Producătorii de legume au nevoie de comenzile tale în continuare

Din cauza pandemiei, fermierii obișnuiți să-și vândă toată marfa la un hotel sau la o cantină au trebuit să învețe să o dea la bucată pe internet. Cei care vindeau la tarabă s-au întrebat dacă să continue să vină la piață și să se expună riscului de a lua și ei boala.

Alții, care vindeau către supermarketuri, s-au confruntat cu o scădere de preț, pentru că oamenii n-au mai cumpărat ca de obicei. Mai mult, de când am fost nevoiți să stăm în case, de frica virusului sau a amenzii, tot mai puțini dintre noi am cumpărat legumele și fructele de la tarabă, deși piețele au rămas deschise.

Vânzătorii și clienții s-au mutat online, astfel încât comerțul digital a văzut un boom. Poate și tu ai cumpărat online. Dar o să mai faci asta și luna viitoare? De acest răspuns depind micii producători.

În toată perioada asta, ai avut la îndemână mai multe opțiuni. Poate ai ales un site nou, micuț, cum e Legume Verzi, în spatele căruia este o tânără de 30 de ani. Corina Matu lucrează în marketing, dar când nu a mai putut merge la birou, ea și prietenul ei s-au hotărât să se mute în Băleni-Sîrbi, județul Dâmbovița, la părinții ei. Mai toți oamenii de aici cresc în solariile din jurul caselor roșii, salată, dovlecei sau castraveți, pe care le vând în piețele din Târgoviște sau Pucioasa.

Părinții Corinei plăteau 150 de lei pe lună chirie pentru un stand în piața din Pucioasa. „Tatăl meu o ducea în fiecare zi pe mama la piață”, povestește Corina. „Se trezeau la ora cinci, ajungeau acolo pe la șase, își desfăceau marfa. Seara, tata se întorcea și o lua de la piață.” Urmau să facă la fel și în pandemie, dar Corina n-a vrut să-i lase.

Însă dacă nu mergeau la piață, n-ar fi avut unde să-și vândă legumele astfel încât să facă și profit. Fie le vindeau la un preț mic la intermediari, fie le aruncau, pentru că nu au un spațiu de depozitare propriu. Mai mult, în lipsa veniturilor de la piață, nu ar fi putut investi în culturile viitoare. Corina și iubitul ei le-au propus să le vândă online.

„A fost o muncă de convingere, pentru că părinții mei nu prea înțeleg cum funcționează online-ul și nu aveau încredere că, dacă dă cineva comandă, o să și ia produsul.” Ca să-i motiveze să încerce, Corina le-a spus că dacă ceva va merge prost, va acoperi ea costurile. Au acceptat și așa s-a născut Legume Verzi.

Pe 29 martie a creat o pagină de Facebook. Un prieten i-a făcut logoul: Legume Verzi scris cu două fonturi diferite, alb și verde, și pe fundal o salată. A început să posteze poze cu mama ei cu o basma pe cap și o mască pe față culegând ridichi din solar, fotografii minimaliste cu o legătură de lobodă pe un fundal alb, filmulețe cu tatăl ei pregătind straturile în grădină și imagini cu bunicii de 81 de ani, și ei cu măști, culegând salată.

Prietenii ei au început să recomande pagina și în familia Matu mersul la piață a devenit mersul la livrat comanda. Echipat în combinezon și cu mască, tatăl Corinei a început să ducă legumele pregătite în saci de plastic de mama și sora ei.

Prima comandă a venit imediat după ce au dat drumul paginii, de la cercul de prieteni ai Corinei din București, și, până acum, aproape toate comenzile au fost în Capitală.

După o primă călătorie „horror”, cum o numește Corina, au trebuit să învețe să-și împartă drumurile pe sectoare și să grupeze comenzile în funcție de cartiere.

Clienții au fost mulțumiți. Intrau pe pagină, vedeau oferta, comandau printr-un formular Google și plăteau prin Revolut. Ca să scape de formular și să-i fie mai ușor să prelucreze comenzile, Corina și-a rugat un prieten programator să-i facă un site.

