Muzică în izolare

Pe 9 martie numărul de bolnavi cu coronavirus din țară era încă mic: 15 persoane infectate confirmate, dintre care și primul bolnav din București. Concerte mari la Sala Palatului care urmau să aibă loc în luna martie –  Boney M, Cristi Minculescu, Fuego, Pink Martini – fuseseră anulate, dar evenimentele cu mai puțin de 1.000 de participanți încă puteau să aibă loc cu aprobare de la DSP.

Dan Byron se afla în drum spre Cincșor, Făgăraș, locul în care a început munca la cel mai recent album al formației byron, Nouă, în urmă cu doi ani. Încheiase turneul de promovare al albumului pe 27 februarie în Clubul Control și mai plănuia doar să filmeze o sesiune live la Cincșor cu formația și cu Lucia-Maria Popescu, artistă prietenă cu ei. Urmărise fenomenul coronavirus de la începutul din China, dar mult timp i s-a părut o problemă îndepărtată care nu ne va afecta direct. Abia când a văzut numărul de cazuri apărute brusc în Italia a început să se îngrijoreze. Înainte să plece la drum, publicase pe blogul său a doua parte a unui interviu la care muncise mult, cu Doru Trăscău și Andrei Zamfir, membri ai formației The Mono Jacks. Când a ajuns și a verificat cifrele de trafic pe blog a fost surprins de cât de mici erau. „Am zis: Ce naiba se întâmplă? The Mono Jacks sunt o trupă pe un super-val, ar trebui să aibă o grămadă de vizualizări articolul ăsta!” Când a intrat pe Facebook a observat că oamenii începuseră deja să intre în panică. Toate zborurile spre și dinspre Italia fuseseră oprite și se discuta despre închiderea școlilor începând cu 11 martie. A doua zi mai erau posibile doar evenimentele cu până în 200 de participanți fără aprobarea DSP.

Dan a stat la Cincșor până joi, 12 martie. Nu avea multe concerte planificate în perioada următoare, unul la Hard Rock Café, două în Băicoi și unul la Craiova care se anulaseră toate. Pe drumul de întoarcere, pentru că îi devenise clar că va petrece mult timp în casă, a făcut cumpărături într-un supermarket în Făgăraș, pentru că i s-a părut mai liber decât cele din București. 

Spune că e stabil financiar în acest moment, pentru că de mult gătește acasă și nu are cheltuieli mari. „Dar știi ce se întâmplă, sunt OK în momentul ăsta, depinde cât va dura criza asta. Dacă peste o lună jumate suntem tot aici, situația va fi mult mai gravă”, spune Dan. Își face griji pentru perioada următoare, mai ales dacă festivalurile din timpul verii vor fi și ele anulate, pentru că ele reprezintă o sursă importantă de venit pentru muzicieni. „De obicei noi vara avem două feluri de concerte: la festivaluri și în cluburi care au terasă, dar de obicei alea sunt unplugged, ca să nu deranjeze vecinii. Nu știu ce se va întâmpla, habar n-am.”

În general petrece mult timp acasă și nu simte că acum se află în izolare, pentru că, în afară de repetiții, concerte și ocazionala bere cu un prieten, nu prea are motive să iasă din casă. În februarie a scris multă muzică și își propusese să ia o pauză de la scris în martie. Dar dacă vor sta în casă toți în următoarea lună, plănuiește să se reapuce de scris serios. S-a gândit că ar putea să facă niște sesiuni pe Skype cu ceilalți membri byron, dar nu crede că este posibil, pentru că spune că toate aplicațiile de video call au latență prea mare. Plus că tobarul nu are tobe electronice acasă și ar fi un pic ciudat fără el. Dar crede că un studiu individual al fiecăruia acasă ar prinde bine. „Noi atunci când nu facem repetiții sau nu concertăm, oricum facem asta. Sau ar trebui s-o facem, pentru că după aia, dacă nu cânți două săptămâni și apoi ajungi pe scenă nu e bine.”

De la 19 ani nu a făcut altceva în afară de muzică, iar anul acesta împlinește 42 de ani. Nu crede că l-ar angaja cineva și nu știe dacă ar putea sufletește sa facă altceva. „Toată lumea caută soluții în jur, de la streamuri la concerte online, pentru că trebuie cumva să trecem peste hop.”

