Selly Supreme

E duminică, am ajuns în Craiova și fac ceva ce mii de adolescente din România visează să facă: cobor din tren să petrec ziua cu cel mai urmărit adolescent din online-ul românesc. Văd că mă caută cu privirea, dar între noi e un grup de băieți blonzi cu obraji roșii de frig care îl înconjoară, își scot telefoanele și îl roagă să stea la selfie-uri. În tot timpul ăsta îl strigă  pe nume, de parcă ar fi pe stadion: „Se-lly, Se-lly, Se-lly!”. Selly zâmbește politicos, se apropie de fiecare, își trece mâna prin păr și ridică privirea spre cameră. Un selfie, următorul.

Mă gândesc că e posibil ca fericiții de pe peron să fie printre cei peste 1,95 milioane de abonați la canalul lui de YouTube (UPDATE: pe 18 martie, cifra a depășit două milioane); printre cei care aduc zecile de milioane de views la piesele pe care le scoate cu gașca lui de vloggeri 5GANG și le urcă în #trending; printre cei 894.000 care îi urmăresc contul de Instagram; printre cei 225.000 care îl urmăresc pe Facebook (mai sunt copii acolo?); printre miile care și-au adus părinții de mână în săli polivalente din țară când a fost în turneu anul trecut; printre cei care-l adoră; printre cei care se întreabă „băi, cum a reușit?”.

Selly are 1,80 metri și 70 de kilograme. Gambele îi ies în evidență prin blugii de obicei mulați. Are umărul drept mai coborât decât stângul, din cauza nopților petrecute  la calculator și a poziției brațului pe mouse când  era mic. De obicei își poartă părul pe partea stângă, peste tâmpla tunsă  scurt. Are ochii căprui, fața rotundă  și o bărbie pronunțată. Când  își face un selfie, ține buzele ușor întredeschise. E rârâit. Recent a împlinit 18 ani și spune că internetul i-a schimbat viața într-un mod incredibil. Anul trecut a devenit cel mai urmărit vlogger din România, pe YouTube, unde peste 400 de ore de videoclipuri sunt încărcate în lumea întreagă în fiecare minut.

Pe peronul din Craiova, Selly se desprinde de grupul de fani, iar eu mă apropii de el și-i spun ceva de genul: „mai că nici nu te vedeai de ei”. Mai puțin impresionat decât mine de ce s-a întâmplat, spune doar „da” și coborâm spre gară, prin pasaj, împreună cu tatăl lui.

Mergem cu mașina spre casa lor, care e în același cartier în care a mers Alex Velea la școală în I-VIII, genul de informație știați că? pe care Selly o găsește destul de amuzantă încât să mi-o spună. În fața ușii apartamentului îmi arată ceva sub sonerie. Pe perete, cu litere negre de tipar urmate de o inimioară umplută, cineva a scris: „SELLY, TE IUBIM”.

Intrăm. El își agață geaca în cuier și rămâne în blugi și un hanorac negru Sneaker Industry. Locuiește în apartamentul cu trei camere împreună  cu Aura, mama lui, Jean, tatăl lui, și Kiwi, un papagal gălăgios. Mama e o femeie subțire și veselă, cu păr șaten deschis-roșcățiu și ochelari de vedere. Tatăl are părul scurt, negru cu fire albe; poartă o cămașă în pătrățele. Mă întreabă dacă vreau o cafea sau o bere sau dacă vreau să scap de ghetele butucănoase de iarnă. Cei doi sunt printre puținii care îi spun Andrei; el nici nu mai întoarce capul pe stradă când cineva îl strigă așa. S-a dezobișnuit pe la șapte ani, când juca fotbal cu băieții și aveau nevoie de o poreclă scurtă ca să-l strige – numele de familie Șelaru era prea lung, așa că i-au zis „Șeli”. Când a pornit vlogul, l-a scris în engleză. Și a rămas cu el.

Mergem în camera lui, unde patul, biroul cu calculatorul și biblioteca – fără cărți – îi formează universul. Mai tot timpul lucrează în weekend. Se așază la birou, pe un scaun de gamer, roșu cu negru. Într-o fereastră Adobe Premiere Pro editează un vlog nou. Schimbă tabul în browser: „Concert 5GANG – Cel mai mare concert la Arenele Romane”. 5GANG e gașca de vloggeri cu care face episoade speciale și care adună zeci de milioane de vizualizări la fiecare piesă. Au mai cântat la evenimente live, la baluri de liceu, dar pe 1 iunie vor avea primul lor concert mare în București, sold-out în mai puțin de o lună.

Selly închide tabul, se ridică de la birou și îmi arată rafturile cu amintiri: prima lui cameră de filmat, o Toshiba de mână care nu mai  merge, dar pe care n-o repară, pentru că „oricum singura valoare e cea sentimentală”; poze cu prieteni din Craiova; o poză cu Bianca Adam (unul dintre vloggerii care l-au promovat când el era la început și când ea își spunea Tequila); una de la concertul Deliei, Psihedelia; una cu rapperul Deliric. Mai e una cu tatăl lui, inginer la Direcția Silvică Dolj, făcută pe când Selly avea doi-trei ani și se plimbau prin oraș. În poză stau cam la un metru distanță și tatăl îl privește atent în timp ce băiatul merge singur, cu ochii la drum. Jean a fost un copil timid și a vrut ca fiul lui să fie opusul, să-i ofere o libertate mare și încredere în sine.

Îmi arată CD-ul Deliric X Silent Strike pe care rapperul i l-a dăruit când a făcut 16 ani, albumul DAMN al lui Kendrick Lamar, primit cadou la 17 ani, o cutie de la PORC, brandul de haine și accesorii pornit tot de Deliric. Trupa acestuia, CTC, l-a influențat mult ca adolescent. Era un rap mai complex decât B.U.G. Mafia și Paraziții, pe care tatăl lui i i-a pus în MP3 player în copilărie. Agățate pe perete sunt „butoanele” primite până acum de la YouTube România: cel de argint pentru 100.000 de abonați,  cel de aur, când a depășit 1.000.000 și, cel mai nou adăugat, un buton de argint pentru cei 100.000 obținuți de 5GANG.

Ce nu e la vedere sunt medaliile pe care Selly le-a câștigat în clasele I-IV la concursuri de mate și română (nu mai știe nici mama lui, profesoară de matematică la un colegiu tehnic, unde le-a pus), stativele pentru green screen și pentru fundaluri (le ține sub pat și se amuză când mama lui face curat și îl întreabă ce e cu țevile alea).