Nevoile clienților se schimbă

Pe la începutul lui mai, tânăra a început să se îngrijoreze că, o dată ce starea de urgență se va ridica, comportamentul clienților se va schimba. Nu vor mai fi acasă la orice oră să primească comanda, nu vor mai găti atât.

Ca să vadă ce nevoi au clienții, a făcut un chestionar. Cei mai mulți au spus că ar vrea mai multe tipuri de produse, nu doar legume. Așa că acum pe site găsești și miere de la un producător din zonă, tatăl unei colege de-ale Corinei, care după ani de lucru pe macara s-a apucat de îngrijit albine.

„Acum mai discutăm cu cineva pentru niște sucuri de fructe și poate niște mere de la Voinești.” (Voinești, la mai puțin de oră distanță de Băleni-Sîrbi e unul dintre cele mai mari și mai vestite bazine pomicole din țară. Despre un producător din Voinești am scris și noi aici.)

La rândul său, Băleni e un bazin legumicol important, care aprovizionează magazine și piețe pe o rază de aproximativ 80 de kilometri, spune Corina. „Aici e o mândrie să muncești, să ai multe legume.” Competiția îi face pe producători să dea tot ce pot, dar îi și ține la distanță unul de altul. Ea ar vrea să-i vadă că se asociază, că „acolo e viitorul”, dar crede că n-au încredere că unul n-o să fure, că altul n-o să profite de ei.

În lipsa unui lider adevărat, nu ca cei formali de la primărie, tânăra nu-și închipuie cum ar putea oamenii ăștia care muncesc de dimineața până seara să se unească. În pandemie oamenii au continuat să vândă fie pe la piață, fie la angro. Când le-a povestit de site, sătenii i-au spus: sigur, ar vinde și pe site, dar în cantități mari. Însă pe site oamenii cumpără la bucată, un kilogram de cartofi, nu 100. Dacă Legume Verzi are succes, speră că fermierii vor fi mai motivați să se implice.
 

La final de mai, pagina are peste 2.000 de like-uri, livrările se fac două zile pe săptămână, sâmbăta în sectoarele 1, 2 și 3, iar miercurea în 4, 5 și 6. Comanda minimă este de 50 de lei, la care se adaugă 10 lei transportul. Într-o zi de livrare trebuie să ajungă cam la 30 de adrese.

„Nu am făcut încă calculele: cât câștigau la piață, cât câștigă pe site. Ce pot să spun e că la piață aveau pierderi asumate, legume care nu se vindeau. De exemplu, nu reușeau niciodată să vândă tot prazul, anul ăsta nu a mai rămas un fir. De când au trecut în online nu mai rămâne nicio legumă nevândută.”

Chiar dacă câștigurile ar fi, poate, mai mari online, așa e și efortul. În lipsa angajaților, două zile sunt dedicate transportului, două pregătirii comenzilor, o zi e duminică, adică odihnă, deci mai rămân doar două pentru munca din solarii.

Acum că s-a terminat starea de urgență, Corina și prietenul ei s-au întors în București. Nu vor mai pune mâna în grădină, ca până acum, dar vor continua să se ocupe de marketing, să promoveze site-ul, să facă campanii pe Facebook, să caute oportunități de dezvoltare și să țină legătura cu clienții.

Un plan pe termen lung

După 15 mai, numărul comenzilor a scăzut de la o medie de 30 pe zi la 20. Corina se gândește că o soluție ar fi să externalizeze transportul, ca părinții ei să se poată concentra pe ce fac mai bine: cultivarea de legume.

Acum se pregătesc să înceapă un parteneriat cu Piața Altfel, un grup de producători care, pe lângă un punct de desfacere fix în București, face transport la domiciliu. Astfel, în loc să piardă două zile căutând adrese în București, tatăl Corinei ar avea o singură adresă la care ar trebui să ajungă și apoi s-ar întoarce la grădină. „Pentru noi, distribuția e o problemă. Pe termen scurt putem, dar nu pe termen lung.”

În perioada de izolare, Corina a văzut multe pagini ca a ei care s-au deschis rapid, cu mulți clienți dintr-odată. Acum deja unele nu mai livrează și e conștientă de munca necesară ca să țină afacerea online în picioare.

