Rețeaua de alimente

La opt dimineața, la sfârșitul lunii martie, Mihaela și Oana își încep ziua de muncă pe strada Păstrăvăriei în satul Valea Putnei, din județul Suceava. Au venit cu mașina Mihaelei din Câmpulung Moldovenesc, unde locuiesc, la sediul Nord Natural, un magazin online care vinde în toată țara produsele unor mici producători din Bucovina. 

Mihaela Buta, 35 de ani, este coordonatoarea Nord Natural, iar Oana se ocupă de împachetarea comenzilor. Împart un birou de patru metri pătrați și își încep ziua verificând comenzile primite prin email, telefon sau pe site. Deși la început a simțit că biroul e mic, puțin „claustrofobic”, acum Mihaela spune că „e ca acasă”. Femeile se înțeleg bine, știu ce au de făcut și se organizează cu puține cuvinte. Prioritatea este pregătirea coletelor și, cum în medie vin maximum zece comenzi pe zi (mai puțin decât își doresc), se descurcă doar ele două. 

Clădirea, nu mai mare de 25 de metri pătrați, are trei camere: biroul, o sală de prezentare, unde pe rafturi de alun stau produsele neperisabile: borcane cu zacuscă făcută la foc de lemne, dulceață de afine sau sticle de bere, și o cameră frigorifică cu lactate și cărnuri. Produsele vin din orașul Suceava, dar și din sate ca Fundu Moldovei, Valea Putnei sau Mălini, și toate pot fi comandate de pe site-ul Nord Natural. La prima vedere site-ul nu pare diferit de alte magazine online, însă în spatele interfeței simple se află un food hub – un concept complex, cu o istorie de peste de 40 de ani, ce unește ONG-uri, mici fermieri, autorități și consumatori. 

Conceptul a apărut prima dată în anii ’70 în SUA, ca o alternativă la supermaketuri și un mod de susținere pentru producătorii mici. O traducere aproximativă ar fi „rețea de alimente”. Atât în Statele Unite, cât și în Europa, agricultura industrială a împins mulți mici fermieri la marginea pieței. Fără fondurile și cunoștințele necesare să lupte cu marile companii, oamenii care și-au câștigat toată viața pâinea din agricultură s-au trezit fără clienții care au migrat către supermarketuri. Unii producători au renunțat la ferme, alții s-au orientat spre vânzarea la negru. 

Spre deosebire de alți intermediari, food huburile nu înseamnă doar distribuție, ci și afaceri cu miză socială, ce-și propun să sprijine producătorii și să acționeze ca o punte de legătură între fermier și client, în speranța că bunăstarea unuia înseamnă și bunăstarea celuilalt. Un hub își propune să educe atât clienții, despre necesitatea unui consum responsabil, cât și producătorii, despre cele mai bune metode de a produce și vinde marfa. Înființat în 2017, Nord Natural este unul din primele food huburi din România. 

Mihaela preia prima comandă telefonică în acea dimineață. Clientul din București întreabă de cozonaci, dar ea îi povestește și de lactatele din lapte proaspăt de vaci crescute la munte sau de cărnurile afumate și îl convinge să mai adauge câteva produse. „Cred că reușim să ajungem la cât mai mulți consumatori care își doresc să știe ceea ce pun pe masă copiilor lor”, spune Mihaela, care ar vrea ca clienții să cunoască și povestea din spatele produsului. Munca ei e un balans între producători și clienți. Trebuie să se asigure că food hubul vinde și că produsele nu rămân pe rafturi, dar se ocupă și de rotația mărfii, de evenimente și caută ocazii de promovare – spre exemplu, contactează influenceri și bloggeri care pot crește vizibilitatea brandului. În plus, păstrează legătură cu producătorii și, deși nu îi prea place, completează rapoarte despre evoluția vânzărilor. Se gândește la cum ar trebui să arate promoțiile și se consultă la fiecare pas cu colegii de la Open Fields, ONG-ul acționar din spatele Nord Natural, cu sediul la Cluj. 