În copilărie, părinții făceau zilnic jocuri și exerciții care să-i stimuleze atenția și coordonarea și să-l facă să-și pună întrebări, iar tatăl lui nota evoluția într-o carte pe care o mai are și acum în vitrină. Jean și Aura spun că n-au de unde să știe dacă asta a ajutat la dezinvoltura pe care o observă oricine vede clipurile fiului, dar le-ar spune și altor părinți să facă la fel. A fost de mic în largul lui în fața camerei, dornic să se exprime și să-și spună punctul de vedere. Și când ieșea în fața clasei era relaxat. A încercat multe lucruri, tot ce îl făcea curios. Electronica, prin care a transformat sufrageria în discotecă pe la șapte ani. Robotica, când el și  tatăl lui au început să construiască un robot cu 50 de dolari, după un tutorial. Programarea, când la 10 ani a încărcat pe un site propriu aplicații făcute de el. Ce nu a înțeles a învățat singur de pe net. Într-o zi se uita cu tatăl lui la televizor și l-a întrebat cum se schimbă cadrele într-un film și  de ce există mai multe unghiuri. Jean n-a știut să-i răspundă, așa că Selly a vrut o cameră de filmat ca să descopere. A luat apoi Toshiba  peste tot   cu el, iar în vacanțele familiei filma mai mereu. De YouTube a aflat de la profa de engleză, care i-a scris pe spatele caietului numele platformei. Pe  21 decembrie 2012 a încărcat online primul lui vlog, în care împărtășea internetului 10 lucruri despre el – că e în clasa a v-a și e cam cel mai bun din clasă, că are 12 medalii, că-i plac jocurile video, că e amuzant, puțin arogant, popular și se dă la fete –, totul filmat într-un contre jour care îi întuneca fața. Avea 11 ani. Putea să experimenteze, putea să greșească, putea să încerce ce încercau alți vloggeri în afară și era amuzant. Pe atunci vloggingul era mai degrabă un fenomen în America: la noi abia apăruseră primii vloggeri mai cunoscuți – Mikey Hash, Tequila, ZMENTA Mihai – dar niciunul nu avea sub 15 ani.

Pe lângă camera de filmat, cele cinci obiective, cabluri, boxe și sertare care rămân secrete, Selly mai are în bibliotecă un teanc de caiete studențești, acoperite de un manual de legislație rutieră pe care n-a început încă să-l citească. Nu se pricepe la mașini, deși e înconjurat de unele de lux în clipurile 5GANG, dar speră să-și ia una pentru că drumurile pe ruta Craiova-București au devenit de mult greu de suportat. E elev în clasa a XI-a la științe sociale la Colegiul Național „Frații Buzești”, cel mai bun din județ, și încearcă să țină pasul cu școala. Când are timp stă pe site-uri cu tutoriale și cu explicații video despre știință și tehnologie și urmărește canale YouTube cum e cel de jurnalism explicativ de la Vox. Serialul lui preferat din toate timpurile e House of Cards și îi place Kevin Spacey la nebunie (crede că valoarea artistului ar trebui cumva separată de scandalurile din viața privată – în decembrie 2018, Spacey a fost pus sub acuzare pentru agresiune sexuală, după ce peste 30 de persoane l-au acuzat pe actor de hărțuire și abuz, inclusiv asupra unor minori; mai multe informații aici). De alte seriale nu mai are timp acum. Pe YouTube cel mai mult l-a inspirat la început vloggerul Freddie Wong, iar cu timpul a urmărit cam tot, de la Vsauce, la PewDiePie, Jake și Logan Paul, dar și sketch-uri de umor de la CollegeHumor și late night shows.

Acum se uită mai rar la vloguri cu bucuria cuiva care urmărește povestea, ci mai degrabă ca să știe ce a mai ieșit, ce se mai face în industrie. Respectă oamenii care lucrează la emisiuni de umor din SUA, care scriu sute de glume la normă. Una e să editeze un clip, ceea ce poate să facă, a devenit oarecum mecanic, dar ideea de creație, de scris oricând, e… pur și simplu grea.

La un moment dat ne întrerupe Aura ca să ne spună că e gata cafeaua – cu zahăr și pentru mine, și pentru el – și că ne așteaptă în sufragerie. Nu sunt primul jurnalist care le trece pragul ca să vorbească cu fiul lor și probabil nici primul pentru care așază frumos pe masă sărățele, fistic, suc, chec făcut în casă. Nici nu-i mai miră că jurnaliștii vor să vorbească cu Selly – au înțeles că e printre cei mai faimoși tineri din țară, chiar dacă au trecut doar șase ani de când a dat drumul la cameră ca să facă oamenii să râdă.

Primele nouă luni au fost perfecte. Pentru că nu se uita mai nimeni la el a putut să învețe ce să facă și ce să nu facă. Acum, la primele vloguri, stă scris în descriere: „ATENȚIE! Acesta este un vlog foarte vechi de-al meu. Nu îmi asum nicio responsabilitate pentru apariția efectelor secundare la vizionarea acestui filmuleț. Efectele secundare pot include: scăderea IQ-ului, senzații de vomă și/sau micșorarea penisului”.

Strânsese vreo 500 de abonați în primele nouă luni, apoi trei vloggeri l-au promovat, pe rând, și în următoarea zi avea 1.000, primul lui boost. A continuat să crească și la 13 ani a devenit partener afiliat YouTube, adică primește un comision la fiecare mie de vizualizări (CPM) a reclamelor care rulează în timpul unui clip de-ale lui. (CPM-ul fluctuează în funcție de țări – e mult mai mic în România decât în SUA –, și de perioada anului.)

Era deschis, le răspundea și fanilor și haterilor, înjura, vorbea liber despre lucruri care nu-i convin: școala, profii, diverse tipologii de oameni. „Esti nebun frate si asta te face haios 🙂 iti ador video-urile”, îi scria cineva pe ASK.fm. „Ce sfat ai pentru un vlogger mai mic?”, îl întreba altul. „Să nu se lase”, i-a răspuns.

Pentru Selly n-a fost atât de important să facă bani, cât a fost să devină tot mai bun, să inoveze ca formă și conținut și să-și crească comunitatea. Banii i-a văzut ca pe o recompensă și un semn că ce face dă roade, dar și ca un garant al libertății de a face ce-și dorește. Din primii bani și-a cumpărat o cameră mai bună. (Astăzi filmează cu o cameră Sony A6300. E mică, dar e perfectă pentru ce are nevoie. În vlogging e cel mai important să ai aparatură minimalistă, care-și face treaba.) După ce în 2014 a început să facă bani din YouTube, un an mai târziu a venit prima campanie publicitară: o firmă românească de periferice și tastaturi. Apoi, în 2016, a semnat cu Global Records, casa de discuri care a început cu INNA, a preluat impresariatul altor artiști pop, a început să organizeze evenimente, iar astăzi are în portofoliu inclusiv o divizie de peste o sută de influenceri: vloggeri ca Selly, staruri de Instagram și alții.

Global îl ajută pe Selly cu tot ce nu ține de vlog: manageriază producția site-ului 5GANG, ajută la producția clipurilor video, organizează evenimente cum e concertul de pe 1 iunie și intermediază (după o selecție) relația cu brandurile care îl vor pe Selly – cum ar fi Lego, Fanta, KFC. Uneori dedică episoade speciale pe vlog, alteori integrează produsul într-un episod, cum a făcut când a băut Fanta congelată în timpul unui challenge, sau când a anunțat într-un Q&A recent un bot de educație financiară lansat de KFC. Încearcă să se bage în campanii doar dacă îi place brandul, dacă el sau publicul lui are o legătură cu el, altfel știe că ar putea să strice ce a clădit printr-un exces de reclame.