Ar vrea ca părinții ei să muncească mai puțin și nu are de gând să-i lase să se întoarcă în piață câtă vreme amenințarea virusului încă există. Dar dacă nu ar exista, ar rămâne online sau înapoi la tarabă?

„Încă nu am vorbit prea clar despre asta.” La tarabă aveau clienții lor fideli, cu care mai vorbeau de una, alta, pe când în livrările din timpul pandemiei, oricât de drăguți sunt clienții, bună ziua și mulțumesc tot de sub o mască se dau.

Elena, mama Corinei, are 54 de ani și merge în piață de la 16. Spune că în ultimii ani nu i-a mai plăcut atât de mult, pentru că nu mai vin tineri. Preferă supermarketurile. Era și tot mai obositor pentru ea. „Acum am timp să stau acasă, să-mi fac curat, să fac și eu o mâncărică în tihnă, nu mai e totul pe grabă.”

Ar vrea ca site-ul să reușească. A fost sceptică la început, știa că legumele sunt bune, dar nu se gândea că cineva vrea să vadă poze cu ea în grădină. Apoi a văzut like-urile și felicitările postate pe pagină și s-a bucurat. „Vă dați seama, nu se gândeau bunicii la 81 de ani că o să-i laude cineva pentru ceva ce fac de o viață”, spune Elena. Cu toate astea, e pregătită și să se întoarcă în piață.

Familia Corinei cultivă 2,5 hectare. E una dintre zecile de mii de ferme mici, sub cinci hectare, care reprezentau aproape 92% din fermele din România în 2018, conform Eurostat. Principala vulnerablitate a acestora este că produc puțin și, dacă nu se asociază, e greu să livreze volumele necesare în industria de retail (care trebuie să aprovizioneze mai multe magazine și zeci de mii de clienți într-o regiune).

Așa că mulți fermieri ajung să vândă la bucată și asta îi obligă să pună de multe ori un preț mai mare, ca să-și acopere cheltuielile și să facă și un minim profit, ceea ce îi face neatractivi pentru unii consumatori.

Vulnerabilitatea a lovit și mai mult în timpul pandemiei. Convinși de Corina, părinții ei nu au mai putut să-și vândă legătura de ridichi cu 2 lei la piață și au trebuit să găsească altceva. Aveau două opțiuni: să vândă la unul dintre depozitele din sat cu 0,4 lei legătura sau să găsească altă cale să ajungă direct la consumator, tot cu 2 lei.

Pentru că au o suprafață agricolă mică și pot produce un număr limitat de ridichi, vânzarea în cantități mari nu îi avantajează. Trebuie să vinzi foarte multe ridichi ca să scoți un profit. 50 de legături la piață sau pe site valorează 100 de lei, 50 de legături la depozit valorează 20 de lei.

Pentru familia Corinei și alți producători asemenea, ce funcționează e un lanț scurt. Acesta este un model de distribuție a produselor cu cât mai puține verigi între producător și consumator, de preferință niciuna.

Când cumperi legume de la marginea drumului, din fața casei unui producător, ăsta e un lanț scurt. Când părinții Corinei mergeau să vândă în piață sau când sute de oameni au cumpărat de pe site-ul celor câteva food huburi în martie – acestea sunt alte variante de lanțuri scurte. 

O altă opțiune apărută în pandemie pentru cumpărăturile de legume, și ea tot un lanț scurt, au fost grupurile de Facebook din orașe, cum ar fi Producători Sătmăreni. Născut pe 21 martie, grupul e creația Marcelei Papici, 44 de ani, fostă învățătoare, consilier local și viceprimar în Satu Mare, administrator de spital și actual proprietar de agenție de turism și manager la un hotel de patru stele.

„Era la o săptămână după ce ni se tot repetase să stăm în casă și eu am luat foarte în serios aceste îndemnuri”, povestește Marcela. Pe Facebook a văzut postarea unui domn foarte fericit că primise un sac de cartofi de la un fermier din zonă.

Reacțiile pozitive au convins-o să încerce să facă un grup de Facebook unde să-i aducă împreună pe fermieri și pe clienți.