După ce închide telefonul și se asigură că toate produsele sunt pe stoc, femeile încep să pregătească pachetul: iau o cutie de carton și taie cinci bucăți de folie izotermă pe măsura laturilor cutiei. Lucrează în liniște. Primul lucru pe care îl pun în pachet e „rezerva de frig”, o sticlă cu gheață care menține temperatura scăzută. Urmează o pastramă de curcan, o porție de cârnați din satâr (făcuți după o rețetă tradițională, cu bucăți mari de pulpă și slănină de porc), o brânză de burduf (cel mai bine vândut produs din zona de lactate, din lapte de vacă, oaie și capră) și cozonaci – o comandă clasică. Cutia este apoi sigilată și la sfârșitul zilei de muncă, când vor fi gata și celelalte comenzii, va fi dusă cu mașină în Câmpulung Moldovenesc, de unde va fi livrată prin curier. Niciodată un pachet nu stă mai mult de 24 de ore ambalat înainte să fie trimis la destinatar.

Telefonul îi sună des și, de fiecare dată când răspunde, Mihaela încearcă să nu prelungească conversația prea mult. Când vine însă vorba de ce vinde, are răbdare să menționeze fiecare calitate – și a produsului, și a producătorului. Cele mai multe comenzi vin din București, dar și din Cluj sau Iași. Clienții sunt în principal mame între 25 și 40 de ani, interesate de ce pun pe masă copiilor. Bărbații comandă mai rar, dar cumpără mai mult, preferând berile și produsele din carne. Prima comandă e mai mult de probă, spune Mihaela, câte puțin din fiecare, abia apoi clienții încep să-și formeze gusturile și să comande țintit.

Mihaela are ochii albastru deschis, părul șaten tuns scurt și vorbește rar, fără multe regionalisme. Când era mică își petrecea verile la bunicii paterni, în zona Gura Humorului. Creșteau vaci și oi și din gospodărie nu lipseau niciodată laptele pus la acrit și smântâna proaspătă. Nici astăzi nu își cumpără lapte din supermarket și are pe cineva care îi aduce câteva sticle o dată pe săptămână. „Mizez pe o alimentație sănătoasă”, spune Mihaela. „Întotdeauna mi-am dorit o alternativă la produsele pe care le găsesc în marile magazine și mi-am dorit să aibă acces și cei din jurul meu.” 

Înainte de Nord Natural a lucrat la fabrica de procesare a păstrăvului Valeputna, care face produse gourmet din pește și se numără printre producătorii food hubului. Acolo l-a cunoscut pe prietenul ei, care e inginer alimentar. A urmat o slujbă ca economist la o firmă privată, pe care a abandonat-o pentru jobul de la Nord Natural în 2017, pe când acesta nu era decât „un proiect ce dădea bine pe hârtie”. Curând, a devenit un proiect personal să transforme o idee bună într-o realitate funcțională. 

Simplu spus, Nord Natural este un SRL al cărui unic acționar este organizația non-guvernamentală Open Fields. În realitate, povestea e mult mai complicată, implică trei ONG-uri, mulți ani de muncă și un finanțator încăpățânat. Nord Natural este unul dintre cele cinci food huburi pilot finanțate de Romanian-American Foundation (RAF), o organizație care acordă granturi pentru dezvoltare rurală, tehnologie sau implicarea civică. Miza este facilitarea accesului micilor fermieri la piață. 

