În puhoiul de călători care coboară din trenul de Constanța în Gara de Nord la 7:40 într-o dimineață de joi, Ariana Dudună trece neobservată. E eleva mică de statură de 17 ani, tunsă scurt, cu costum negru și cămașă albă, care se oprește la primul chioșc să-și cumpere un croissant și o apă plată la jumătate, apoi se îndreaptă către metrou. 

La ora 9 va fi în fața celor nouă judecători ai Curții Constituționale (CCR) pentru a reprezenta dreptul elevilor de a avea transport complet gratuit spre școală. 

Ariana este președinta Asociației Elevilor din Constanța (AEC) din iunie 2021; s-a înscris în organizație în 2019, pe când era în clasa a VII-a. N-a fost o acțiune pornită din revoltă, spune; cunoștea o fată din asociație, a văzut un anunț că acceptă membri noi și a decis să se înscrie. Venea dintr-o școală generală cu multe dintre problemele recurente ale școlilor românești: părinți care și-au făcut viză de flotant ca să-și poată înscrie copiii unde voiau, lipsa hârtiei igienice la baie sau colectarea fondului școlii. 

Odată cu intrarea în AEC, a început să înțeleagă regulamentele și legile care li se aplică. Susținută de asociație, a devenit vocală în fața profesorilor și a directorului. Le spunea profesorilor că nu le pot scădea elevilor nota la purtare pentru că nu poartă uniforme și i-a explicat directorului că profesorii n-au voie să le confiște telefoanele. În anii următori a fost aleasă pentru două mandate consecutive de vicepreședinte, apoi a devenit liderul AEC.

Asociația din Constanța e cunoscută drept „copilul procesoman” al sistemului de educație din România; sunt elevii care au dat în judecată Consiliul Local Constanța pentru că nu oferea elevilor reducerea legală de 50% pentru transport (au obținut aplicarea măsurii în județul lor) și au obținut, la nivel național, dreptul elevilor din clasele a XI-a și a XII-a de a primi manuale gratuite. Ca președinte, Ariana duce mai departe misiunea AEC, fie că e vorba de transport gratuit, burse pentru elevi sau dreptul de vot la 16 ani.  

Încearcă să-și facă partea, fără să se gândească: „Când o să câștigăm?”. A acceptat că e o luptă inegală, pe care trebuie să o poarte constant. „La un moment dat devine un obicei”, spune. „Cum n-ai nevoie de motivație să te speli pe dinți dimineața, n-ai nevoie nici ca să faci asta.”

Ca să toarne câte un strop de apă peste focurile din educația românească, a învățat să scrie o cerere de trimitere în judecată și să obțină autorizații de protest. În discuțiile cu oamenii aflați la putere, nu faci treabă cu rugăminți. Schimbarea se produce cu un discurs ferm, care apare în toate mesajele de pe contul de Facebook AEC sau pe pagina personală a Arianei. 

Pentru postări precum „Ligia Deca și-a propus să îngroape statul de drept și educația! Demisia este singura soluție!” sau „Doamna ministru, mi-ați dovedit astăzi că nu sunteți decât o oportunistă care s-a agățat ca un lichen de o funcție” a primit block pe Facebook din partea a trei miniștri ai Educației: Monica Anisie, Sorin Cîmpeanu și, recent, Ligia Deca.

„Discursul agresiv e un discurs democratic”, spune Ariana. Și-l consideră necesar când nu-ți primești drepturi de altfel garantate de lege.

---

Sunt lucruri pe care le împărtășește noilor membri AEC într-o sală cu jaluzele albastre la Universitatea Ovidius, la un training pe care îl ține într-un weekend de noiembrie. Stă în față, la pupitrul unde și-a așezat laptopul pe care îl poartă cu ea mereu – inclusiv în vacanțe sau la majorate –, iar în bănci sunt în jur de 15 elevi, toți înscriși în această toamnă în asociație.

Nu e nici 10 dimineața, iar Ariana se străduiește să-i trezească din apatie cu mici jocuri. La primul, despre cum au dormit aseară, răspund sec. La o glumă despre un profesor universitar nu râde nimeni. Apoi dă startul unui tur de sală în care toată lumea își spune numele, iar ea adaugă și un detaliu puțin știut despre sine: „Eu sunt Ariana și am fost la Românii au Talent când aveam 8 ani, cu un număr de magie. Am luat trei de «DA», dar n-am mers mai departe.”