Pentru popularizare s-a folosit de cei 5.000 de prieteni din lista ei și, ca să găsească mai mulți producători, a sunat la primarii din satele din județ, le-a povestit despre grup și i-a întrebat dacă știu producători interesați. Inițiativa a mers bine și, la aproape două luni de la prima postare, Marcela a ajuns să vorbească despre Producători Sătmăreni și la televiziunile naționale, iar grupul are peste 31.000 de membri.

În grup există câteva reguli: ea e singurul moderator și administrator, nu sunt acceptați decât producători din județul Satu Mare, nu se comentează public prețurile. La început mai mulți oameni spuneau că prețurile propuse de producători sunt prea mari. „Atâta vreme cât mergem în supermarket și vedem produse care costă exagerat de mult, dar nu facem o petiție să ieftinească, cine ne dă atunci dreptul să facem lucrul acesta cu un producător al nostru”, spune Marcela.

„Dacă un om cere 100 de lei pe o boabă de cireașă, e dreptul lui, piața se reglează din cerere și ofertă, nu din comentariile unora.”

Pe grup găsești orice, de la ceapă verde la alune, purceluși, sarmale sau aranygaluska, găluște de aur, un desert specific zonei. „De departe prima postare care m-a marcat a fost când o cunoștință a pus o poză, care acum e poza de copertă a grupului, cu toate bunătățile de Paști: drob, cârnați, șuncă, tort, aranjament floral. Absolut toate erau cumpărate de la producători locali. Postarea ei zice așa: anul acesta n-am gătit nimic, m-am lăsat pe mâna producătorilor.”

Grupul nu e perfect. Îl limitează frica, crede Marcela. „Fricile oamenilor, fricile producătorilor care nu postează de teama comentariilor răutăcioase, de teama că nu vor avea comenzi și că nu vor să vadă vecinii că n-a avut succes.”

Chiar și așa, Marcela simte că în jurul grupului a creat o comunitate. Asta i-a demonstrat că oamenii vor produse locale câtă vreme au unde să le găsească și că munca din pandemie ar putea deveni un proiect de viitor. Se gândește să facă o asociație a producătorilor, să scoată o broșură în care să-i lase să se prezinte și, de ce nu, să facă și un târg în Satu Mare, după modelul Produs în Cluj, un eveniment săptămânal unde sunt invitați să-și vândă marfa producătorii autorizați.

---

---

O alternativă mai complexă și cu mai multă vechime în piața online e Nod Verde, un food hub din Cluj-Napoca, care din 2017 încercă să-i pună în legătură pe micii producători cu posibilii clienți. Conceptul e simplu: Nod Verde cumpără de la producători din județele Alba, Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Mureș și Sălaj produse ca: ceapă verde, ouă, pâine, păstrăv, varză kale sau iaurt. Le vinde apoi pe un site locuitorilor din Cluj-Napoca și câteva localități învecinate. Clienții își alcătuiesc propria lădiță, de minimum 60 de lei, care le e apoi livrată acasă sau la birou de un șofer Nod Verde.

Food hubul e cel care monitorizează piața și îi abordează pe producătorii locali care au și certificat de producător. Ideea nu este doar ca businessul Nod Verde să fie de succes, ci să sprijine economia locală și pe producători, ca să continue să producă la standarde cât mai înalte de calitate. Așa că food hubul încearcă să-i ajute și în promovare.

Nod Verde face parte dintr-un proiect de cinci food huburi-pilot și este manageriat de Fundația Civitas pentru Societatea Civilă. (Despre dezvoltarea food huburilor la noi în țară am mai scris aici.)

Creșteri de vânzări de peste 700%

„A crescut ca Făt Frumos în câteva săptămâni”, crede Valentin Filip, director de program la Civitas și cel care se ocupă de creșterea și dezvoltarea hubului. Dintr-o dată, afacerea lor a explodat. Dacă în martie 2019 avuseseră aproximativ 2.400 de vizite pe site, aceeași lună în 2020 a adus peste 19.000 de vizite, de aproape opt ori mai multe, și asta fără niciun fel de promovare în plus, doar obișnuitele postări pe Facebook.