Din 2009, RAF s-a implicat în mai multe proiecte de dezvoltarea rurală, printre care sprijinirea formării de cooperative agricole. În 2014, reprezentanții RAF și Fundația Civitas pentru Societatea Civilă, un ONG implicat în crearea unei cooperative în județul Cluj, au făcut o vizită de studiu în SUA și au văzut cum funcționează mai multe food huburi americane. Doi ani mai târziu, Civitas a propus înființarea unui food hub în România, iar RAF nu doar că a aprobat ideea, ci a hotărât să invite în proiect și alte fundații, din mai mult zone ale țării. Doreau să demonstreze că un food hub poate fi un răspuns la probleme sistemice (cum ar fi lipsa accesului micilor fermieri la piața largă), nu doar un mod pentru îmbunătățirea situației câtorva producători dintr-o anumită zonă a țării. Civitas a devenit lider de grup și a căutat ONG-uri interesate de proiect.Atunci s-a implicat și Open Fields, a cărui misiune este tot dezvoltarea rurală. Membrii fundației văzuseră și ei un food hub, de data asta în Norvegia, și voiau să aducă conceptul în zona de nord a țării. 

În prima etapă, 10 ONG-uri au făcut cercetări de piață și planuri de afaceri: au aflat numărul de producători din zona geografică respectivă (în cazul Open Fields – Bucovina), locul în care își vând marfa, cine le sunt clienții și au conceput diferite modele de food hub. Din cele 10 propuneri, cinci au primit finanțare de la RAF. Open Fields a primit aproximativ 215.000 de dolari pentru doi ani, pentru chirie, administrare și investiții inițiale. Au contat experiența, conectarea la spațiul rural și modelul de business propus, explică Romeo Vasilache, director de programe pentru antreprenoriat și dezvoltare comunitară la RAF. 

Celelalte patru huburi s-au format după modele diferite. Spre exemplu, la Cluj există Nod Verde, la Iași – Roade și Merinde, care funcționează tot ca magazine online, dar vând doar pe plan local, în cele două municipii și câteva localități învecinate; iau produsele de la producători locali, în special de legume și zarzavaturi, pe care le transportă ei înșiși la clienți. Astfel de food huburi răspund aplicat unor nevoi locale, atât ale producătorilor locali, cât și ale clienților locali.

Chiar și după ce s-au trasat coordonatele proiectelor, RAF nu s-a retras, ci a rămas partener implicat, iar huburile au continuat să colaboreze. Mai mult, rapoartele de evoluție a vânzărilor, pe care organizațiile le trimit lunar finanțatorului, le ajută să evalueze rapid ce metode de vânzare au succes, ce schimbări au efect pozitiv și să ajusteze.

O dată primită finanțarea, în 2017 Open Fields a început munca. Deși inițial înclinau ca sediul food hubului să fie la Vatra Dornei, au ales până la urmă Valea Putnei, unde au găsit o chirie mai convenabilă, chiar în curtea fabricii Valeputna și le-au angajat pe Oana și pe Mihaela. Profitul realizat din vânzări ar urma să fie redirecționat către alte proiectele ale organizației, însă deocamdată el nu există și, pentru a funcționa, Nord Natural are nevoie în continuare de finanțare. 

Echipa Open Fields a ales Bucovina, cunoscută ca un bastion al tradițiilor. Pe lângă o istorie de proiecte în zonă, pe Ovidiu Spânu, președintele Open Fields, îl mai leagă de zonă și familia. Tatăl său s-a născut în comuna Dorna Candrenilor, lângă Vatra Dornei, unde Ovidiu își petrecea mult timp în copilărie. Bucovina este o zonă de munte cu ierni lungi și veri ploioase, în care legumele se dezvoltă greu în cantități mari, dar animalele prosperă. Tocmai de aceea produsele vândute prin Nord Natural sunt majoritatea de origine animală și procesate, spre deosebire de Nod Verde, food hubul din Cluj, care vinde în principal legume proaspete.

Prin Nord Natural își vând acum produsele 14 producători, toți din județul Suceava. Unii s-au lăsat convinși ușor, alții au fost mai sceptici la început. „Am încercat pe cât posibil să oferim un preț corect producătorilor noștri”, spune Mihaela. Practic, Nord Natural a acceptat de la început să cumpere produsele la prețurile impuse de ei, tocmai ca să se simtă apreciați. 