În campanii primește un brief, iar el și Global gândesc o propunere pentru brand, care poate să accepte sau să refuze. „Ce reușește Selly, pen- tru că stă mult cu tineri de vârsta lui”, mi-a spus Andrei Basoc, Digital Manager la Global Records, „e că înțelege foarte bine audiența și vine cu insighturi reale, pe care  oamenii  angrenați  în  comunicarea  brandurilor nu le pot identifica atât de ușor.” Selly a fost foarte dorit de Global, mi-a spus și Lucian Ștefan, manager și  co-fondator  al  companiei. „Era  pe lista de next big stars din zona de online, nu e o întâmplare că e pe o poziție fruntașă. Pe lângă că e extrem de inteligent, are și o etică de muncă foarte ridicată. Cred că va fi printre cei mai influenți oameni din zona de media în următorii 30 de ani – dacă nu cel mai influent, cu siguranță în primii cinci.”

La suprafață, viața lui Selly din Craiova nu diferă mult de a altor adolescenți crescuți cu social media și YouTube. Se trezește în timpul săptămânii la șase, ca să ajungă la ore la 07:30. Primul lucru pe care îl face e să întindă mâna după telefon, un iPhone X. Verifică notificările, mesajele, grupurile de WhatsApp, mailurile. N-are timp să stea pe Instagram atât de dimineață. Mănâncă împreună cu ai lui, apoi tatăl îl lasă la liceu, în drum spre muncă. Dacă are timp, pune un story pe Instagram înainte să intre în clasă, dacă nu – pune mai târziu.

Diferența dintre Selly și majoritatea colegilor lui de generație e că  de fiecare dată când intră are zeci, poate chiar sute de mesaje. Postează zilnic cel puțin cinci-șase story-uri; chiar dacă nu are ceva nou de dat în lume, postează din arhivă. La prânz e înapoi acasă, mănâncă și începe să lucreze pentru vlog – fie la o campanie, fie la un scenariu, fie la montat   un episod nou. Vineri, ori mai devreme, depinde cum se înțelege cu profii, face drumul până la gară pe care l-am făcut împreună, se suie în tren și pleacă la București. Aici se vede cu adevărat ce înseamnă să fii un vlogger urmărit de aproape 2 milioane de oameni.

Într-o vineri seară de ianuarie, într-un apartament închiriat dintr-un complex rezidențial nou din București, Selly s-a strâns cu o parte din gașca 5GANG ca să filmeze. Ideea e simplă: fiecare extrage un bilețel dintr-un bol și desenează pe un flipchart vloggerul care i-a picat, iar ceilalți doi trebuie să ghicească. Alături de Selly sunt Gami OS, care tocmai a împlinit 16 ani, și Pain, 19 ani, care vine din Arad pentru fiecare întâlnire.

Au două camere: una adusă de Selly de acasă, a doua adusă de Gami, care a adus și un ring light (o lampă circulară). Shopy, un fotograf și videograf care lucrează cu Global Records, filmează acțiunea de la flipchart. Selly așază camera lui pe o cutie pe masa la care stau Gami și Pain, și o îndreaptă spre ei. În spatele lor e Bucureștiul de la etajul 12, așa că deschid larg ușa de la balcon și o lasă așa toată filmarea, chiar dacă dârdâie.

Așa e mai amuzant.

Planul e simplu: să fie ei și să facă totul cât mai distractiv, dar și, spune Selly, să nu spună răutăți despre vloggerii desenați. Totul ține cam o oră pentru ce vor fi 18 minute de conținut care vor aduna peste 700.000 de views.

Sfatul pe care Selly îl dă oricui vrea să se apuce serios de vlogging e să filmeze de la început cu o cameră bună, nu cu telefonul, și să editeze într-un software performant. E o investiție, dar te va obliga să evoluezi.

Când vorbește în fața camerei, ritmul e amețitor. Greșește des, se încurcă, se bâlbâie, unele vorbe ies stâlcit.

„Astăzi facem un challenge…”

„Astăzi facem un challenge la care…”

Dar nu contează. Nu zice nici „cut”, nici „mai tragem o dată”, doar ia fraza de la capăt. Camera merge, nu se oprește. Vede el apoi cum editează.

„Astăzi facem un challenge la care noi ne-am gândit, numit Ghicește youtuberul desenat.”

Asta merge mână în mână cu o altă regulă de aur, pentru editat: nu lăsa pauze între replici sau cuvinte. Folosește cât mai multe tăieturi. Nu stă nimeni să-ți audă pauzele. („Eu dacă văd pauze mari închid fereastra”, a spus într-un episod pe vlog.)

Selly a început de unul singur, dar colaborările l-au ajutat să crească, să facă conținut mai bun, mai amuzant și mai divers: sketch-uri cu mai multe personaje, vox pop-uri pe stradă („Ce părere aveți despre Selly?”, „Cum comentați faptul că Traian Băsescu a tăiat pensiile?”), farse la telefon, challenge-uri, episoade în care are invitat un alt vlogger. Printre primele clipuri cu vizibil mai multe vizualizări (peste 6,2 milioane) a fost  o colaborare: un rap battle cu Vlad Munteanu, un vlogger din Constanța (astăzi faimos la rândul lui, alături de geamănul lui, Cristi). Ca și reacțiile  la alte clipuri și ca și disstrack-urile (o piesă în care critici ceva), rap battle-urile sunt forme de conversație pe YouTube. „Credeai că mă iei la abonați, Vlăduț?”, cânta Selly în 2016. „Mai bine du-te, vezi-ți de viața ta că mai ai de învățat multe. Oricum nu mă vei depăși căci conținutul tău pute.” „La efecte te fac varză”, îi răspundea Vlad în același rap battle, „că tu ai cam devenit obsedat de statistici, daily vlog-ul te-a tâmpit. Că vei ajunge în stadiul ăsta cam nimeni nu s-a gândit.”.

Selly e gata să recunoască meritele oricui în evoluția contentului pe YouTube, cum ar fi cel al lui Vlad, care a început trendul cu vloggeri care fac muzică trap. În iulie 2017, Vlad a scos DISSTRACK YOUTUBE ROMANIA, o piesă care a fost printre cele mai viralizate clipuri din anul respectiv și care, spune Selly, a făcut lumea să spună că „au început vloggerii să cânte”.

Într-o altă seară de vineri mă alătur unei întâlniri de grup în mall Promenada din București, unde Selly și Zbîr, un vlogger cu care a făcut o piesă, s-au strâns să caute un concept pentru clip. Noaptea trecută au stat până pe la trei să înregistreze piesa în studio, împreună cu Gami, iar tot weekendul vor să filmeze. Piesa se numește Fucci Fupreme, îmi spune Selly râzând. „F de la fake”. E vorba de toată lumea de vârsta lor din malluri care poartă imitații. Ideea piesei a fost a lui Zbîr, el a venit spre Selly cu ideea și cu refrenul în cap: „Fucci Fupreme / E plină Promenada. / Fake-uri, fake-uri, fake-uri. / De la Dragon / Au toți Falenciaga. / Fake-uri, fake-uri, fake-uri. / Mă flexe-eez, / Mă flexez, mă flexez, / Niciun stre-ees”.

Selly a preluat ideea și a scris strofele. Când îi vin idei le trece în Notes, așa că de fiecare dată când are de scris versuri, pune mâna pe telefon. La întâlnirea din Promenada vorbesc despre unde să filmeze cadrele de interior, dar le vin doar locuri unde au mai fost (camere de hotel, birou    de corporație, orașul seara).