Și oamenii nu doar că au intrat pe site, au și cumpărat. Doar în martie, prin site s-au vândut peste 11.000 de produse, cu 607% mai multe decât anul trecut, iar totalul vânzărilor a depășit 107.000 de lei, o creștere de 792%.

Chiar și așa, comerțul online presupune și o componentă offline esențială. În timp ce oamenii cumpărau fără niciun efort de pe site, angajații Nod Verde și Civitas trebuiau să facă și ei față pandemiei și fricilor cu care aceasta a venit la pachet. În timp ce unii voiau să se izoleze, alții voiau să continue munca la birou.

„Criza ne-a pus lumină pe ce nu merge”, spune Valentin, cum ar fi imposibilitatea de plată online sau complicații date de greutatea unor produse. De exemplu, păstrăvii sau unele brânzeturi nu au o greutate standard, deci nici prețul nu e fix, așa că nu puteau emite factura decât după ce comanda era pregătită pentru livrare, pentru că altfel costul final putea fi mai mare decât cel la care se aștepta clientul. 

Așa că au schimbat un pic strategia. Acum se poate plăti și online pe site. S-au mutat într-un depozit mai mare, o schimbare plănuită, dar accelerată de pandemie.

Pentru transport au găsit ajutor unde nu se așteptau. Valentin a postat o ofertă de muncă pe un grup de taximetriști și a primit mai multe răspunsuri, inclusiv de la reprezentantul unei asociații reprezentative a taximetriștilor din Cluj.

Acum doi șoferi lucrează cu Nod Verde și sunt plătiți cu 300 de lei pentru 40 de cutii livrate într-o zi. Conduc mașinile Nod Verde și primesc de la ei măști, mănuși și dezinfectant. Pare începutul unui parteneriat de durată, pentru că, spune Valentin, șoferii sunt încântați și de misiunea food hubului, nu doar de posibilitatea unui venit suplimentar.

Noile obiceiuri vor concura cu libertatea recâștigată

Valentin nu vrea să se culce pe o ureche. Cifrele sunt impresionante, dar știe că arată un vârf și că nivelul nu are cum să se susțină pe termen lung. „Nu toată lumea va continua să cumpere la fel după ce va ieși din casă. Lanțurile scurte răspund unor nevoi, dar nu le pot îndeplini pe toate.”

Poate ne-am format noi obiceiuri în casă, dar nu toate vor supraviețui când vor trebui să concureze cu lumea de afară. Drumul la muncă o să ne ia iar din timpul pentru gătit. Așa că unii dintre clienții câștigați acum nu se vor mai întoarce, o dată ce se vor simți în siguranță la supermarket. Deja în luna aprilie cifrele au fost mai mici ca în martie. Sunt în continuare duble sau triple față de anul trecut în aceeași perioadă, dar nu mai e nicăieri o creștere de peste 700%. 

„Eu din ce văd acum, că ne-am acumulat mai multe adrese, mai mulți clienți, trebuie să le adresăm și celelalte nevoi. Acum oamenii au comandat pentru că au avut nevoie de securitate. Nevoia asta a compensat anumite deficiențe, poate un preț mai mare”, crede Valentin.

Au început să facă un sistem de trimitere de SMS-uri către consumatori: când ajunge coșul la ei, când apar noutăți. Vrea să diversifice oferta de produse, ca să ieși cu un coș complet, așa cum ai ieși dintr-un supermarket.

„Trebuie să încercăm să optimizăm la nivel de preț, de costuri fixe, la nivel de promptitudine și cred că trebuie continuată componenta educațională. Ideea de produs local, care vine de aproape, care e proaspăt, care înseamnă că are o amprentă de carbon mai mică, care aduce cheltuieli mai mici pe zona asta de servicii complementare și, implicit, înseamnă că rămâne mai mult la producător și consumator.”

Dar, mai crede Valentin, trebuie să avem grijă ca asta să nu se transforme într-un discurs naționalist în care să avem impresia că tot ce nu e românesc nu e bun.