Printre primii care au spus da ideii Open Fields au fost cei de la Cozonaci Niculina, din comuna Fundu Moldovei, la propunerea Mihaelei, care le era client. Cozonacii se găseau deja în Cluj, Târgu Mureș, Bistrița sau Suceava, dar erau puțin cunoscuți în sudul țării, unde sunt prezenți într-un singur magazin în București. De cealaltă parte, și Nord Natural a câștigat de pe urma cozonacilor, care, după cum spune Mihaela, sunt „motorul” comenzilor: oamenii intră pe site pentru a comanda cozonaci și apoi află și de alte produse. 

 „Mama tot timpul a fost pricepută la așa ceva, spre deosebire de mine”, povestește în laboratorul mirosind a aluat cald și a nucă Luminița Leș-Obaciu, 34 de ani, administratorul afacerii și fiica Niculinei. „A învățat de la mama ei, de la bunica mea, că ea era mare bucătăreasă.” Afacerea a pornit de la cozonacii făcuți în casă pentru familie, rude și vecini. În urmă cu zece ani, cum tot mai mulți îi căutau produsele, Niculina și copiii ei au înființat o firmă care de atunci a tot crescut. Azi firma produce cozonaci cu nucă și mac, plăcinte cu urdă și cornuri și are 15 angajați, care lucrează în laborator alături de Niculina sau fac vânzări și distribuție. 

Un alt producător este domnul Filuț Ursu, 58 de ani, din cătunul Deluț, la 30 de minute de mers cu mașina de doamna Niculina. Din 1993 face cașcaval, brânză frământată, urdă și caș din lapte de vacă împreună cu soția sa, Maria. Filuț și Maria vorbesc frumos de Niculina, căreia îi dau urdă pentru plăcinte. Sunt convinși că „e o treabă serioasă”, unde „se lucrează serios”, chiar dacă ei nu iau cozonaci de acolo. De fapt, nu iau cozonaci de nicăieri, îi fac în casă. Produc tot ce pot în casă și se mândresc cu asta. 

Atestatul de producător tradițional, pentru care a mers cu martori la notariat ca să confirme că și bunicii lui făceau caș în același fel, e un atu important pentru Filuț. Pe piața locală sunt mulți producători de brânzeturi, dar puțini pot demonstra cu acte că folosesc o rețetă tradițională, specifică locului, și asta convinge restaurantele și magazinele să opteze pentru brânzeturile lui. 

Niculina și Filuț sunt încântați să lucreze cu Nord Natural pentru că simt că e important să existe un portal care să promoveze produsele bucovinene. „Ei reușesc să ducă câte puțin din Bucovina în toate colțurile țării”, spune fata Niculinei. „Și noi ajungem cu produsele noastre, însă numai în trei-patru orașe, nu putem livra prin curier așa cum fac ei.” Și Niculina, și Filuț recunosc însă că deocamdată hubul reprezintă un procent mic din totalul vânzărilor – pentru Niculina undeva sub 10%. Amândoi au cerere mai mare decât pot să producă și au deja, de ani de zile, magazine prin care își vând produsele, pe când Nord Natural nu deține încă o bază atât de mare de clienți, încât să se poată baza pe ei ca pe o sursă constantă și generoasă de venit. 

Ca să supraviețuiască ani de zile pe piață, Filuț nu a putut aștepta apariția food hubului. A trebuit întâi să-și găsească locuri de desfacere printre cunoștințe sau prin recomandări. Acum, printre clienți se numără un restaurant din Iași, care are și magazin și dorește să promoveze produse locale din întreaga țară, dar care îi schimbă etichetele cu unele cu un design mai artistic, spre deosebire de ambalajul simplă, cu o vacă, al lui Filuț. Principalul client este un magazin din Iași care vinde cașcavalul la un preț dublu față de ce îi oferă bucovineanului. Tuturor clienților, Filuț le vinde cașcavalul de 500g cu 13 lei. Nord Natural îl dă mai departe cu 18, adaosul acoperind în principal costurile de promovare, depozitare și transport. Chiar și așa, deși acum are o rețea de clienți, primăvara, când ies stânele cu brânzeturi proaspete și pe piață e un surplus de marfă, Filuț simte presiunea, pentru că prețul scade, și unii cumpărători aleg produsele mai ieftine.  