Chiar dacă nu are pe birou cărțile de joc cu care a convins juriul de la Românii au Talent, în camera pe care o împarte cu sora ei de 13 ani, Ariana ține lângă pat două chitări și are lipită pe perete celebra copertă a albumului Abbey Road, cu membrii The Beatles traversând strada cu același nume. A studiat chitara, dar în ultimii ani a cântat tot mai puțin. Îi place să gătească, iar prin clasa a VII-a și-a surprins părinții și sora mai mică cu o rețetă de creveți și varză despre care mama, Ștefania Dudună, spune că a fost o explozie de gust, căreia descrierea nu-i face dreptate. 

A practicat scrimă în școala generală și știe să schieze. A fost în Tunisia în clasa a VII-a, într-un schimb de experiență Erasmus. În primii ani de școală, părinților li s-a propus să o ducă la un „antrenor de genii” sau să promoveze doi ani de studii într-unul singur. Au refuzat, pentru că au vrut ca Ariana să aibă o viață normală, spune mama ei, care folosește toată greutatea cuvântului „perfecțiune” ca să o descrie. „Sclipirea aceea a existat tot timpul la Ariana.” 

Mediile mari la școală au fost ceva natural – fără meditații și chiar și cu absențe repetate, Ariana a terminat clasa a X-a cu 9,97 – la franceză a avut singura medie de 9. Naturală a fost și participarea la fazele naționale ale olimpiadelor de engleză sau biologie. Dar n-a fost copilul pe care școlile îl afișează pe un banner imens legat de gard, cum a văzut recent pe o școală din Constanța. Din contră; la „olimpiada” ei se dau subiecte din legile educației, iar când are rezultate bune, în loc de medalii, e răsplătită cu ostilitate din partea celor care conduc sistemul.

În exercițiile pe care le face la training, Ariana și colegele din conducerea AEC, Giulia Matei și Ioana Stamatin, se pun în pielea autorităților cu care au de-a face de cele mai multe ori și simulează scenariile cu care se confruntă zi de zi. Primari care au impresia că elevii nu cunosc legislația; consilieri care ridică tonul în discuții; directori și profesori care fie nu cunosc regulamentele școlare, fie încearcă să-i descurajeze spunându-le că anumite articole nu mai există. Ariana îi provoacă pe elevi să-și ceară bursele sau să justifice de ce elevilor de 18 ani nu le poate fi interzis să iasă din curtea școlii. 

„Voi trebuie să nu vă dați bătuți”, le spune în timp ce caută pe Google articole și clipuri de la protestele AEC. 

Pe pagina de Facebook a asociației, Ariana apare în mai toate clipurile din ultimii ani. Unele sunt filmate pe ninsoare, în timp ce vorbește alături de colegi despre faptul că elevii din județ nu au autobuze cu care să meargă spre școală, altele sunt imagini de când au fost să protesteze în fața Ministerului Educației cu sorcove pe care au agățat mesaje precum: „Dialog social real și transparent”, „Testare eficientă” și „Transport gratuit pentru elevi”. 

Tot acolo e un video de când Ariana a fost bruscată de un paznic pe scările Consiliului Județean Constanța și împiedicată să participe la o ședință publică. A fost un moment care a speriat-o și după care a lăcrimat pe treptele instituției. „În activitatea mea am simțit frică. Am fost amenințată, intimidată și îmbrâncită. Îmi doresc o lume în care nu luptăm pentru drepturile noastre, în care nu suntem curajoși”, a scris pe Facebook după ce a primit în numele AEC premiul pentru curaj din partea Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil. „Vreau o lume în care să nu fie nevoie de curaj […] pentru că drepturile sunt respectate și nevoile noastre, ascultate.” 

---

Protestul pe care AEC l-a organizat când Ludovic Orban (pe atunci președinte PNL) și Florin Cîțu (premier în acel moment) au venit la Constanța la congresul județean al filialei PNL e „probabil protestul meu preferat”, spune ea. O mână de elevi au strigat atunci: „Vrem transport” în fața Casei de Cultură din oraș, înconjurați de câteva zeci de jurnaliști și tot atâția jandarmi. De acolo, Ariana are amintire două fotografii, față în față cu Orban și Cîțu, încercând să-i convingă să suplimenteze bugetul pentru transportul elevilor. 