Crede că lanțurile scurte sunt o soluție, dar singure nu mai pot răspunde la toate nevoile noastre, în care, dincolo de hrană, avem și nevoia de confort, de experimentare. În plus, anumite produse cu care ne-am obișnuit, ca portocalele sau bananele, n-o să crească prea curând în România.

Vânzările online nu sunt pentru toată lumea

Dincolo de oferta variată, supermarketurile sunt prima alegere pentru că se bazează pe cantități mari care permit reduceri de costuri și prețuri relativ mai bune pentru consumatori. Asta înseamnă că pot fi un răspuns pentru fermierii care produc în cantități mai mari și pentru care a vinde la bucată înseamnă un efort suplimentar. Iasmina Stoici, de exemplu, este un producător din Arad care își vinde căpșunile la Carrefour.

Când a văzut că oamenii încep să-și facă stocuri și să evite supermarketurile s-a speriat că prea puțini vor alege în continuare magazinele fizice. Așa că a încercat online. A postat un anunț pe două grupuri de Facebook și în zece ore a avut mii de comenzi.

Dintr-o dată a trebuit să facă față nevoilor individuale ale clienților, care voiau comanda la o anumită oră, voiau să comunice constant cu ea, voiau să negocieze prețul. A reușit să onoreze toate comenzile, dar nu ar mai repeta experiența. „Suntem de cinci ani în acest domeniu și suntem pregătiți să lucrăm cu platformele mari, precum Carrefour. Pentru o livrare la domiciliu trebuie o alta investiție, în personal, mașini mici, în loc de microbuz. A fost o încercare din partea noastră, am ajuns la 2.000 de clienți, dar a fost greu. Durează mult mai mult decât ne-am fi gândit.”

Retailerii au încercat să se adapteze și ei la clienții care voiau mai multe produse locale ca de obicei, dar și să rămână mai mult în casă. Din 8 aprilie și până la 15 mai, la încetarea stării de urgență, Carrefour a oferit lădița cu verdețuri: pentru 19,99 lei fie cumpărai din magazin, fie primeai acasă o lădiță plină cu ridichi, salată, ceapă și usturoi verde, pătrunjel sau lobodă și alte legume de sezon. Toate crescute de producători locali din Cooperativa Agricolă Carrefour Vărăști, prima cooperativă agricolă formată de un retailer, cu peste 130 de familii membre și alți producători cu care Carrefour lucrează.

„A fost un proiect extrem de fericit, pentru că a ajutat pe termen scurt, când producătorii aveau mare nevoie de asta”, spune Silviu Diaconu, directorul de achiziții de produse proaspete Carrefour. Tocmai când oamenii evitau supermarketuri și piața, producătorii de legume avuseseră parte de temperaturi ridicate care le-au ajutat verdețurile să crească înainte de vreme. 

Produsele de la Carrefour erau livrate prin Bringo, dar pentru că oamenii comandau prea multe produse, a trebuit să se impună o limită de maxim 35 de articole. Verdețurile ajunseseră însă la coada listei pentru mulți cumpărători, mai ales dacă o legătură de ceapă însemna un articol. Așa că lădița a fost gândită ca un produs unitar, care să-i încurajeze pe oameni să cumpere legume. 

„Lecția cea mai mare a fost că putem deschide noi canale de vânzări pentru fructe și legume, iar cooperativa noastră a fost suficient de flexibilă încât să se poată adapta foarte repede la o nevoie.”

În plus, la fiecare lădiță cumpărată, Carrefour dona 5 lei pentru Fundația pentru Dezvoltarea Agriculturii, în care și retailerul este membru fondator. „Știm că există un potențial mare reprezentat de fermieri mici, neutilizat la adevărata lui valoare”, spune Romeo Vasilache, directorul executiv al fundației. „Credem că prin eforturi coordonate și focalizate putem iniția un proces de schimbare sistemică, care să pună în valoare acest potențial.”

Food hubul, grupul de facebook și site-ul, dar și lădița cu verdețuri de la Carrefour, fac parte dintr-un fenomen pe care pandemia l-a grăbit. Teama de a ieși din casă și închiderea granițelor au adus mâncarea pe agenda publică. Dintr-o dată, cât grâu avem în depozite sau ce cantități de alimente importăm și exportăm a devenit o problemă mai mare decât starea drumurilor.

