[Școala9] Capitolul XII. Dileme și întristări.

Am vorbit cu un grup de eleve din Tîrgu Mureș, de la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, înainte și după primele examene ale Bacalaureatului de februarie, ca să vedem cum le-a afectat noua programare pregătirea și cu ce au rămas după.

„Interviu cu un scriitor. Descrie atitudinea emițătorului, spune ce tip de text e și dă-ți cu părerea despre metodele moderne de socializare.”

„Fragment dintr-un articol despre Christian Dior. Discută importanța lecturilor biografice.”

„Scrisoare. Cine e receptorul, ce tip de texte, care sunt ideile relevante? Ce părere ai despre importanța scrisorilor trimise între scriitori?”

Acestea sunt câteva dintre subiectele extrase la proba de competențe de comunicare în limba română. „Toată școala a luat experimentat, oricum”. „A fost mai mult o chestie de formă.” „Eu nici nu cred că ascultau tot ce ziceam noi.” „Fără sa vrei, când ești acolo ajungi să încurci cuvintele și să te înroșești în obraji.” Au fost programați la niște ore la română, dar au intrat și cu două mai devreme, anunțați de colegi pe WhatsApp, alergând după taxiuri. Unii dintre ei se întreabă amuzați ce s-ar fi întâmplat dacă ajungeau la ora stabilită, oare nu mai găseau pe nimeni în clasă?

Înainte de examene, emoțiile lor variau între teama de vorbit în public și cea de a nu fi ajuns cu repetarea materiei la zi, deși examenul de competențe de comunicare în limba română se bazează pe chestiuni predate în clasele a IX-a și a X-a. Și, mai mult decât orice, frustrarea de a fi supuși încă unui experiment educațional în care nu le explică nimeni motivațiile și sensul.

Am întrebat Ministerul Educației de ce a programat așa Bacul și am descoperit că nici nu știau când începe

M-am întristat [când am aflat de schimbările aduse Bacalaureatului] pentru că mi se părea că domnul care a fost Ministrul Educației, Liviu Pop, a făcut niște modificări fără sens. Am și trimis un mail Ministerului Educației, ca să întreb de ce s-au făcut schimbările astea, dar nu au fost în stare să-mi dea un răspuns pertinent. (…) Apoi am văzut că l-au schimbat, de fapt, cu domnul ăsta care e acum, care nu știe să vorbească și m-am gândit că am căzut din lac în puț.

Prima oară am crezut că e o greșeală sau ceva, apoi am vrut să verific dacă e adevărat. Noi avem bacul la română scris pe 25 iunie, apoi e zi liberă și avem proba la mate, apoi mai era o zi liberă și venea a treia probă, numai că acum avem probă, zi liberă și două probe în zile consecutive. Nu am înțeles care e beneficiul nostru? Am trimis un mail să întreb de ce au făcut asta. Am așteptat vreo două săptămâni, pentru că era Crăciunul. Deși intram des să-mi verific mailul, îmi pierdusem speranța că or să-mi răspundă, dar mi-au scris că Bacul se termină în 25 iunie, când el de fapt începe pe 25 iunie; apoi mi-au zis că este o lună între ziua în care se termină școala și ziua în care începe Bacul și avem destul timp de învățat, dar nu asta era întrebarea mea. Când am văzut că au greșit și data Bacului, i-am luat peste picior un pic, fără să vreau, printr-un ton ironic. Nu mi-au mai răspuns.

(Antonia)

Am eu o problemă cu vorbitul în public – mă înroșesc, mă blochez și încep să tremur

Acum câțiva ani am zis că nu-s cu politica și nu știu ce se întâmplă, dar am început să mă sperii foarte tare de situația asta incertă, care se transmite și prin incertitudine la ore, când doamna profesoară de română vine și spune că nu știe care e situația pentru competențe, dacă intrăm când, dacă ținem ore în zilele alea. Într-un fel, pot să zic că e mai bine că nu mai trebuie să înveți pentru Bac și apoi să-ți dai competențele digitale – care te întrerup un pic de la învățatul pentru Bac, dar e și aiurea dacă îți pun ceva întrebare la română, cum ar fi să argumentezi despre reviste literare. La finalul anului, după ce înveți pentru Bac, știi și revistele literare, dar în momentul ăsta nu le mai știu, au fost învățate anul trecut.