Duminică, 15 martie, Doru Trăscău stătea deja de cinci zile în izolare acasă împreună cu familia și nu-i dădea pace o criză de pietre la rinichi. Spune că a trecut prin mai multe stări de miercuri, când a început să stea în casă împreună cu soția, Laura, și cei doi copii, Maia și Luca. „Prima stare a fost de spaimă, teamă, lipsă de a înțelege ce se întâmplă, pentru că stai într-o așteptare din asta permanentă și vrei să vezi ce deznodământ are toată povestea asta.” Câteva zile la rând, a verificat constant site-urile care monitorizează numărul de cazuri atât în România, cât și în alte țări, până când a simțit că are o stare anxioasă cu puls crescut și transpirație. „Chestia asta devine o buclă la un moment dat și începi să citești numai știri din zona asta și cred că sporesc mai degrabă anxietatea decât să o scadă”, spune Doru. 

Săptămâna trecută The Mono Jacks aveau trei concerte planificate: la Hard Rock Cafe în București joi, apoi la Ploieși și Pitești. Inițial organizatorii concertului de la Hard Rock Cafe au obținut aprobare de la DSP să țină concertul, dar fără public în picioare. „Am tras eu concluzia că toată lumea va sta la mese și probabil mesele vor fi mai depărtate ca să evite contactul între oameni, măsură care mi s-a părut un pic bizară în contextul în care ospătarii se vor mișca printre mese, oamenii care se vor duce la toaletă se vor mișca printre mese, fumătorii vor ieși la fumat și se vor mișca.” Până la urmă a fost anulat concertul. The Mono Jacks au decis să le anuleze și pe cele din Ploiești și Pitești, pentru că li s-a părut prea mare riscul.

Pentru că de un an a renunțat la alte surse de venit și un salariu fix, Doru spune că lipsa concertelor în perioada următoare înseamnă și lipsa banilor pentru el. Iar asta este cea mai mare spaimă acum. „Sunt sigur că nu sunt singurul în situația asta, e un lanț întreg. Pentru că, dacă noi nu avem concerte și cluburile se închid, asta înseamnă că băutura nu se vinde, asta înseamnă că distribuitorul de băuturi nu are business, și că la final până și fabrica de bere sau de vin o să aibă de suferit și tot așa.” Dacă ar avea opțiunea asta, s-ar angaja, dar nu crede că se vor face angajări în perioada următoare. Și-a propus ca în zilele următoare, după ce îi trece criza de rinichi, să facă un video prin care să anunțe că e dispus să facă freelancing ca designer în Flash, meserie pe care a avut-o mulți ani. „Aș putea să fac niște chestii de acasă și asta m-ar putea ajuta într-un fel.”

Simte nevoia unui program în fiecare zi după care să organizeze activitățile casei, astfel încât să continue să facă muzică. „Stăm între citit câteva pagini, scrollat după știri, după care repede în bucătărie să pregătim prânzul, ne mai uităm eventual la un film, apoi urmează din nou o sesiune de gătit pentru că vine cina”, spune Doru. Seara, după ce toată lumea se culcă, nu se poate concentra pe muzică pentru că ar face zgomot. „Îmi dau seama că deși nu am nimic de făcut, nu prea am făcut nimic. Ne plângem că nu avem niciodată timp să facem lucruri și iată că acum, când avem, se poate întâmpla fix același lucru.” 

Și-a făcut un mic set-up ca un studio acasă și vrea să-și aducă microfonul cu stativ, pianul și chitara electrică de la studioul pe care l-a amenajat anul trecut și în care a investit mult. Are nevoie doar să găsească spațiu în timpul unei zile în care să poate lucra măcar două ore neîntrerupt. Spune că e puțin față de cum este obișnuit să lucreze, dar se mulțumește cu atât ca să continue să facă ce-i place. 