Dincolo de relațiile cu cei care îi iau marfa, bărbatul e ocupat să-și mențină relațiile cu propriii distribuitori de lapte. Cumpără în principal de la fiul său, care locuiește alături de el, și are 32 de vaci bălțate românești și brune de Austria. Mai ia și de la alți fermieri din cătun, oameni care mai au patru-cinci vaci. Iarna le plătește în jur de un leu pe litru și vara – 80 de bani, dar spune că e un preț mai bun ca cel primit de la Lactalis, principalul cumpărător pe care se bazează crescătorii de vaci din zonă. Filuț are zile în care se ocupă doar de acte și, presat de nevoile urgente, a lăsat mai mereu dezvoltarea la coadă. Acum, că fiul și nora s-au mutat înapoi la Deluț și au devenit parteneri de afaceri, lucrurile au început să se miște altfel și soții Ursu se gândesc la o schimbare de etichete (sugerată și de Mihaela, și de Open Fields) sau la o cameră frigorifică și la alte proiecte de dezvoltare. 

Deja unele dintre schimbările pe care le-au făcut au pornit de la sugestia Mihaelei și a Open Fields. „Ne ajută, ne-au dat multe sfaturi”, povestește Maria Ursu, 54 de ani. „De exemplu, brânza de burduf noi o făceam în pungi din astea de-ale noastre, cum făceam cu cașcavalul, și ne-au sugerat să o punem direct în burduf, în membrană. (…) Îi foarte bine când poți să povestești cu cineva și să te ajute necondiționat. Majoritatea probabil ar ține pentru ei.” Și doamna Niculina se gândește să-și îmbunătățească partea de ambalare a produselor, pentru că și „aspectul comercial contează”, dar proiectul următor este mărirea laboratorului. 

Pe lângă vânzarea online, Nord Natural ajunge la clienți și prin degustări. Ovidiu povestește că firmele românești de mărime medie sunt cele mai dispuse să plătească pentru produsele tradiționale. O firmă românească de IT din Cluj i-a contactat pentru masa de 1 Decembrie:  „Ne-am dus cu produse tradiționale, cu ștergare, cu povestea, și a fost un succes”, spune Ovidiu. Mai sunt și târgurile, o ocazie bună pentru a-și face noi clienți. Dezavantajul este că ele necesită multă energie: Mihaela, Oana și alți membri Open Fields trebuie să se ocupe de transport, de logistică, de aranjarea standului și să stea și cel puțin o zi la târg. 

În plus, hubul desfășoară des campanii menite să-i fidelizeze pe cei care au cumpărat deja. Mihaela îi sună pe clienți să le povestească despre cele mai noi reduceri sau promoții: într-o lună pot să aibă transportul gratuit, în alta să primească un produs gratuit la orice comandă. Cu ocazia asta mai află și ce cred oamenii despre produse, ce le lipsește, unde e loc de îmbunătățire. 

Nord Natural are un adaos hotărât de Open Fields de 30% în medie, pentru că prețul final trebuie să fie competitiv pe piață. Diferența dintre prețurile hubului și cele ale produselor din supermarket nu poate fi prea mare, pentru că clientul, oricât ar vrea să susțină un mic producător, are un venit fix, din care trebuie să cumpere și alte alimente. 

Conform estimărilor inițiale, până în decembrie 2019,toate cele cinci food huburi ar trebui să fie pe plus, oricât de puțin. Validarea modelului de business e mai importantă decât rezultatele financiare efective din primii doi ani. Așteptările sunt mari: într-o piață competitivă, acestea trebuie să demonstreze că împlinesc nevoile clientului, că rămân fidele filosofiei dezvoltării rurale și că își îndeplinesc și promisiunea față de producători: se asigură că aceștia nu sunt doar un mijloc pentru mulțumirea clientului, ci și parteneri cu nevoi proprii – fie că e vorba de nevoia de securitate financiară, nevoia de specializare sau nevoia de odihnă.

