Soluții din clasă pentru siguranță

Se sună de pauză după penultima oră a unei clase de filologie de a zecea din Colegiul Tehnic „Henri Coandă” din București, în prima săptămână de școală din septembrie. Peste 20 de elevi, băieți și fete, rămân în cabinetul de limba română, în timp ce diriginta lor, Viorica Mihăescu, mă conduce înăuntru.

Am venit să le vorbesc despre articolul „Frica era aici și înainte” în care am documentat cum se raportează și cum vorbesc adolescenții despre propria siguranță după tragedia de la Caracal în care o adolescentă a luat o mașină la ocazie și a fost sechestrată, violată și ucisă. Am distribuit câteva sute de exemplare ale acestui articol sub formă de ziar (zine) în mai multe licee din Capitală și din țară, către centre de tineret și organizații neguvernamentale, și am primit zeci de cereri de la profesori care și-au dorit să le vorbească elevilor despre teama cu care trăiesc în special fetele când vine vorba de siguranța lor pe stradă. Unii dintre profesori m-au și invitat la orele lor de dirigenție. Mi-a scris chiar și o elevă de 12 ani din Giurgiu care organizează un atelier despre stereotipuri de gen și siguranța fetelor la ea în școală.

În august, în timpul documentării articolului, am ascultat, cu ajutorul mai multor reporteri DoR, peste 30 de adolescenți vorbind despre această teamă. Toți mi-au spus că nu au vorbit niciodată cu profesorii despre siguranță, hărțuire sau consimțământ și toți simțeau nevoia de dialog pe temele acestea la școală, în special dacă nici acasă nu aveau un cadru sigur de discuții cu părinții. Unul dintre obiectivele pe care le-am avut cu publicarea zine-ului și distribuirea în școli a fost să provocăm astfel de discuții. După tipărirea lui, în septembrie și octombrie, m-am întâlnit în școli cu mai multe clase de a IX-a și a X-a din București și am ascultat astfel peste 100 de liceeni dialogând despre ce-i sperie, cu cine vorbesc despre asta și ce soluții cred că i-ar putea ajuta.

Toți aveau povești. Fetele au vorbit despre cum merg pe stradă gata-gata să apeleze 112 pentru că le sperie hărțuitorii stradali și cum cazul de la Caracal le-a făcut se simtă și mai vulnerabile pentru că există posibilitatea ca poliția să nu le poată ajuta. Despre cât de nedrept li s-a părut că părinții le-au interzis să mai iasă seara și se simt controlate mult mai mult decât înainte.

Băieții au povestit că se simt nepregătiți să ia atitudine. Au vorbit despre cum se simt când surorile, mamele sau iubitele lor sunt hărțuite pe stradă și cum nu știu care e cea mai potrivită atitudine pe care să o aibă. Că se tem de conflict, mai ales dacă sunt singuri, și nu intervin când văd fete pipăite împotriva voinței lor pentru că nu știu cum ar putea să le ajute sau pentru că se tem de presiunea grupurilor de la școală.

Într-una dintre clasele de a IX-a s-a creat un dialog spontan între băieți și fete și împreună și-au făcut un plan care să funcționeze pentru ambele părți.

„Dacă vezi că se ia cineva de mine în drum spre școală, vreau să te apropii calm și să mă iei de mână să plecăm din acea situație, fără să te cerți sau să te bați”, a spus una dintre eleve spre uimirea colegilor ei, care credeau că așteptarea este să sară la bătaie.

„Vreau să nu faceți mișto când vă spun că pot să merg undeva doar dacă mă conduce un băiat acasă. E condiția alor mei, nu înseamnă că ne combinăm pe drum, e o măsură de siguranță”, le-a explicat alta.

Două eleve de clasa a zecea de la liceul Henri Coandă mi-au povestit că după discuția noastră au rămas în clasă și au continuat să împărtășească povești. Era una dintre primele dăți când nu se împărțeau pe grupulețe și chiar se ascultau. Pentru că le-a făcut atât de bine să povestească, au decis să pornească o revistă a liceului în care să vorbească și despre subiecte dificile și de asemenea să propună în Consiliul Elevilor înființarea unui grup de suport în cadrul căruia elevii liceului să se întâlnească cu mai mulți specialiști care să le faciliteze discuții de grup pe temele care-i interesează. 

Iată ce soluții au propus elevii:

·      Cursuri de autoapărare în școli;

·      Informare prin intermediul școlii cu privire la cum te poate ajuta tehnologia să apelezi rapid 112, să transmiți în timp real unde te afli;

·      Seminarii pentru părinți din care aceștia să învețe cum să vorbească despre hărțuire sexuală și siguranță fără a fi cringe sau „excesiv de panicați”;

·      Vizionări de filme și documentare pe aceste teme în școală, urmate de dezbateri;

·      Formare pentru profesori ca să nu mai perpetueze stereotipuri ca „Așa-s băieții”, „Fetele nu trebuie să facă scandal”, „Așa vă trebuie dacă vă îmbrăcați așa” etc. Una dintre fetele cu care am stat de vorbă mi-a povestit cât de singură s-a simțit când a avut încredere să-i povestească unei profesoare că s-a speriat și s-a simțit umilită într-o situație de hărțuire stradală, apoi cadrul didactic a ironizat-o în fața întregii clase, susținând că a fost vina ei pentru ce i s-a întâmplat;

·      Consilierea părinților pentru a înțelege că hărțuirea sau violența sexuală nu se întâmplă doar copiilor care nu sunt „cuminți” și că închiderea în casă nu este soluția pentru a-i proteja;

·      Grup de suport în școală pentru cei care vor să vorbească despre experiențele lor. Mai mulți elevi au spus că ar avea mai mare încredere să povestească într-un grup sigur despre ce-i sperie sau despre experiențe neplăcute pentru că în felul acesta s-ar simțit mai puțin singuri și ar avea oameni de vârsta lor cu care să se consulte;

·      Educație sexuală obligatorie în școli din care atât fetele cât și băieții să înțeleagă ce înseamnă consimțământ, că poți oricând să îți retragi consimțământul, cum să te protejezi de substanțele care îți pot fi puse în băutură, ce este revenge porn etc.;

·      Campanii publice împotriva hărțuirii stradale: „Așa cum ți se spune să nu bei alcool, să nu mănânci zahăr, să înveți și că nu e OK să strigi scârboșenii. Să auzi mesaje în RATB că e interzis să atingi în zone intime pe cineva”.

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului Școala9, creat de DoR și BRD – Groupe Société Générale.