Se întreabă în ce direcție se vor îndrepta cântecele pe care le va scrie în perioada următoare, pentru că teoriile pe care le-a citit spun că în vreme de război sau în perioade de criză artiștii creează lucruri optimiste ca să contrapuncteze nefericirea din jur. „Sunt curios ce o să facă emoțiile în scriitura care va urma, pentru că sunt foarte hotărât să compun și să scriu foarte mult. Nu pot să stau fără să fac chestia asta, e mare nevoie să mă apuc să scriu.”

De când s-a întors de la Cincșor în București, Lucia spune că a cuprins-o o stare de agitație când a văzut că se anulează toate concertele pe care le avea în perioada următoare și primul gând a fost să se întrebe cum va mai face bani din muzică vreodată. „Știu că sună groaznic că pun chestia asta pe primul loc, dar noi suntem auto-finanțați. Tot ce facem, repetițiile ni le plătim din banii pe care îi facem din concerte, absolut tot ce facem ține de chestia asta și e înfricoșător”, spune Lucia. 

Cel mai important concert pe care îl avea în următoarea perioadă era la conferința Mastering the Music Business, care trebuia să aibă loc între 17 și 19 martie și unde abia aștepta să facă cunoștință cu mai mulți oameni din industria muzicală. Lucia spune că e genul de networking de care are nevoie orice artist pentru a ajunge să cânte la alte festivaluri și conferințe, pentru că adună la un loc bookeri de festivaluri, manageri și oameni care se ocupă de partea de marketing și business. Iar Mastering the Music Business este singurul eveniment din țară de acest fel. În aprilie ar fi trebuit să meargă și la conferința Musikmesse din Frankfurt, dar care s-a anulat înainte să apuce să se gândească cum ajunge acolo.

„Pentru mine toate prospectele de viitor sunt în jurul conferințelor din Europa”, spune Lucia. „Cel puțin astea două conferințe erau foarte importante. E genul ăla de situație când așteptai când erai copil să mergi într-o excursie, de exemplu, și nu puteai să dormi seara pentru că te gândeai că mamă, mai sunt doar două zile până la excursie. Așa așteptam și eu conferințele și showcase-urile. Deja intrasem în planuri din astea mărunte de genul cu ce mă îmbrac. Iar acum mi se pare totul atât de trivial că acum o săptămână cea mai mare problemă a mea era cum mă îmbrac la un concert.”

Motivul pentru care stă acum în casă este și unul personal. A văzut cât muncește mama ei, medic epidemiolog, și cât de puțin doarme în ultima perioadă. „Mi se pare că toată lumea ar trebui să aibă un motiv personal, pentru că toată lumea are părinți și bunici. Și chiar dacă nu mai ai, ai avut la un moment dat.”

De doi ani este freelancer. Pe lângă muzică, se ocupă cu traduceri, transcrieri și alte lucruri mărunte care o ajută să se întrețină. Înainte de asta făcuse contabilitate primară pentru agenția de turism a tatălui ei, afectată și ea acum de criză. Simte că nu are nicio stabilitate financiară și faptul că reușise să pună niște bani deoparte pentru un concediu anul acesta i se părea un lucru remarcabil, dar acum a trebuit să-și recalculeze banii. 

Încearcă să continue să facă muzică de acasă, deși în primele două zile de stat în casă spune că time managementul nu a fost ideal. Își dorește să aibă măcar câteva ore legate de compus și de înregistrat, respectând și orele de liniște ale blocului. „Aseară m-am trezit că trăgeam voci pe la 9:30 cu un ochi la ceas, pentru că la ora 10:00 începe ora de liniște. Am zis că asta îmi mai trebuie, să-mi mai cheme vecinii Poliția, după ce că suntem în situația asta.” Vede în perioada petrecută acasă o oportunitate să fac lucruri pe care și-a dorit de mult să le facă dar le-a tot amânat, cum ar fi să înregistreze demouri pentru voice overuri pentru desene animate. 

Încearcă să vadă partea plină a paharului, dar nu-și poate imagina cum va arăta anul acesta pentru artiști, pentru că, deși ar reveni la programul obișnuit de concerte și lansări, nu știe cât de mare va fi scăderea financiară. „Mie și de asta îmi e frică. Noi venim și spunem: OK, vrem să cântăm. Dar cine o să fie oamenii care o să aibă cheful de a veni la un concert și banii de a da pe bilete la concert?”