Țin deschis YouTube pentru inspirație: trec de la Jaden Smith la trapperul rus FACE, iar settingul e familiar dacă ai văzut trap românesc pe net: zgârie-nori, lux, Gucci, femei frumoase, mașini scumpe. Un videoclip de la Jaden Smith în care conduce o Tesla îi amintește lui Selly de SOS, cea mai recentă piesă 5GANG. Dar, îi spune Selly lui Zbîr, „au avut în primul rând luminile mai bune, cadrele de filmare mai bune, totul e  mai bun. Poate pur și simplu sunt mai talentați ca noi, mă, te-ai gândit? Poate că nu e vorba de producție, e vorba de talent.”.

Sau poate că au pe altcineva care le face producția, îi răspunde Zbîr. „Tu te-ai gândit cum să faci clipul, tu ai gândit conceptul, tu ai editat-o, înțelegi care e diferența? Și tu ești și vlogger. Și elev. Ei nu. Înțelegi?”

E greu să țin pasul cu ei. De fiecare dată când notez ceva, Selly spune râzând, ca și cum își imaginează ce scriu: „Subiectul nu are idei”, „Cei doi tineri freacă menta în totalitate. Credeți că vloggerii muncesc? Stau  la cafele.”. Sau, după ce ne-am uitat la Eterna și fascinanta Românie: „Doi vloggeri copiază Ca$$a Loco la videoclipuri”.

Productivitatea, organizarea, disciplina îl preocupă constant pe Selly.  Îi pare rău că n-au o întâlnire mai productivă, îmi spune. „De obicei multe zile din astea productive sunt urmate de o zi în care nu-ți iese nimic   sau nu faci nimic concret.”

Ca să-ți faci o părere despre ce înseamnă o zi productivă pentru Selly, ai putea să te uiți pe story-urile lui de weekend de pe Instagram: ajunge   cu trenul în București, se întâlnește cu oameni de la Global Records, se întâlnește cu Dorian Popa (caută Hâtz dacă n-ai fost numărat deja în cele peste 42 de milioane de vizualizări), mai prinde o zi de naștere sau, când e o zi rezervată pentru interviuri, merge la Neatza cu Răzvan și Dani la Antena 1, la La Măruță la PRO TV sau seara la Răi da’ Buni la AntenaStars.

La un moment dat, Zbîr vine cu ideea pentru clip: să meargă în clubul BOA să filmeze. „Bă, nu e o idee rea”, spune Selly, „pentru că BOA are o scenă forță”. Se entuziasmează. Nu se întreabă dacă au voie cu camera de filmat în club, ci începe imediat să organizeze. Îl sună pe FaceTime pe Lino Golden, trapperul de 19 ani care a rupt topurile anul trecut (cu PANAMERA, al doilea cel mai vizionat clip muzical pe YouTube în România) și care are concert în BOA la noapte: „Cum ar fi dacă am da un play la piesă, doar ca să putem să filmăm pe scenă o parte din clip?”. Lino e de acord. Îl sună apoi pe Radu Andrei („Cafea”), care îi filmează  de obicei clipurile muzicale. Cafea stă pe gânduri și oftează, pentru că e târziu și voia să se odihnească, dar acceptă, pentru că e BOA, pentru că n-a mai filmat niciun trapper ceva acolo și vrea să ia parte la asta. Fac planuri pentru restul serii, se răzgândesc, mai scrollează pe Instagram, mai deschid YouTube. Selly rămâne până la urmă în mall cu un prieten care a venit și el la întâlnire, Zbîr merge acasă să se schimbe, iar Cafea o să vină cu un Uber pe care i-l plătesc ei doi. La 1:30 își dau întâlnire în față la BOA.

Prima dată când s-a urcat Selly pe o scenă în fața a mii de oameni a fost în 2015 în VIVO Pitești (pe atunci Pitești Mall). Avea 14 ani și era invitat la un eveniment de strângere de fonduri organizat de doi liceeni. 2.000 de puști îngrămădiți pe cele două niveluri strigau „Se-lly! Se-lly! Se-lly!”. A fost prima dată când și-a auzit numele strigat de pe o scenă și s-a gândit „WTF, lumea chiar mă știe”. S-a întins să dea mâna cu copiii și a semnat în genunchi carnețele și hârtii înmânate din buza scenei. A semnat și pe tricouri. Și-a făcut selfie-uri în care făceau toți cu mâna la cameră. A mai fost și prima dată când a ieșit cu bodyguarzi dintr-o clădire, urmărit afară de sute de copii.

Primul fan meet organizat la București, în 2016, a ajuns și la televizor, când celor 1.200 de copii care aveau bilete de 20 de lei li s-au adăugat alte mii, fără bilet, iar sala rezervată de la ROMEXPO a devenit neîncăpătoare și sufocantă. Când el și ceilalți vloggeri au apărut undeva sus, la un balcon, copiii strigau doar numele lui. Au intervenit jandarmii și ISU și au evacuat sala, iar Selly a dat autografe afară, la intrare. Părinții cereau banii înapoi, iar copiii îl cereau pe Selly.

Ce îl face atât de iubit sunt naturalețea și sinceritatea lui, felul în care a crescut prin propriile puteri, prietenia pe care o arată când comunică cu publicul și faptul că toate lucrurile astea – să fie pe cameră, să fie recunoscut – îi fac plăcere. Atent la ce se întâmplă în jur, a știut să transforme povești de la colegi și prieteni în sketch-uri amuzante și cu sens și pentru alții.

Comunității i-a arătat de la început că o aude și că ține cont de feedback-ul ei. Nu răspundea mereu la comentarii pe YouTube, dar răspundea pe ASK.fm la întrebări: „Cam cati bani faci din Youtube?” (R: „nu se discută de-astea bă”); „Ce faci in general in weekend?” (R: „acum că e vară nu mai contează că e weekend, tot mereu o ard pe afară.”); „Am vazut Q&A-ul «ai doar 13 ani si fumezi?» Dar tu ai 13 ani si injuri. cu toate ca nu ai p**a in pantaloni…Pot sa te intreb de ce ai inceput sa injuri si tu..?” (R: „Îmi pare rău că te-ai atacat, am fost într-adevăr cam impulsiv. Eu înjur că așa vreau, și în locurile unde înjur nu îmi dăunează. În schimb, dacă tu fumezi de la vârsta asta o să ai plămânii varză. Și tu știi asta.”).

Comentariilor negative le-a dedicat episoade speciale, în care răspundea sau făcea mișto în funcție de cât de absurde i se păreau. Era criticat în mod special pentru că de multe ori spusese că e ateu; unii s-au și dezabonat din cauza asta. „Cum să te legi de libertatea de conștiință într-un stat care se crede democratic?”, a răspuns în fața camerei. „Stai puțin, nu mă placi pentru că sunt ateu. Well, în clipurile mele n-am adus niciodată nicio injurie oamenilor care cred într-o divinitate. OK? Niciodată. Care-i problema?”. Avea 13 ani.

O dată pe lună făcea sesiuni de Q&A și alegea din comentarii întrebările cu multe like-uri. Răspunsurile erau pe măsură: „Ador cand faci clipuri cu caterinca dar mi-a placut mult de Selly din aceasta seara, sincer, care vorbea cu noi”, i-a scris cineva. „Ai un respect enorm din partea mea, te sustin si te iubesc!”

