunt în principal între octombrie și mai, în sezonul rece. Asta pentru că, pe de-o parte, virusul se dezvoltă destul de bine în această perioadă, pe de altă parte ne scade mult expunerea la soare, ne scade absorbția de vitamina D, ceea ce ne reduce imunitatea și ne face mai predispuși la răceli.

Oricum, temperaturile extreme ne slăbesc apărarea. Asta nu înseamnă să nu scoatem un copil la temperatură extremă afară. Însă la un copil care dârdâie de frig, organismul e concentrat să regleze temperatura corpului și n-o să mai fie atât de atent la poarta de intrare a unui potențial virus.  

Tot timpul trebuie să fim cumpătați – să nu supraîmbrăcăm copilul, dar nici să nu-l lăsăm să dârdâie de frig, mai ales într-un mediu aglomerat.

Frigul în încăperi, în casă, în grădinițe sau în școli, unde sunt foarte mulți copii, predispune la infecții. Însă activitatea în aer liber, chiar și în sezonul rece, ne protejează de răceli – pentru că suntem în aer deschis, ne oxigenăm foarte bine plămânii, pentru că ieșim din mediul acela bogat în microbi. E clar, copilul trebuie scos afară chiar și în sezonul rece. Tocmai pentru a-și curăța căile aeriene, pentru a-și aerisi foarte bine plămânii.

Ș9: Cum se formează imunitatea unui copil? 

R.H.: Copilul are un alt tip de imunitate decât adultul. Nou-născuții se nasc cu o imunitate primară – au doar câteva celule capabile să lupte în faza acută a bolii. Ei nu au imunitatea secundară, pe care ne-o dobândim când intrăm în contact cu virusuri, acele celulele educate, care au avut deja de-a face cu un microb și a doua oară când se întâlnesc cu el știu ce trebuie să facă, au fost „școlite”. Copilul mai are câteva celule școlite care au trecut prin lichidul amniotic, de la mamă la făt, dar care se termină pe la 6 luni de viață, și mai există celule educate în laptele matern, deci prin alăptare putem proteja copilul. Apoi el își dezvoltă singur imunitatea secundară prin contactarea microbilor, luptând cu ei, învățând, educând-și singur propriile celule. Această educare durează mult – se termină undeva pe la adolescență cu totul.

Ș9: Există pe piață tot felul de preparate pentru creșterea imunității: siropuri, picături, uleiuri, ceaiuri etc. Folosesc la ceva?

R.H.: Atunci când copilul nu are boli cronice, ci merge la grădiniță și la școală și are o viață absolut normală, putem vorbi doar de o ușoară modulare a imunității.

Principalul lucru pe care putem să-l facem ca să creștem imunitatea unui copil e să ne asigurăm că el are un stil de viață echilibrat, o dietă echilibrată, că nu are deficiențe nutriționale (vitamina D – un copil cu deficit de vitamina D o să răcească mult mai frecvent decât unul cu un nivel optim; vitamina A, vitamina C, Zinc).

Cu cât are o nutriție mai echilibrată, cu atât imunitatea lui, capacitatea lui de apărare e mai bună.

De asemenea, e normal ca după o viroză puternică sau după un tratament cu antibiotic copilul să fie cu o imunitate ușor mai scăzută. Tocmai de aceea, în perioadele de după răceală, copilul nu trebuie băgat imediat în colectivitate. Ideal ar fi să mai fie lăsat acasă câteva zile. Acestea sunt măsurile cu adevărat eficiente în modularea imunității.

În ceea ce privește siropuri și alte medicamente de modularea imunității care se găsesc pe piață, există studii destul de puține, eficiența lor nu este clar dovedită. Eu personal nu recomand niciun siropel de creștere a imunității. Recomand aerisirea încăperilor, hrănirea corespunzătoare a copilului, să ne asigurăm că are un somn bun, de calitate, să ne asigurăm că avem de-a face cu un copil echilibrat, căruia i se răspunde la nevoile emoționale, care este înțeles, care se simte acceptat. Și acestea – stresul, supărarea, anxietatea – reduc capacitatea organismului de apărare.

Ș9: Ce ar trebui să facă părinții atunci când copilul care merge în comunitate se îmbolnăvește, începe să tușească, îi curge nasul?

R.H.: În primul rând, ar trebui să meargă cu copilul la medic. Orice copil care prezintă un semn de boală ar trebui evaluat în principal de medicul lui, care-i știe istoricul, știe cum reacționează, pe ce fond imunitar, știe dacă există probleme subiacente. Intrarea în colectivitate ar trebui să fie ghidată tot de medicul curant al copilului.