Am emoții pentru faptul că trebuie să vorbesc liber, să vorbesc în fața a doi profesori și a altora care sunt în sală. Am eu o problemă cu vorbitul în public – mă înroșesc, mă blochez și încep să tremur, stau în față și mă uit în gol. E o chestie mai recentă: ultimele dăți am tremurat pentru un proiect la geografie și nu era ceva complicat – trebuia să zic două propoziții pe care le știam –, dar când trebuia să spun, mă uitam la clasă și eram în mintea mea „pot să plec, vă rog?”. La română ne încurajează doamna profesoară să vorbim liber, să ne spunem părerea, să spunem ce știm, dar nu prea multă lume o face, ca să fiu sinceră. Mai degrabă e un monolog, vorbește mai mult singură.

Mai avem un pic și scăpăm. O să merg la un concurs de chimie de la Cluj – „Candin Liteanu” – care e pentru clasele a VIII-a și a XII-a și se poate pune ca admiterea la facultate. Vreau să dau la toate specializările de la Inginerie Chimică. Nu mă pregătesc și pentru alte facultăți de backup, pentru că sunt încrezătoare că pot ajunge acolo. Cred că dacă ai un plan B, e mai puțin probabil să iasă planul A.

(Carina)

Dacă ai o părere și o exprimi, nu se schimbă nimic 

Toată lumea e complet dată peste cap de competențele mutate în februarie, profesorii noștri nu-s obișnuiți cu asta, nimeni nu ne dă informații ca lumea, când suntem programați. Pentru mine cel puțin pică foarte rău pentru că eu acum pregătesc dosarul pentru facultate [arhitectură în Franța] și nu știu cum să le fac pe toate.

Am așteptat mult clasa a XII-a, pentru că nu mi-a plăcut prea mult în liceu. Acum e puțin stresant, dar materia nu e grea. Mi se pare că sistemul în sine e greoi, cum funcționează de la bază. Mă descurajează foarte tare că nu prea contezi ca elev. Dacă ai o părere și o exprimi, nu se schimbă nimic, și eu mă simt în unele momente foarte nerespectată ca persoană și mi se pare o problemă pentru că sistemul de educație e în primul rând pentru elevi. Profesorii cred că suntem copii și nu înțelegem mai nimic, dar la liceu mai înțelegem câte ceva. Una din probleme e clar lipsa de igienă – ne tot lăudăm că suntem printre cele mai bune licee din județ – dar nu avem niciodată săpunul și hârtia, lucrurile de bază. Cică n-avem fonduri, dar avem ecrane la intrare și sistem cu cartele și lasere decorative. Asta mi se pare o lipsă totală de respect față de noi.

Avem o materie în clasa a XII-a pe care ne-am ales-o ca opțional, care se numește Educație pentru Carieră, cu doamna psiholog a școlii. Cred că este foarte târziu pentru așa ceva.

(Diana)

O grămadă din problemele noastre din societate vin din lipsă de empatie

Spre finalul semestrului I nu am avut așa multe teme sau mare lucru de făcut și m-a enervat puțin asta pentru că m-am trezit devreme, am venit la școală și a fost mai degrabă o formalitate – toată lumea a încheiat medii. Cu mediile stau cel mai bine acum din tot liceul, aproximativ 9,33, dar în generală aveam 9,90. Cred că mi-am bazat stima de sine pe profesori foarte mult în gimnaziu – am fost mereu exclusă din clasă, niciodată nu m-am integrat foarte bine în grupuri și eram un fel de teacher’s pet – toată lumea mă considera un mic geniu, mergeam la concursuri. Într-a IX-a a fost ceva super-nou pentru mine să dau de profi ostili și simțeam că nu mai am acel echilibru, nu mai eram Sara silitoarea.

Am aplicat la cinci Universități din Marea Britanie la facultăți de Philosophy, Politics and Economics. Știam că vreau ceva pe zona de politică și cunoștințe sociale, dar fără să mă specializez excesiv, am vrut cât de cât o înțelegere generală. Este un interes apărut în ultimii ani.

Mi-am dat seama că e foarte importantă empatia, ceea ce nu realizam când eram mai mică. Era totul despre adevărul științific și cam atât, rațiunea. O grămadă din problemele noastre din societate vin din lipsă de empatie. De exemplu, în 2015 a murit scriitorul meu preferat –  Terry Pratchett, care combină fantasy cu satira. Avea Alzheimer și mi-am dat seama că e destul de puțină cercetare despre boala asta, în primul rând pentru că societății nu-i pasă atât de mult de oamenii în vârstă și m-am enervat tare când m-am gândit cât de mult și de inutil se investește în armament, spre exemplu și atunci a început să-mi pese mai concret de societate. Am început să realizez că nu e totul plutitor, apolitic – mi se pare că politica e foarte influențată de economie, deși pare că vorbim de ea, așa, ca de o știință separată. Economia e și ea, la rândul ei, extrem de politică și de personală.

(Sara)

Școala9 este o platformă de idei și dezbateri despre educație creată de BRD Groupe Société Générale și DoR.