La rândul lui, a mulțumit mereu comunității că este alături de el, ca atunci când a ajuns la 200.000 de abonați: „Împreună cu voi am râs, am crescut, evoluat, maturizat, nu am dormit nopți întregi. Am fost împins de la spate de pasiune. Suntem cea mai tare familie”. Continuă să facă Q&A-uri și azi, când e probabil la doar câteva săptămâni distanță de cifra de 2 milioane de abonați.

Au fost însă perioade în care o parte a comunității l-a certat.

Prima lui relație publică a coincis cu o perioadă efervescentă pe vlog. A cunoscut-o pe Magda la un fan meet în Arad, când el avea 14 ani, iar  ea 16. În câteva luni, ea a început să apară în vlogul lui. O lua de la gară, ieșeau în oraș, au vrut să urce pe un acoperiș, dar i-a certat o femeie din bloc, s-au plimbat în parc, au făcut live-uri din camera lui, ea și-a făcut vlog la sugestia lui, au mers împreună prin țară la întâlniri cu fanii și    sute de copii le-au strigat numele.

În perioada aia Selly făcea mai mult daily vloguri, un fel de jurnal al zilei, iar o parte din abonați voia vechiul conținut. În statistici însă, stătea bine: povestea de dragoste în văzul tuturor avea destui urmăritori, iar vlogul s-a mulat ca niciodată pe viața personală. Asta i-a adus și lui critici („Coaie e greșit”), iar ei jigniri („O curvă și un dobitoc!”).

„Deși fac daily vlogs în fiecare zi nu am mai vorbit cu voi de ceva timp și asta e nașpa”, a spus în fața camerei într-o zi, într-un clip numit TREBUIE SĂ VORBIM. Le-a spus că era obosit, că ultimul an, clasa a VIII-a, fusese greu, pentru că a învățat și pentru examen și a muncit și la vlog „de și-a rupt spatele”. A fost și dezamăgit că un scurtmetraj de Crăciun la care lucrase o lună cu trei prieteni strânsese doar 400.000 de views. Așa că a luat-o mai ușor; a folosit chiar cuvântul „concediu”.

Daily vlogurile erau ușoare, prindeau bine, algoritmul YouTube le favoriza și era o formă de a ține legătura cu publicul înainte să revină la conținutul cu care i-a obișnuit. A fost și prima dată când a spus public că îi e greu să-și dea seama ce vor de la el; că ce face el nu poate să placă tuturor.

A adresat și felul în care era tratată Magda, inclusiv de cineva care îi spunea „curvă” și că cei doi și-o trag în fața camerei. „Faci parte din segmentul ăla foarte canceros și toxic din comunitatea mea”, a spus Selly, „care asociază femeile cu curve. Și asta nu e neapărat o problemă legată  de mine, e o problemă legată de societatea românească. Coaie, în ce secol trăim, serios?”

Treptat, Magda a dispărut din vlog, ei s-au despărțit, dar comentariile au continuat să curgă. Multe îl întrebau de ce nu mai sunt împreună. Explicațiile au venit mai târziu, în videoclipuri pe vlogul fiecăruia. Ea a spus că nu mai aveau timp unul pentru altul, dar că Selly e cel mai mișto tip de care a avut parte; el: „simțeam că mă pierd pe mine, că nu mai pun YouTube-ul pe primul loc”. (Astăzi e într-o altă relație, dar o ține departe de vlog. Lumea însă continuă să-l întrebe obsesiv despre asta, și în comentarii, și când apare la televizor.)

A încercat să se țină departe de a-și da cu părerea despre ce se întâmplă în societate, dar au fost momente când a simțit nevoia să spună ce simte. N-avea 14 ani când incendiul din clubul Colectiv l-a făcut să vorbească la cameră despre ce l-a deranjat: conspiraționiștii care spuneau că incendiul n-a avut loc; cei care n-au avut nicio părere de rău că au murit zeci de oameni în club și îi făceau sataniști; cei care nu se informau și aveau încredere doar în ce vedeau la televizor.

„Cum poți să te bucuri în fața morții unui copil de 15 ani?”, întreba pe vlog. „Cum poți să generalizezi și să consideri un gen de muzică atât de consacrat și complex și diversificat drept muzică satanistă?” Feedback-ul pe care l-a primit atunci părea să vină de la un public nou. Oameni și cu 10-15 ani mai în vârstă i-au spus că gândește matur pentru vârsta lui, dar și foarte sănătos și că are un subscribe de la ei. „Selly are dreptate, Selly președinte la 14 ani”, scria cineva în comentarii.

OK, poate că publicul din BOA, cu șampanii Laurent-Perrier pe mese, nu e publicul obișnuit al lui Selly, dar nu-i pasă. E aici ca să filmeze. E trei dimineața și în ora în care a așteptat concertul lui Lino Golden în backstage i-a dat indicații lui Cafea: să filmeze și înainte și după piesă, să ia și cadre cu publicul și să aibă la final bucăți unitare din care să poată folosi la montaj.

Lino e pe scenă și cântă PANAMERA, apoi Sus ca Jordan. Cu brațele în față, coatele îndoite și pumnii în sus, una dintre mișcările lui, Selly cântă versurile și se mișcă lângă marginea scenei. „Nimeni n-a crezut că voi putea / Da’ vocea interioară îmi șoptea / Să-i rup și să rămân pe treaba  mea / Să-i rup și să rămân pe treaba mea.”

Urmează Fucci Fupreme. Selly și Zbîr urcă pe scenă. Lino poartă un lanț de aur cu numele lui, peste un tricou portocaliu cu mâneci negre și cu „GUCCI” scris mare între două capete de tigru, Selly un hanorac alb Vans și blugi, Zbîr un tricou alb și blugi, și Cafea e cu camera după ei, pe scena forță. Poate să dea roată când filmează, are două rânduri de trepte, reflectoarele albastre luminează din toate părțile. Cresc șansele să arate bestial pe cameră. Băieții cântă, dansează, se mișcă. N-au voce de muzicieni, dar nu contează. Un tur al scenei, apoi înapoi. Un tur al scenei, apoi înapoi. Cafea îi urmărește cu pași rapizi. Publicul e silențios, în contrast cu dinamica de pe scenă.

Înapoi în backstage, descarcă filmările pe laptop și se uită la ele.

„Oh shit, forță!”, spune Selly.

„Forță!”, strigă și Zbîr. „Ni**as In Paris iese de aici!”

„Lumina e bună”, mai spune Selly. „Ai avut o idee bună, trăi-ți-ar. Ai fost bine pe idee.”

Mâine se vor întâlni din nou la Promenada, ca să filmeze pe terasă. Niciunul nu crede că va fi în stare la ora 10, dar Selly insistă. Înainte să plece se intersectează cu o femeie cu părul blond prins în coadă, care mai devreme le dădea indicații DJ-ilor când să intre. Îi reproșează lui Selly că nu a postat și el ceva pe Instagram, cu tag la pagina clubului. Îi spune că ar fi fost bine pentru colaborări viitoare. „Îmi pare rău”, răspunde el. „Eu am venit aici să filmez.”

În octombrie 2016, Selly a fost subiect de discuție în platoul Digi24. „Selly, care are aproape 500 de mii de abonați, Selly nu face nimic”, a  spus reporterul Ioana Ciurlea în emisiunea din prime-time a lui Cosmin Prelipceanu, iar el și jurnaliștii Florin Negruțiu și Claudiu Pândaru au început să râdă. Discuția pornise de la o știre despre o întâlnire din Iași între vloggerul Ilie și fanii lui, care a trebuit să fie anulată.