Nu orice tuse este contradicție de intrare în colectivitate, nu orice secreții nazale. Putem vorbi de o tuse pe teren alergic sau de o tuse reziduală după o infecție respiratorie (copilul poate să tușească după o infecție până la 2-3 săptămâni). Însă un copil cu febră și tuse productivă nu are ce să caute în colectivitate. Dar aici ține de transparența părinților. Tocmai de aceea, avizul de reintrare în colectivitate ar trebui dat de medicul curant, nu neapărat de cel care face triaj la grădiniță sau în cadrul școlii. Dacă nu avem o transparență totală din partea părinților, e foarte greu să-ți dai seama de gravitatea situației.

Cred că e important ca un părinte să înțeleagă că atunci când un copil bolnav intră în colectivitate, nu-i pune în pericol doar pe ceilalți copii, ci se pune și pe el în pericol.

Când un copil este bolnav, îi scade imunitatea, deci este foarte posibil să se suprainfecteze. Un copil care intră în colectivitate cu o infecție banală (un rinovirus), care ar trece dacă ar sta acasă două-trei zile, poate să se suprainfecteze, pentru că colegii lui sunt purtători de altceva (un streptococ, un pneumococ) și pot apărea probleme mult mai serioase, care să necesite apoi și antibiotic, și spitalizări, stat acasă o perioadă mult mai lungă, și care o să se soldeze cu o imunitate mai scăzută pe termen mai lung și infecții repetate.

Ș9: Dacă îi curge doar nasul, îl ținem acasă?

R.H.: Depinde foarte mult. În principiu, dacă copilul a început astăzi să aibă secreții nazale abundente și nu știm dacă face sau nu febră, ar fi ideal să-l ținem acasă să vedem cum evoluează. Multora dintre copii le curge nasul toată iarna, nu poți să-i ții tot timpul acasă. Dar, câteodată, primul semn sunt niște secreții apoase și în 2-3 ore apare o febră foarte mare și lucrurile se complică. Orice copil care nu se simte bine, care e bolnav, încercănat, supărat, apatic, care nu e în apele lui, n-ar trebui să meargă la grădiniță sau la școală în ziua respectivă, chiar dacă îi curge doar nasul. Un copil cu secreții nazale abundente, dar cu o stare extrem de bună, poate merge în colectivitate. Părintele e cel care e în măsură să-și dea seama dacă copilul se simte bine sau nu.

Ș9: Care sunt cele mai des întâlnite greșeli sau idei preconcepute ale părinților referitor la infecțiile respiratorii? Ce sfaturi le-ați da părinților?

R.H.: 1. Să înțeleagă că nu e OK să nu scoată copilul afară când este frig și să îl țină tot timpul în casă – sau să nu meargă cu el în parc, pentru că e frig, dar să meargă în mall, la locul de joacă. Nu e OK, o să răcească mult mai repede în mall decât în parc.

2. Să își învețe copilul să nu mai tușească în palmă, ci la încheietura cotului, astfel încât să nu mai împrăștie microbii și în rest, să nu mai pună pe clanță și pe alte jucării.

3. Să nu le mai pună copiilor în sezonul rece fular la nas și la gură. Acel fular cald și umed e un mediu minunat de dezvoltare pentru virusuri și bacterii – este ca un incubator pentru microbi. 

4. Să facă suplimentarea cu vitamina D, care nu are rol doar în metabolizarea calciului, ci este esențială și în capacitatea de apărare a organismului. Să le dea copiilor vitamina C – fructe și legume proaspete în sezonul rece, atât cât ei acceptă – și să-i educe să accepte.

5. Să nu mai apeleze la antibiotic la fiecare răceală, pentru că sunt ei siguri că nu-i trece copilului fără antibiotic.

Majoritatea infecțiilor din sezonul rece sunt virale și antibioticul nu face decât să prelungească boala și să scadă imunitatea copilului. 

6. Să nu ducă copilul în colectivitate dacă prezintă semne de boală, dacă e apatic și nu pare apt. Un copil febril nu are ce căuta în colectivitate.

7. Ideal, să țină copilul acasă până își revine total după o infecție, dacă își pot permite lucrul acesta.

8. Să se asigure că au copii echilibrați, fericiți, care nu au probleme la școală, probleme de acomodare, de socializare. Chiar dacă pare ciudat, copii care sunt nefericiți răcesc mult mai des decât cei echilibrați, care se simt bine în mediul lor.

---

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.