Plantele ca formă de a păstra controlul

Primele două luni de pandemie sunt o ceață de ședințe pe Zoom, copilul care făcea curse cu motocicleta pe balcon, Jamila, shopping online, dat cu aspiratorul și un sentiment palpabil că nu sunt de-ajuns. Dar mi-amintesc clar ziua când m-am dus la Lidl pentru că auzisem că au semințe și bulbi. În weekendul care a urmat am plantat în 11 jardiniere și 28 de ghivece promisiunile unor petunii, dalii pitice, cârciumărese, margarete, portulac, crăițe, lobelia, begonii, anemone, frezii, crini și niște răsaduri de busuioc.

Apoi, în fiecare zi, le-am vizitat așteptând să răsară ceva – și m-am minunat de fiecare firicel și muguraș, fiecare frunzuliță și boboc –, de parcă nu mai văzusem plante în viața mea.

N-am fost singura.

Căutările pe Google după „plante” au început să se îndesească din martie și au înflorit la început de mai, când termenul era de două ori mai popular decât cu un an în urmă. Trendul e similar pentru căutările după „mușcate”. Pe canalul horticultorului Carli Marian, cel mai urmărit YouTuber de plante din internetul românesc, cu 77.000 de fani, numărul vizualizărilor la tutorialele de îngrijire a plantelor s-a triplat, cele mai căutate fiind – ca întotdeauna – orhideele, mușcatele și violetele africane.

„Uite ce-a făcut pandemia din noi”, își amintește Carli că i-a spus vedeta TV Liviu Vârciu, unul dintre clienții săi, care și-a plantat în grădină mulți pomi la distanță prea mică unii de alții. Carli a mai văzut fenomenul, e „o nebunie, o furie” să cumperi și să plantezi necontrolat, gândindu-te că ești cantonat în casă mai mult timp. Dar îl înțelege, pentru că știe că plantele ne relaxează și ne dau o stare de bine.

Fiecare persoană cu care am vorbit în ultimele săptămâni despre plante are propriile motive pentru care le vrea în viața ei.

Pentru Mihaela Mia (28 de ani, 100 de plante), plantele fac mai suportabili pereții garsonierei și îi dau încredere că poate să aibă grijă de ceva viu (ordinea asumării de responsabilități e: plante, pisici, copii). „Cu cât îți pasă de ceva, cu cât înveți să oferi grijă, crești ca om.”

Pentru Alexandra Tanasă (32 de ani, 40 de plante acasă și multe la birou), sunt terapie, dar mai ales aduc împreună oameni cu interese comune. A legat prietenii strânse de când colecționează plante și a construit o comunitate online cu peste 1.500 de membri, cu care se distrează și se relaxează.

Mi-am întrebat și prietenii ce nevoi le îndeplinesc plantele. Cătălina Penciu (33 de ani, 22 de plante, toate luate în pandemie – dar doar pentru că s-a mutat dintr-o garsonieră întunecoasă într-un apartament mai prielnic) simte că plantele îi antrenează atenția și îi ascut simțurile, pentru că nu le udă după un program, ci când au nevoie, așa că trebuie să le verifice mereu dacă au pământul uscat sau umed, frunzele vioaie sau leșinate.

Luiza Ilie (38 de ani, circa 80 de plante, 32 cumpărate, primite sau propagate în pandemie) simte că plantele, cu care se înconjoară activ de câțiva ani, îmbunătățesc aerul din garsoniera ei de fumătoare – dar mai ales o învață răbdare: „Le pui în pământ când sunt mici. Le dai lumină, le uzi corespunzător, le fertilizezi și aștepți. O vară mai târziu, sunt mai mari și mai stufoase. Un an, doi mai târziu sunt aproape de nerecunoscut”.

Pentru Jo Ilie (41 de ani, 44 de plante, dintre care 43 din pandemie), anul ăsta în care vacanțele, zilele de naștere și conferințele anuale nu mai marchează lunile și anotimpurile, mugurii, frunzele noi sau cele moarte sunt dovada organică a trecerii timpului.

Cifrele confirmă că viteza de creștere a colecțiilor a fost mult mai mare în pandemie decât înainte. Din martie până acum, marile magazine de bricolaj din țară au înregistrat o creștere de cel puțin 10% a vânzărilor de semințe, plante și unelte de grădinărit (Brico Dépôt vorbește chiar de o creștere cu 50% la plante în ghiveci și o dublare la bulbi și răsaduri). La Tria’s, o rețea de florării din București, vânzările au crescut cam cu 20%, mai întâi online, în perioada stării de urgență, apoi și în magazinele fizice.

Sue Stuart-Smith, o psihiatră și psihoterapeută britanică care a publicat recent volumul The Well-Gardened Mind, spune că fenomenul „biofiliei urgente”, adică al iubirii pentru plante, apare oricând există o criză – fie ea un război, consecințele unui război sau un dezastru natural. În Primul Război Mondial, soldații cultivau în tranșee legume pe care le mâncau, dar și flori. „Când viitorul pare foarte sumbru sau oamenii sunt prea deprimați să și-l imagineze, grădinăritul îți dă un pic de sprijin în viitor.”

Studiile științifice vorbesc despre scăderea nivelului de cortizol, hormonul stresului, și reducerea simptomelor de anxietate și depresie prin grădinărit. Munca manuală dintr-o grădină (sau la un pervaz cu ghivece) îți eliberează mintea ca să-ți procesezi emoțiile și problemele, explică Stuart-Smith. În același timp, trebuie să-ți îndrepți atenția în afara propriei persoane, ceea ce oprește ruminația problemelor și interpretărilor negative ale lumii. Iar grădina e și o confirmare că lumea nu-i un loc așa de rău și că nici noi nu suntem – deci o sursă de stimă de sine.