„Vestea de weekend este că în Iași, la mall, lumea s-a călcat în picioare ca să ce?”, întreabă Prelipceanu. „Să strige «Ilie»”, răspunde Ciurlea „Care Ilie ce e?”, iar Ciurlea se uită puțin într-o parte, ca și cum caută o confirmare. „E vlogger. Vlogger?” și revine cu privirea la Prelipceanu „Vlogger. Adică face un fel de blogging pe YouTube. Adică se înregistrează și vorbește despre… nimicuri.”

Câteva zile mai târziu, Selly a comentat emisiunea într-un clip: „Salut, eu sunt Selly și… nu fac nimic. Sau cel puțin așa spune doamna Ioana Ciurlea de la Digi24”. A luat apoi bucată cu bucată părți din Jurnalul de Seară și le-a demontat. „Serios acum, înțeleg că jurnaliștii au o tonă de lucruri de făcut, dar hai să nu fim totuși atât de superficiali.”

Cut. E serios, hotărât și rapid. „OK, bă, vă dați seama că am peste 200 de videoclipuri pe canal. Ați zis că ceilalți fac nimic, dar și să faci nimicuri implică să faci ceva. Doamna Ioana Ciurlea, despre mine ați zis că nu fac nimic. Mă simt jignit! Să mă descrii pe mine și să zici că fac nimicuri, eu fiind un youtuber cu patru ani vechime, să mă descrii bazat pe un singur videoclip, e ca și cum aș zice că doamna Ioana Ciurlea este jurnalista aia care s-a luat de vloggeri și atât. Sunt convins că aveți realizări mult  mai importante și că ați spus lucruri mult mai relevante.”

Cut. Imagini difuzate de PRO TV cu copii strigându-i numele la meetingul de la ROMEXPO.

Cut. „Ah, dar eu sunt un copil de 15 ani, nu? Și domnule Florin Negruțiu, vă rog să vă întrerupeți mult mai des din discuțiile dumneavoastră pe teme politice și sociale ca să mai faceți câte o glumă, să mai destindeți atmosfera, sunt sigur că toată lumea a râs.”

Cut. „OK, lăsând gluma la o parte, mă simt un pic revoltat de felul în care acești jurnaliști pe care eu îi consider destul de profi au prezentat comunitatea YouTube. De parcă am fi niște exemplare noi și dubioase aduse de la grădina zoologică de conținut audiovizual și toți puștanii vin la noi și ne dau pufuleți prin gard. Uite, sunt convins că toți jurnaliștii care au fost în platou la Jurnalul de seară și au discutat despre vloggeri au ani întregi la activ în care s-au documentat despre politica internă și externă, corupție, administrație sau chestii de genul acesta. Dar despre vloggeri le-a luat câteva ore din timpul lor prețios și au ajuns la concluzia că facem nimicuri. Când a venit vorba de ceva relativ nou și care era cât de cât în afara câmpului lor de cunoștințe, au tratat totul superficial”.

În final, Selly spune că e mândru de ce face. „Nu avem echipă, nu avem studiouri, nu avem buget de producție și nu suntem pe TV. Avem în schimb o conexiune mult mai directă cu publicul, adică cu voi, pentru că voi vă dați seama că nu suntem cu mult mai diferiți de voi, suntem adolescenți, oameni exact cum sunt publicul nostru. De multe ori reușim să le aducem zâmbetul pe buze, să-i facem să râdă sau să se reflecte asupra unor lucruri.” Episodul, numit TELEVIZIUNEA ATACĂ VLOGGERII, a strâns până acum peste 1,2 milioane de vizualizări și aproape 8.300 de comentarii. Cele mai multe îi spuneau „respect” și că e matur, altele înjurau Digi24 sau spuneau că le fac disstrack. Alții își lăsau vârsta în comentarii – 22, 30, 24, 23 – și spuneau că îl urmăresc.

YouTube în România înseamnă 10 milioane de utilizatori unici pe lună. Cei mai mulți (25%) au între 25 și 34 de ani, urmați de 14–24 și 35–44 de ani, cu câte 24% din total. Peste 50% din utilizatori au peste  35 de ani, mi-a spus Mădălina Pangrate, Industry Manager Google & YouTube, ceea ce întărește ideea că platforma nu e numai pentru tineri „Sunt peste 35 de canale în România care depășesc un milion de abonați, fiecare adresându-se unui public specific.”

Mare parte din critica pe care o primește Selly azi e legată de 5GANG și sună cam așa: „Distrugeți muzica din România”. Doar că 5GANG n-a pornit ca o trupă, ci ca o gașcă de prieteni care să dea bine pe cameră. Ideea le-a venit lui Vasco Tătaru, un vlogger din Chișinău, și lui Selly,  când au văzut ce succes avusese un clip făcut de ei doi împreună cu Diana Condurache, o vloggeriță din Sfântu Gheorghe. Selly s-a gândit să-i aducă alături și pe Exploit (Andy Lupu), vlogger și producător muzical, și pe Maximilian, un alt vlogger și prieten. Componența s-a mai schimbat de atunci (nu toată lumea se simțea la fel de bine în fața camerei și, spune Selly,  asta e important dacă vrei să ai activitate constantă pe YouTube), iar acum sunt în formula el, Gami, Exploit, Dia și Pain.

„Dacă noi stăm undeva și pornim o cameră, s-ar putea să râzi”, mi-a spus Selly. „Lumea cunoscând chimia dintre noi, relațiile și ce glume facem, e mult mai ușor să scriu un sketch în care personajele se joacă pe ele însele.”

Știa și că muzica făcută de vloggeri în State rupe. Așa că în decembrie 2017 au scos o piesă de Crăciun: SINGURI ACASĂ. Totul a fost făcut din banii lor, iar Selly a înregistrat bucata lui în șifonier, pentru că nu aveau un studio la dispoziție.

A ajuns repede prima în trending pe YouTube România, un algoritm de măsurare care e atent la engagementul videoclipului – cât de des e văzut, apreciat (sau nu), comentat, dat mai departe –, la titluri care nu sunt înșelătoare sau senzaționaliste și la nivelul de noutate al conținutului. Au continuat cu DM, MOD AVION, FOCURI și, în 2019, cu SOS. De fiecare dată au ajuns numărul 1 în trending, au cifre impresionante de views (FOCURI e la peste 26 de milioane) și recorduri pentru YouTube România (SOS a avut și teaserul și piesa în trending). Cântă despre bani, femei și succes, „un mesaj complex”, se autoironizează Selly când e întrebat pe la emisiuni.

Știe că lauda de sine e o temă centrală în versurile lor („AOLEO! Am luat băieții, am dat foc la internet / AOLEO! Noi în lift, voi pe scări urcați încet”), dar așa e în mai toată muzica, și în trap, și în general. Crede că asta poate fi interpretată ca o latură bună. „Lasă-mă, nu mă deranja, muncesc” poți s-o iei ca un îndemn: copiii ăștia fac ceva, singuri filmează, singuri investesc și fac un produs și fac bani. De fiecare dată când Selly sau oricare din 5GANG postează ceva, fanpage-uri dedicate, administrate de copii și adolescenți, preiau postările, le editează, la transformă în meme-uri și le dau mai departe. Sau ajung să facă mișto de 5GANG cu propriile lor glume. Lui Selly asta i se pare foarte tare, e frumusețea culturii derivative în care a crescut. „Genul ăsta de feedback nu se vede niciodată  în media tradițională. Fanii contribuie la content, fanii generează content.”

