Pe urmele lui Dracula

În DoR #8 am publicat o serie de mini-materiale despre Dracula, ca să punctăm cei 100 de ani de la moartea lui Bram Stoker (împliniți în aprilie). Acest text este un bonus la pachetul din revista tipărită.

__________________________________

În partea nesecretă a vieții sale, Bogdan Popa, 34 ani, lucrează la Institutul de Istorie din București, unde încearcă să găsească „acel ceva” încă nestudiat despre fenomenul Dracula. În restul timpului, de aproape zece ani, este ghid turistic pentru tururile Dracula organizate de o agenție de turism numită Company of Mysterious Journeys. Este o activitate care îl scoate din monotonie, pentru că meseria de istoric e destul de statică, „nu e Indiana Jones”.

La început, Popa lua turiștii de la aeroport și îi ducea la hotel, răspunzându-le doar la întrebările imediate, cum ar fi: „Avem următoarea problemă. Nu ne-am găsit bagajele. Ce facem?” Acum, este unul din cei trei ghizi ai agenției, care sunt suficient de bine pregătiți pentru a conduce turiștii într-un tur Dracula. Îi place această activitate, atât pentru interacțiunea cu oamenii, cât și pentru drumul în sine, pentru schimbările pe care le vede pe traseu, de la o vizită la alta – de la restaurante la care se aștepta să fie foarte bune și devin foarte proaste la locuri în care știa că există o porțiune grea de drum și care au fost reparate.

Înființată în 1997, agenția Company of Mysterious Journeys face parte din organizația cultural-istorică Transylvanian Society of Dracula. Aceasta a fost creată în 1991, cu scopul de a clarifica confuzia dintre Vlad Ţepeș și personajul ficțional Contele Dracula, creat de Bram Stoker. Daniela Diaconescu, vicepreședinta Societății și directorul agenției, spune că această confuzie a luat naștere în 1972, când doi profesori de istorie de la Boston – românul Radu Florescu și Raymond McNally – au făcut legătura, în cartea In Search of Dracula, între Dracula și personajul istoric Ţepeș. Până atunci, nimeni din cei care veneau să caute Transilvania, Pasul Bârgăului și castelul lui Dracula – conform descrierii din roman – nu știa de existența lui Ţepeș, spune Diaconescu.

Nicolae Păduraru a fondat Societatea pentru că se lovea de această confuzie în meseria sa. În anii 70, Păduraru lucra în Ministerul Turismului la Departamentul de Relații Internaționale și interacționa cu jurnaliști străini care veneau în România pentru a merge pe urmele cărții lui Stoker. Pentru că în țară nu se cunoșteau multe despre Dracula la acea vreme, Păduraru a început să se documenteze despre acest subiect și, astfel, a creat Societatea. A atras în jurul ei istorici, scriitori și folcloriști români, dar și străini. Organizația are în prezent filiale în Canada, SUA, Italia, Germania și Rusia.

În 1995, Societatea a organizat în România primul congres internațional Dracula, la care au participat sute de istorici și jurnaliști străini, pasionați de mitul lui Dracula sau de vampirism. Congresul a fost reluat o dată la patru ani, iar anual au avut loc seminarii și întâlniri, care dezbăteau, alternativ, elemente de istorie sau de ficțiune. Ultima astfel de întâlnire, cu tematică istorică, a avut loc în 2008. Şirul seminariilor și congreselor s-a oprit atunci, deoarece Păduraru s-a îmbolnăvit și, în 2009, a murit. „Treptat, s-a stins și puterea noastră de a organiza simpozioane”, spune Diaconescu.

Însă informațiile și cunoștințele adunate de Societate în decursul anilor sunt în continuare folosite în tururile agenției, înființată ca sursă de venit pentru susținerea manifestărilor anuale. Diaconescu spune că prin asta se diferențiază de alte tururi cu tematică Dracula, pe care le oferă cam orice agenție de turism: prin informația istorică și culturală, bazată pe experiența acumulată de membrii Societății.

Popa spune că a învățat aproape tot ce știe de la Păduraru, privindu-l cum lucrează, mergând cu el în tururi și la întâlnirile anuale. „Încercam să-l imit”, spune Popa. „Până când am început să aduc propria experiență.” Tururile Dracula sunt pentru el un mod de a îmbina experiența de istoric cu cea de ghid, iar acestea l-au ajutat să-și pună în ordine propriile cercetări de istorie, care aveau legătură Dracula.

Pentru agenție, Dracula e un pretext, o poveste spusă pentru a atrage turiști și pentru a le arăta România. Același principiu îl aplică și pentru alte tipuri de tururi oferite, cum e cel inspirat din viața Reginei Maria: mai întâi spun o poveste, apoi explică cam ce se poate vedea în fiecare loc, legat de acea poveste.

Până anul trecut, compania atrăgea cam 150-200 de turiști străini pe an, majoritatea din Statele Unite, dar și din Marea Britanie, Germania, Finlanda, Rusia sau Brazilia. Din 2011, numărul lor a început să scadă, astfel că următorul tur pentru care s-au înscris mai mulți turiști va fi în octombrie, de Halloween. Până atunci sunt planificate doar tururi individuale.

Tururile Dracula sunt de trei tipuri: turul scurt, de weekend, turul clasic, de nouă zile sau turul extins, care ține până la 14 zile și trece de Pasul Bârgăului, ajungând în Moldova. „La un moment dat, îl lăsăm pe Dracula deoparte și arătăm mânăstirile pictate”, spune Popa. Ăsta e avantajul unui tur Dracula lung, adaugă el, că duce turiștii în locuri care nu au legătură directă cu povestea, dar care merită să fie arătate. Cel mai cerut este însă turul clasic lung, care ține opt-nouă zile și costă aproximativ 850 euro.

Traseul urmărește povestea lui Vlad Ţepeș, pe ruta București, Snagov, Curtea de Argeș, Brașov, chiar și Bran (deși istoricii susțin că acesta nu are legătură nici cu Ţepeș, nici cu Dracula), până în Sighișoara.

„În momentul în care am trecut de Sighișoara, intrăm, practic, în ficțiunea lui Bram Stoker”, explică Popa. Aici, turiștii vizitează Bistrița și Pasul Bârgăului – locul acțiunii din roman, unde cererea turistică a dus la construcția unui hotel în formă de castel. Acesta contează mult în economia turului, spune Popa. Fiind plasat într-un loc foarte izolat, are un impact deosebit, în special noaptea. Din când în când, se întâmplă să treacă cineva cu o căruță. „O căruță cu cai, noaptea – ce poate fi mai Bram Stoker decât asta?”

Compania se folosește de autenticitatea românească, fără să-și propună să sperie turiștii, prin regizarea unor scenarii de groază. „Dacă îi duci să doarmă într-un loc complet izolat, își pot crea propria poveste”, spune Popa. „Până la urmă, supranaturalul este o proiecție a minții noastre.” În partea istorică, turiștii participă la șezători, în care sătenii le povestesc legende legate de Ţepeș, dansează și cântă din frunză, iar în partea ficțională li se spun povești legate de superstiții, de supranatural și de folclorul românesc.

E interesant să vezi, spune Popa, cum de la o poveste ciudată, turiștii ajung să cunoască o țară, un popor și să își dorească să se întoarcă. În urma turului și a discuțiilor cu diverși istorici sau folcloriști, mulți își schimbă și percepția față de Dracula și pleacă cu distincția clară între istorie și roman. „Romanul a fost plasat forțat aici, dar asta este”, spune Diaconescu. „Tragem și foloase, și ponoase.” ●