Îngrijirea plantelor este o formă de mindfulness: ca să practici grija pentru ceva viu, trebuie să fii receptiv și să te concentrezi pe nevoile altcuiva, ceea ce te forțează să rămâi în prezent. Pentru că grădinile sunt spații închise fără să fie claustrante, îți dau sentimentul de siguranță și calm, motiv pentru care sunt folosite în tratamentul pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).

Stuart-Smith vorbește și despre lucrul în grădini terapeutice sau comunitare, care îi fac pe participanți mai sociabili și mai empatici, mai generoși și mai încrezători în ceilalți. Pandemia nu ne permite să ieșim prea mult din casă, iar grădinile comunitare sunt o raritate în România, dar comunicarea online suplinește măcar parțial socializarea între iubitorii de plante.

Pe grupurile de Facebook specializate în plante mai rare au apărut în ultimele luni tot mai mulți colecționari, care au trecut brusc de la 3 plante la 30. La începutul pandemiei, Mihaela Mia a observat pe grupul pe care-l administrează, Schimb de plante, multe întrebări despre de unde se pot cumpăra sau comanda plante – și a încercat să-i descurajeze pe oameni să iasă din case în starea de urgență ca să le caute. Grupul, fondat în urmă cu un an și jumătate, are acum 2.900 de membri și a pornit de la niște întâlniri offline pentru schimburi de plante între entuziaști. Acestea i-au arătat Mihaelei că nu doar pensionarii se ocupă de flori, ci și oameni tineri ca ea, care le colecționează cu zecile sau cu sutele.

În pandemie, pe grup au fost și discuții despre plantele rămase în birourile goale, pe care nu mai avea cine să le ude (unele au ajuns în case particulare sau le-a salvat personalul de curățenie, dar multe s-au uscat), și multe comenzi comune pe site-uri cu plante din afara țării. Mihaela pune interesul crescut pe seama nevoii oamenilor de a-și calma teama dată de pandemie reconectându-se cu natura, pe care au fost nevoiți să și-o aducă în case. Așa cum spune Stuart-Smith, „o grădină e un loc fundamental lipsit de frică”.

Pe grupul de Facebook fondat de Alexandra Tanasă, Rare Plants Society – Ro, unde s-au strâns într-un an 1.500 de oameni, majoritatea până în 35 de ani, cu joburi în comunicare, publicitate, arhitectură, design sau IT, colecțiile au crescut vertiginos în pandemie. Au răsărit threaduri cu discuții aplicate despre îngrijirea anumitor tipuri de plante, pentru că noii colecționari aveau nevoie de înțelepciunea grupului ca să se descurce cu ele.

Plante rare sunt cele care nu-s mereu în stoc la magazine sau pe care le găsești doar la alți colecționari, cresc mai lent, sunt mai greu de îngrijit și de obicei mai scumpe (pot ajunge și la 600 de lei). Pentru Alexandra, care a creat grupul ca să aibă un spațiu unde să discute cu alți colecționari, satisfacțiile date de plantele rare vin din emoția căutării, bucuria de a-ți curatoria colecția, de a-ți defini un stil și de a ține ceva prețios în viață.

Colecționatul are elemente de gamification, spune ea: începi cu plante obișnuite care trăiesc by default (ca ZZ – zamioculcas zamiifolia – sau pothos), înveți să le îngrijești, capeți mai multe aptitudini, înveți strategii noi și faci „leveling up”, adică treci la nivelul următor – cu tot cu obiective (să găsești o plantă care nu e disponibilă ușor) și recompense (îți faci prieteni din oamenii cu aceeași pasiune și ai sentimentul reușitei, pentru că, îngrijite corect, plantele cresc). „Cred că factorul ăsta de feedback pozitiv, direct, lipsește din rutinele multora care poate se îndreaptă spre alte surse, cum ar fi social media, pentru orice tip de validare”, spune Alexandra.

Înainte de pandemie, mulți tratau plantele funcțional, ca decor sau pentru presupusul rol de purificatoare de aer, explică Alexandra. Un celebru studiu NASA din 1989 spune că unele plante, precum iedera, sansevieria, philodendron sau aloe vera, ajută la purificare aerului în spații închise – dar cercetări mai recente arată că ar fi nevoie de cel puțin 100 de plante într-un spațiu de 3×3 metri ca să curețe aerul într-un mod notabil, așa că aerisirea și sistemele de ventilație sunt mult mai eficiente. „Motivația [colecționarilor] s-a schimbat destul de dramatic – acum scopul lor pare să fie terapeutic first, estetic secundar”, spune Alexandra. „Da, plantele sunt bune și pentru sănătatea ta mentală, nu doar pentru Instagram.”

Pe mine, plantele (46 rămase din peste 100, acum că a venit toamna peste petuniile de pe balcon) mă ajută să restabilesc balanța între control și hazard. Pandemia mi-a luat multe, de la întâlniri cu prieteni și vacanțe la ajutorul grădiniței și capacitatea de concentrare, și mi-a dat multe necunoscute, așa că am nevoie să pot controla măcar o fărâmă din ce mă înconjoară. Stuart-Smith spune că înflorim în situații unde avem un pic de control. „O lipsă totală de control e stresantă și prea mult control nu te mai stimulează, pentru că viața devine plictisitoare și predictibilă.”

În grădină, poți influența puțin realitatea. Dacă ai înțeles că nu e nici meritul tău că a crescut o frunză și nici vina ta că s-a uscat o alta, înveți reziliență chiar și în mijlocul unei pandemii.