Pe unii copii simte că i-a motivat. Cum ar fi Ilinca, un exemplu pe care îl dă des. Ilinca e o fată de 16 ani din Iași cu o boală genetică rară care-i afectează pielea și care face fan art pentru vloggeri. Lui Selly i-a plăcut ce face, a luat-o în linia de merchandising, a făcut niște modele și numele i-a apărut pe tricourile vândute în Turneul Vloggerilor. (Tricouri și hanorace  noi, pe care scrie „STAFF 5GANG” pe spate și „GET OUT OF MY WAY” pe față, vor putea fi în curând cumpărate de pe site-ul 5GANG).

Selly evită să vorbească în interviuri despre câți bani face. Există site-uri ca Socialblade.com, care estimează câștiguri în funcție de vizualizări, dar Selly spune că nu sunt realiste. De la 14 ani e independent financiar și nu le mai cere bani alor lui – nici pentru cheltuieli zilnice, nici pentru drumurile la București, cu atât mai puțin pentru producția clipurilor. Banii lui provin din monetizarea YouTube, contracte de publicitate  și evenimente, iar în curând și din merchandising. Într-o apariție la PRO TV, în emisiunea iLikeIT, în 2017, Selly a estimat că, față de câștigurile de atunci din YouTube (820 de dolari în ultima lună), banii din colaborări cu branduri erau de patru-cinci ori mai mulți. Dar nu e o regulă.

Cu 5GANG, Selly a continuat un obicei pe care-l avea de la început: ca el și gașca să citească în fața camerei comentarii negative. „Prea multe coșuri, dragul meu, ești pe ciclu?”; „Ce morții voștri cântați despre bani, golănie, dar dacă vă pun în față unul de 10 ani, nici pe ăla nu-l puteți  bate. Sunteți doar niște copii care nu știți ce e aia viață”; „E mișto melodia, dar e de căcat”; „Nu mai știți ce să faceți pentru vizualizări. Terminaților”, „Dacă ai fi realist, ai face un beat care să semene cu fața ta de prost”.

După fiecare comentariu citit, au râs, au făcut mișto, au spus „așa e” sau au dat un răspuns („Chiar știm ce să facem pentru vizualizări.”). Au găsit o formă de a face față. Poate e bine că niște copii obișnuiți cu hate le arată și altora că nu e cazul să pună la suflet sau să renunțe la o pasiune  din cauza acestora. O vorbă care a rămas în universul lor de glume e „Stricați o generație”. Și asta e de când doi frați, Andra și Răzvan Gogan, vloggeri și ei, au scos o piesă cu titlul ăsta în care îi criticau.

„Nu vă dați seama că stricați o generație, postați ce prinde și nu aveți inspirație”, cântau frații Gogan, criticând 5GANG pentru conținut și încercând să le transmită părinților și copiilor că Selly și trupa sunt influențe negative. Selly a reacționat pe vlog, repetând că scopul lui nu e să educe, ci să distreze, că își înțelege foarte bine responsabilitatea care vine odată cu faima și că niciodată n-a încercat să-și manipuleze abonații să facă ceva rău. Speră că oricine se uită la el mai mult de două zile înțelege că piese ca DM sunt doar glume și că el nu încurajează pe nimeni să trimită poze nud (un vers din DM spune „Gagică-ta-i la mine în DM, îmi trimite poze fără sutien”).

Frații Gogan au scos într-un final clipul de pe YouTube-ul lor, iar controversa a devenit suficient de interesantă încât a vorbit și Măruță la PRO TV despre asta. „Eu nu fac vlogging pentru abonați, eu fac vlogging pentru mine”, a mai spus Selly în clipul de reacție. „Când fac asta nu mă gândesc la scopul final și cât de bine și fericit o să fiu eu, mă gândesc efectiv că îmi place drumul, îmi place fiecare pas și fiecare zi de muncă pe care o petrec. YouTube mă face foarte fericit și de asta mă și vedeți  mai dedicat decât majoritatea oamenilor, pentru că efectiv e o plăcere în   a face chestia asta, nu plăcerea financiară, ci plăcerea de a scrie un sketch și de a-ți veni o glumă și a râde și tu în cap la gluma aia și de a o pune în sketch și să vezi că lumea rezonează.”

Când Selly e rugat de copii și de adolescenți să facă poze cu ei, se întrerupe din ce are de făcut, spune „sigur” și se așază în fața camerei, în picioare lângă ei sau ușor pe vine, dacă copiii sunt mai mici. S-a obișnuit, nu mai e chiar ca la început, când se mira de fiecare dată când i se întâmpla. Sunt cu el, Zbîr și Cafea în mallul Promenada, la McDonald’s, înainte să continue filmarea pentru videoclipul Fucci Fupreme. Vine la el o fată brunetă care îl roagă să-i dea niște autografe. Scoate din buzunar patru șervețele și le întinde cu grijă pe masă. Sunt pentru prietenele ei, care stau și așteaptă la ușa rotativă și „nu vor să vină, sunt foarte timide”. Mergem apoi în H&M, pentru că Selly vrea să-și cumpere șosete; nu   poate să apară cu gleznele goale în clip.

Din spatele lui, o femeie însărcinată îi cere scuze de deranj și-i spune „Am alergat, copiii m-au înnebunit. Și vor o poză cu voi dacă se poate”, spune râzând și aproape gâfâind. „Îmi cer mii de scuze, dar încerc să nu nasc aicea urmărindu-vă pe voi.”

Îl felicită pe Selly pentru tot ce face, iar el îi mulțumește.

„Ce să zic, vă ascult în fiecare seară, vă iubim”, zice femeia. „Casa noastră răsună numai de voi.”

Cu șosetele albe cumpărate, mergem spre Starbucks, să ne întâlnim   și cu Gami, timp suficient ca băieții să decidă că, dacă ar putea copiii să voteze președintele țării, bătălia s-ar da între Selly și abi, un adolescent care anul trecut a ajuns numărul 1 în trending și a strâns peste 16 milioane de views cu Papucii Gucci, o piesă trap în care se laudă cu ce are în picioare, că s-a lăsat de școală, că are „stil italian, dar eu sunt țigan” și că „zdrențele” mor după el.

Din nou la food court, două fete țipă când îl văd pe Selly și abia mai târziu se întorc să facă o poză. Băieții se așază la masă, nu trece mult și vin iar vizitatori. De obicei, dacă sunt adolescenți, sunt îndrăzneți și direcți, de parcă îl cunosc și nu-i nimic mai normal decât să facă o poză împreună. Când copiii sunt mai mici, e un adevărat moment. Cum e băiatul blond cu un tricou gri pe care scrie „MINECRAFT” și care, în timp ce se apropie de masă, zice, cu o minunare reală în glas: „Selly și Gami OS! Oh my God!”. Tatăl lui, un bărbat înalt, roșu în obraji, întreabă dacă pot face o poză.

„Sigur, sigur”, spune Selly.

„Lasă că-n dimineața asta numai pe tine te-am ascultat”, glumește bărbatul.