Realitatea în privința profitului este alta. Atât Mihaela, cât și Ovidiu și Romeo cred că profitul trasat ca referință în 2017 va fi greu de atins. Diferența e relativ mare, explică Romeo: Nord Natural vinde undeva la 60% față cât ar avea nevoie pentru a fi pe profit. „Poate că planul a fost prea optimist”, spune acum Ovidiu, iar printre motivele acestui optimism se numără și lipsa de „experiență formidabilă în vânzări și comerț”. Veniți dintr-un mediu al ONG-urilor în care prioritățile erau indicatorii sociali, oamenii și bunăstarea lor, Open Fields s-a trezit într-o lume a businessului, în care factorii economici, cererea pieței și venitul clienților influențează rezultatele. „Dincoace este strict business: bagi o sumă și trebuie să o recuperezi, și să scoți și profit măcar un leu la sfârșitul de ciclu”, explică Ovidiu. 

O altă provocare pe care au descoperit-o pe parcurs a fost reticența clienților români de a cumpăra produse alimentare de pe internet. Monica Stroe, specialist în antropologia alimentației, spune că asta vine și din intimitatea cu care este asociat actul mâncării și nevoia clienților de a vedea produsul înainte de cumpărare.

Food huburile sunt o posibilă soluție pentru o problemă mai mare. Producătorii locali se luptă pe o piață dominată de produse de import, care vin la prețuri mai reduse. În schimb, micii fermieri trebuie să-și țină prețurile ridicate, pentru că atunci când produci puțin trebuie să vinzi mai scump ca să scoți un minim profit. Așa că în supermarket cumpărătorul e pus într-o dilemă, aleg un produs local mai scump sau unul generic, mai ieftin? De cealaltă parte, tot mai mulți clienți sunt nemulțumiți de marfa de pe rafturi și deplâng „gustul de altădată”. Antropologul explică că, deseori, această căutare a unui gust de pe vremuri e strâns legată de o căutare a identității. Într-o lume în care suntem tot mai separați de hrana noastră, pe care adeseori o cumpărăm în stadii avansate de procesare, a cumpără de la un producător local ne ajută să ne reconectăm cu noi înșine și a spune lumii că suntem cetățenii implicați, interesați de dezvoltarea rurală. Și atunci, în momentul în care comanzi de pe Nord Natural, tu nu alegi doar un produs, ci îți îndeplinești și o nevoie complexă, de cele mai multe ori inconștientă.

Dificultățile financiare nu sunt deloc rare în lumea food huburilor, inclusiv în țări în care astfel de întreprinderi au devenit comune. A păstra o afacere care să respecte principii etice și să fie și profitabilă e o sarcină dificilă. În cadrul ediției din 2016 a Conferinței Naționale a Food Hubuluidin Statele Unite, Jim Barham, un economist specializat în economie agrară în cadrul Departamentului pentru Agricultură SUA, a comparat lupta huburilor cu instrucțiunile pentru măștile de oxigen din avion. La fel cum pasagerii sunt sfătuiți ca, în cazuri de urgență, să se asigure prima dată ca au ei mască de oxigen, pentru că doar așa îi vor putea ajuta eficient pe cei din jur, așa și un food hub trebuie să se asigure că funcționează bine, înainte de a-i putea sprijini pe producători. 

Când vine la birou, Mihaela se gândește la „cei trei V”: vânzare, vânzare, vânzare. Se bucură că a ajuns într-un proiect așa fain, în care cunoaște oameni minunați și în același timp poate să recomande produse bune. Dar lupta e grea, pentru că sunt mulți factori implicați. Pe de o parte, clienții trebuie să fie dispuși să cheltuiască puțin mai mult; pe de alta, producătorii să-și adapteze pe cât posibil produsele la nevoile clienților, chiar dacă acele nevoi țin poate mai mult de aspect, decât de calitate. Cel puțin în stadiul de început, fără un finanțator ca RAF, care să poată asigura un sprijin atât material, cât și logistic și de strategie, e greu de crezut că o astfel de afacere se poate dezvolta. 