Protestul venea la puțin timp după ce a fost adoptată OUG 50/2021, care prevede că orice elev care face naveta pentru mai mult de 3 km poate să primească minimum 30 de lei pe lună decont pentru transport, însă contrazice Legea 226/2020, care acorda elevilor transport gratuit, pe tot parcursul anului. În noua reglementare, situația elevilor navetiști, care se bazează în majoritatea cazurilor pe transportul județean, este neclară. Pentru că transportul județean este serviciu public (deci gratuit, pentru că operatorii primesc subvenții de la Consiliile Județene), iar ordonanța nu specifică dacă decontul se asigură și pentru transport județean, legea a rămas la interpretarea consiliilor județene (doar trei dintre ele au asigurat gratuitatea după adoptarea OUG 50). E o condamnare la abandon școlar a elevilor cu situații financiare precare, spun mai multe organizații din educație, printre care și AEC. 

Ordonanța, adoptată la câteva zile după ce Ariana a devenit președintă, a fost contestată la Curtea Constituțională de mai multe asociații de elevi, dar și de Avocatul Poporului. Atunci a fost prima discuție pe care Ariana a avut-o cu un ministru al Educației în calitate de lider AEC, după ce asociația îi făcuse o plângere penală lui Sorin Cîmpeanu. Dacă în clasa a VIII-a bătea timid la ușa directorului, astăzi nu-i e teamă să intre în biroul unui ministru și să stea la aceeași masă. 

Tot pe Cîmpeanu l-a combătut în dezbateri avute în direct la televiziuni. „Legea pentru prima oară în ani de zile a fost clară! Doar că dumneavoastră ați modificat-o”, i-a strigat în telefon lui Cîmpeanu când încerca să apere Ordonanța 50. „Bâlba legislativă a fost cauzată prin Ordonanța de Urgență.”

De multe ori e o luptă frustrantă, în care victoria poate fi o hotărâre judecătorească pe care autoritățile nici măcar n-o aplică; cum a fost procesul câștigat în urmă cu câțiva ani de AEC contra Consiliului Local Constanța pe tema transportului gratuit al elevilor: judecătorii au suspendat atunci un articol dintr-o hotărâre de consiliu prin care elevii ar fi avut transport județean gratuit doar dacă CJ Constanţa primea bani de la bugetul de stat. 

Dar asta nu o oprește. 

„Ei câștigă așteptând ca noi să ne oprim”, spune Ariana. „Noi nu știm când o să câștigăm, dacă o să câștigăm. Dar trebuie să fim activi constant.”

Una dintre schimbările în care Ariana crede e și introducerea votului de la 16 ani, care există în țări ca Austria, Belgia și Malta, la alegerile pentru Parlamentul European.

Susține măsura pentru că în prezent nu vede de ce politicienilor le-ar păsa de problemele unui grup care nu-i poate vota.

Argumentul cu care se bate cel mai des e că „tinerii nu sunt capabili să voteze” sau că vor alege greșit. Ariana crede că e tot o formă a puterii de a se păzi: „Dacă tinerii merg și votează un partid care nu-ți place ție, înseamnă că democrația funcționează”. Cu cât tinerii aud mai des că nu pot vota, cu atât interiorizează mai mult credința asta, spune ea, ceea ce se aplică și luptei pe care o duce alături de AEC. Cum să dea niște copii de liceu statul în judecată?

---

Dacă la început de mandat era privită ca un copil de către politicienii și decidenții cu care vorbea, un an mai târziu, majoritatea celor cu care interacționează o cunosc și o respectă. În sala de la Ovidius, cu noii membri din AEC, e o figură de autoritate; îi mută din bănci când doi dintre ei vorbesc prea mult și nu-s atenți la training, le evaluează răspunsurile la exerciții, le spune că nicio lege nu vorbește de „absențe nemotivabile” și îi cronometrează când trebuie să caute articole din Legea Educației sau Statutul Elevului.

Însă nimeni din sală nu pare plictisit sau dezinteresat, ba chiar îi spun, glumind doar pe jumătate, că ar mai asculta ce predă timp de șase ore și în weekendul următor. 