Lanțurile scurte nu s-au născut odată cu pandemia, dar ideea că, dacă se închid granițele, rafturile se golesc, frica de spații închise și de a intra în contact cu necunoscuți, dar și solidaritatea cu o categorie de oameni pe care încă îi asociem cu bunicii noștri i-au făcut pe mulți să se uite mai atent la acestea.

„A început să se vorbească de criza economică, lumea a simțit mai mult să cumpere produse din jur, să susțină economia, să fie acolo pentru producători”, spune Irina Toma, cercetătoare la firma de consultanță specializată pe agricultură Highclere Consulting, unde a studiat securitatea alimentară la nivel județean. 

Creșterea interesului pentru legume se vede și în cercetarea Rural Development Research Platform (un grup independent de cercetători care studiază mediul rural), care arată că, dacă înainte de declararea stării de urgență, în luna martie, puțin peste 25% dintre respondenți mai comandaseră online de la producători locali, o lună mai târziu 39% făcuseră asta.

„Este foarte mare nevoie de educația consumatorului. Modele care să fie funcționale sunt, dar fără educația consumatorului, ele riscă să nu mai existe”, crede Irina. 

Cât a fost pandemie, în casa din Băleni-Sîrbi sunau vechii clienți de la piața din Pucioasa s-o întrebe pe mama Corinei când se întoarce la tarabă. Pe laptop, Corina prelua comenzi de la noii clienți din București. Toți voiau același lucru: salată verde, ridichi, roșii, dovlecei albi, toate produse la nici o oră și jumătate de casă. Pentru micii producători, miza este să-i păstreze aproape și pe unii, și pe alții și să mențină ridicat interesul proaspăt câștigat. 

---

De știut data viitoare când cumperi legume

Lumea lanțurilor scurte e complicată și nu există un singur comportament corect. Dacă vrei să sprijini micii producători, iată câteva sfaturi practice:

• Dacă alegi să cumperi de la producători locali, fie că faci comandă online, fie că mergi în piață, constanța ajută. Dacă ai găsit pe cineva de care ești mulțumit, cumpără săptămânal de la el, astfel îi vei da predictibilitate, își va organiza mai ușor munca și între voi se va forma o relația de încredere.

• Dacă alegi să cumperi de pe un grup de Facebook, e important să știi că administratorul nu își asumă responsabilitatea pentru calitatea produsului.

• Dacă alegi să mergi în supermarket, caută legumele produse în România. Lanțurile care lucrează cu producători locali afișează asta. Pe etichete e posibil să găsești inclusiv numele fermierului și localitatea-sursă.

• Alege legume de sezon. Producătorii mici și mijlocii cresc de obicei mai multe tipuri de legume, ca să fie pe piață cât mai mult timp. Astfel, și tu te vei bucura de produse mai proaspete și diverse, dacă le cumperi în sezon.

• Nu mai evita legumele strâmbe sau un pic pătate. Nu există semnul egal între aspect și calitate (spre exemplu, o roșie lovită nu înseamnă că e stricată, după cum o roșie perfectă nu înseamnă neapărat că e și gustoasă). În acest fel, vom convinge și supermarketurile să nu le mai refuze fermierilor legumele și fructele un pic lovite.

• Comunică cu producătorul tău, acolo unde există o relație mai personală (fie că sunt producători individuali sau food huburi). Feedbackul e important, așa că spune ce funcționează pentru tine, dar și ce nu. Nu uita că lumea din spatele unei legume e complexă și uneori un pic de răbdare ajută. Poate câteva zile puțin mai reci afectează căpșunile, care o să aibă nevoie de două zile în plus de coacere. Așa că fii curios și întreabă: Cum v-a afectat schimbarea vremii? Cu ce veniți până în piață? Cât durează să crească o salată?

Știi un producător local care ne-a scăpat?
Scrie-i Oanei la oana.filip@decatorevista.ro. Lista este mereu în lucru.

---