 „Noi sperăm ca legile pieței să aibă un efect de tracțiune în povestea asta”, spune Romeo, directorul de program de la RAF. „Noi intervenim un pic acum, pentru că piața e disfuncțională în momentul ăsta. Încercăm să punem un mecanism și, dacă am reușit, atunci noi trebuie să ne retragem cu subvenția și să lăsăm piața să funcționeze. Aici e miza.” Când va putea fi retrasă finanțarea e greu de spus. Mihaela spune că acum e mai agresivă în vânzări, că promovează mai mult produsele în mediul online și speră că promoțiile îi vor fideliza cumpărătorii și evenimentele o vor ajuta să-și găsească unii noi. 

Mai există un factor care ar putea influența rezultatele financiare până la sfârșitul anului: sărbătorile. În cei doi ani de funcționare, pentru Nord Natural luna cu cele mai mari încasări, peste 51.000 lei, a fost decembrie 2018. Dacă și decembrie anul acesta trendul va rămâne același, hubul ar putea avea un plus important de comenzi și s-ar putea apropia de țintă. 

Deși există riscul ca Nord Natural să nu atingă profit, Romeo are încredere în proiect, pentru că vede o creștere în vânzări: în perioada ianuarie 2018 – martie 2019, a avut vânzări de peste 320.000 de lei, cel mai bun rezultat dintre toate cele cinci huburi. „Eu cred că există perspectiva să validăm conceptul, că un food hub poate avea valoare adăugată în a crește accesul la piață al micilor fermieri, cred că o să putem demonstra asta.” 

Dincolo de faptul că de el depind slujbele unor oameni și vânzările unor producători locali, lupta Nord Natural va creiona și viitorul food huburilor în România. Cele cinci huburi fac parte dintr-o primă etapă de implementare și trebuie să adune lecții care apoi să se transpună într-un caiet de bune practici. Succesul lor i-ar putea convinge pe guvernanți să susțină food huburile, așa s-a întâmplat în cazul cooperativelor. (După ce RAF și Civitas au înregistrat un succes cu Lunca Someșului, o cooperativă înființată în 2013 care astăzi vine legume la mari retaileri ca Lidl sau Kaufland, Guvernul a introdus măsuri de finanțare prin Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru înființarea de cooperative agricole și pomicole.)

În lupta contra timpului care se încheie cu evaluarea de la finalul anului, la mijlocul lui mai a mai apărut un obstacol: contractul Mihaelei s-a încheiat și nu a mai fost prelungit. Ovidiu nu vrea să discute decizia, dar spune că nu va lăsă nimic să afecteze traseul food hubului. Recunoaște că proiectul a pornit cu Mihaela și a crescut cu ajutorul ei, dar nu crede că există vreun motiv ca această creștere să se oprească, acum că ea nu mai este implicată. „E ca la rugby: fuge unul cât poate [cu mingea] și o aruncă ăluilalt. Food hubul ăsta e mai mare decât noi înșine.” 

---

Nota editorilor: Rubrica „La noi”, în care apare acest text, este finanțată printr-un grant de doi ani tot de Fundația Româno-Americană (RAF), despre care ai citit în acest text. RAF acoperă costurile unei echipe DoR dedicate jurnalismului despre dezvoltare rurală, însă nu are o implicare editorială: nici în cum alegem subiectele, nici în cum le documentăm sau prezentăm. Raportăm fundației cum cheltuim banii, nu și cum alege să facem jurnalismul. Suprapunerile dintre subiectele din această rubrică și proiecte finanțate de RAF sau colaboratori de-ai lor există pentru că fundația e implicată în susținerea a numeroase proiecte de antreprenoriat rural, de la cooperative, la food hub-uri, la inițiative educaționale.