Mandatul Arianei se va termina în iunie 2023, însă tinerii de la training nu văd pe altcineva mai potrivit să-i ia locul. „Să nu exagerăm”, le răspunde. A avut deja maximum de mandate permise (două de vice și două de președinte), așa că o viitoare candidatură iese din discuție. Însă e hotărâtă să rămână în continuare în asociație, ca membru. Iar iunie 2023 e departe, oricum. 

Dacă viitorul ei în AEC pare destul de clar, nu e la fel de hotărâtă ce va face când va termina liceul. Facultatea de Drept de la București e o opțiune, cum a fost pentru mulți dintre foștii membri. O alta ar fi să studieze în afară; poate chiar în Olanda, țara unde s-a mutat prietena ei cea mai bună când a absolvit. Termină liceul în 2024, când majoritatea politicienilor de acum își termină, la rândul lor, mandatele. „Tragem linie, ce-au făcut în patru ani. Nu pot să spun că asta nu o să-mi influențeze decizia.” 

Mai departe de atât, spune că nu va intra în politică. Sistemele se schimbă mai degrabă din exterior, prin lupta cu alții. 

Despre lupta ei vorbește și în metrou, în drumul dinspre Gara de Nord către Curtea Constituțională, aflată la Palatul Parlamentului. Un bărbat pe la 60 de ani îi soarbe fiecare vorbă și toate poveștile despre mesaje insistente pe WhatsApp la care oamenii din minister nu-i răspund, despre întâlniri cu miniștrii și legile fără sens pe care le tot contestă de când a intrat în AEC. Când metroul oprește la Izvor și Ariana se îndreaptă către ieșire, bărbatul îi întinde mâna, o felicită pentru ceea ce face și îi spune să continue. 

În sala CCR se întâlnește cu Sabina Spătariu, fostă membră AEC, acum studentă la Drept. Li se alătură și Alexandru Bajdechi, fost președinte AEC, actual avocat și unul dintre oamenii care încă sprijină asociația. Din partea Ministerului Educației nu vine nimeni. Dacă OUG 50 e declarată neconstituțională, Ministerul Educației ar fi obligat să asigure gratuitatea transportului prin bani oferiți direct operatorilor, nu prin decont pentru elevi. 

Ariana e obișnuită să aibă răbdare când vine vorba de procese, dar la CCR a venit încrezătoare că vor primi un verdict; judecătorii au amânat însă pronunțarea. Și chiar înainte să aibă o finalitate în lupta cu prima ordonanță, Ariana a aflat că Ministerul a publicat o alta, tot pentru transportul elevilor. În teorie, sumele pe care elevii le-ar primi la decont s-ar dubla comparativ cu OUG 50, iar banii i-ar putea primi în avans. Asta nu rezolvă problema de fond, spune Ariana, cea a elevilor navetiști care folosesc transportul județean. Inclusiv Consiliul Legislativ al Parlamentului – care ar trebui să se asigure că avem legislație coerentă – a explicat că incertitudinea legată de serviciile publice de transport i-ar putea obliga pe elevii navetiști să suporte, chiar și parțial, cheltuielile pentru a ajunge la școală (același Consiliul a avizat însă favorabil proiectul de ordonanță de urgență).

 Ordonanțele creează confuzie în legătură cu felul în care se aplică legea, spune Ariana, iar în fața neclarităților, elevii sunt cei mai vulnerabili. 

 „Va trebui să o luăm de la capăt, să ne judecăm la CCR din nou.” 

Ariana nu crede că va schimba România; e un gen de mesianism care-i displace. Ca să explice de ce face ceea ce face, folosește povestea unei păsări colibri: când a izbucnit un incendiu în pădurea amazoniană, în timp ce toate animalele au fugit să se salveze, o pasăre colibri a luat apă în cioc și a turnat-o peste un copac.

„Ce crezi că faci? N-o să stingi tu incendiul așa”, i-a zis un animal care a văzut-o.

„Știu că n-o să-l sting, dar o să-mi fac partea”, a fost răspunsul păsării. 

„Povestea n-are un final dramatic, în care toate animalele i s-au alăturat să salveze pădurea”, spune Ariana. „Dar e poveste o bună.”