Băiatul se așază lângă Selly, ridică mâna și-l ia pe după gât. Selly îl  ia și el la fel. Vine mai aproape și o femeie, probabil mama lui, și-și scot amândoi telefoanele să facă poză. Gami se dă cu scaunul mai aproape. Băiatul e absolut copleșit, privește cu ochii mari spre telefoanele părinților. Se pune apoi între Selly și Gami, că așa îi spune tatăl. Pozează din nou. Ședința se termină, băiatul iese din cadru, tatăl îi mulțumește lui  Selly și-i mai spune: „Tocmai mi-a spus că pe 28 e ziua ta, că faci 18 ani”. O strângere de mână, băiatul mic pleacă, băieții mari rămân.

Asta s-a întâmplat de fiecare dată când am fost cu el. Dacă tu nu ai auzit de Selly până acum, nu înseamnă că nu-l știu sute de mii de copii și de adolescenți. Mama unei fete de nouă ani mi-a spus că, de fiecare dată când trec pe lângă calea ferată, cea mică întreabă dacă ăsta e trenul care duce la Selly.

Se reapucă de filmat pe la 16:00, întâi pe terasă la mall, apoi într-o cameră din sediul Global Records, unde instalează green screen-ul lui Zbîr și se filmează dând versurile, îmbrăcați în sacouri aduse de un prieten, parte pe care Selly urmează să o monteze peste niște imagini dintr-un studio TV. Încheie pe la 18:00, când Selly ia camera, o bagă în ghiozdan, iar băieții îl duc cu mașina la gară.

Tot  gara. E o prezență recurentă și în poveștile fictive pe care zeci  de adolescente le scriu pe wattpad.com despre ele și Selly. Fie se descriu într-o situație în care au nevoie de ajutor și ajung la el, fie îl cunosc din întâmplare după ce se mută cu părinții în Craiova, fie îl știu dinainte și   el încearcă să le cucerească. În toate scenariile, e liber, disponibil, nu e asaltat de fani, nu e ocupat.

E acolo pentru ele.

Faima e o realitate în viața lui și, deși s-a obișnuit să fie oprit pe stradă,  în mall, oriunde, spune că încearcă să rămână cu picioarele pe pământ și că prietenii din Craiova îl ajută să facă asta. Părinții fac același lucru. Mereu a fost important pentru ei ca Selly să se țină de școală: să termine clasa a VIII-a printre primii, iar în liceu să nu rămână totuși pe ultimul loc. Pe la 16 ani, Selly voia să se mute în București, iar ai lui i-au spus că nu se pune problema, că în Craiova are toate condițiile. În rest, deciziile care țin de munca lui îi aparțin, părinții nu vor să se bage.

Primele plecări de acasă pentru mai multe zile îi țineau pe amândoi treji noaptea și fiecare telefon la care nu răspundea îi făcea să-l caute pe Instagram și Facebook printre tagurile date de prietenii lui. Asta l-a făcut în 2016 pe Jean, aflat în deplasare la București, să dea buzna peste Selly în hotelul în care era cazat de câteva zile, ca membru în juriul Festivalului Internațional de Film KINOdiseea. Era acolo și era bine, dormind după o noapte de petrecut.

S-au mai obișnuit cu celebritatea fiului, dar tot sunt îngrijorați pentru el: pleacă singur, e tot mai cunoscut și le e teamă de orice fel de agresiune. Îi urmăresc fiecare clip. Le răspund colegilor care mai întreabă cu ce se ocupă totuși Selly, că aud de el la televizor („lucrează în domeniul ăsta al vlogului”, le spune Jean) și se fac că nu observă invidia („În ziua de azi cântă oricine”, mai aude Aura, „m-au înnebunit copiii în casă cu muzica lui Andrei”). Ambii îl sprijină, iar mama își potrivește programul după al lui ca să facă împreună variante de mate pentru Bac.

A făcut 18 ani pe 28 februarie – și a anunțat cu săptămâni înainte că petrecerea dintr-un club bucureștean va fi transmisă live pe YouTube. Mai are un an de școală și e sigur că vrea să urmeze o facultate, deși nu e hotărât care. Oscilează între film, business management, marketing și ideal ar fi să n-aibă program în fiecare zi.

„Timpul meu e mai valoros decât banii, mai valoros decât orice”, mi-a spus. „O să continue să fie așa. Am foarte puțin timp pentru mine, pentru dezvoltare personală, pentru citit. La facultate vreau să aleg ceva care să minimizeze timpul petrecut acolo și să maximizeze lucrurile cu care eu rămân. Aș da orice ca să pot să manageriez eu timpul ăsta, să pot să aleg să învăț acasă când vreau eu, când consider că am timp.”

N-a luat niciodată o pauză, deși a avut perioadele lui de „super stres”. Ca înainte de Turneul Vloggerilor, organizat de Global Records în noiembrie anul trecut, când avea și clipuri de editat (piesa Mod avion de la 5GANG a încărcat-o pe YouTube din autocar, în drum spre Cluj), se ocupa și de promovarea turneului, avea și deadline-uri de pe o zi pe alta. Spune că simțea presiunea „foarte urât” și că era mai trist, dar a trecut. Crede că dacă ar fi luat o pauză ar fi fost și mai stresat, așa că a continuat să muncească.

„Munca e mereu pe primul loc”, spune, „altfel n-aș reuși să fac ce fac”.

Tot în Turneul Vloggerilor, în fiecare oraș în care au oprit, toți membrii 5GANG au spus o poveste personală de pe scenă, ca să le dea copiilor un sfat sau să le arate că nu sunt singuri. Dia a vorbit despre cum a fost bullied în școală; Gami, despre începuturile lui în vlogging; Exploit, despre cum tot ce a învățat pe internet – producție de muzică, programare – l-a ajutat să treacă peste singurătate când el și părinții     lui schimbau des orașul, iar el nu se integra la școală; Pain, despre cum și-a neglijat sănătatea când se juca mult pe calculator și a ajuns la spital. Selly a făcut o listă de trei principii și le-a spus pe scenă în fața a mii de copii, unii veniți cu părinții sau bunicii:

1. Găsește-ți chestia care-ți place ție, de la 11 ani. Îți place să faci chitară? Îți place programarea? Găsește-o, identific-o, să știi că aia vrei tu să faci.

2. Folosește internetul ca instrument de învățare. Caută pe internet tutoriale. Înveți să gătești, înveți să faci poze, înveți absolut orice. Eu tot ce știu, să editez, să filmez, să montez, unghiul de filmare, cum să mă exprim, toate lucrurile astea le-am văzut pe internet. N-am în spate nicio bibliotecă întreagă de cărți citite, internetul a fost sursa principală. Este extraordinar. Și e des subestimată chestia asta.

3. Găsește oameni care gândesc la fel ca tine, care se aseamănă cu tine în pasiuni, mentalități. Și învață de la ei, învățați unii de la alții. Astea  au fost principiile noastre: noi am găsit vloggingul, noi am învățat să  facem lucruri de pe internet, după care am făcut 5GANG, tocmai pentru că suntem oameni cu idei asemănătoare, scopuri asemănătoare. Suntem mai puternici împreună, e incontestabil.

---

UPDATE:

Un fragment din articol a fost publicat pe 27 februarie 2019 și completat cu povestea integrală pe 4 martie 2019.

Textul a fost modificat la data de 1 martie 2019, pentru a clarifica natura acuzațiilor aduse actorului Kevin Spacey.