Stare de DoR – unde suntem azi și cum funcționăm

Pe 23 aprilie 2019 s-au împlinit 10 ani de la ideea DoR, o noapte în care o mână de jurnaliști au consumat (prea multă) bere nefiltrată și au conceput o revistă. Intenția era s-o publicăm o singură dată, ca o dovadă vie a potențialului acestui mediu, pe care consideram că publicațiile de trust – cam singurele disponibile la acel moment – nu-l exploatează suficient.

Nu doar că nu a rămas ultimul număr (în iunie urmează DoR #36), dar de atunci s-au întâmplat multe. De fapt, asta e printre singurele constante la DoR: schimbarea. Dacă în primii ani schimbarea și incertitudinea zilei de mâine îmi provocau anxietate, acum le îmbrățișez drept condiții necesare.

DoR nu mai e de multă vreme doar (decât) o revistă. Media DoR, asociația care publică DoR (suntem un ONG) e umbrela multor proiecte: o publicație digitală despre educație (Școala9), o conferință internațională de storytelling care e sold out an de an (The Power of Storytelling), o serie de evenimente-spectacol în care aducem jurnalismul pe scenă (DoR Live), o serie de podcasturi (dintre care Pe Bune e un pionier pe scena locală) și multe altele.

Majoritatea nu sunt idei noi, dar abia în ultimele 12-16 luni putem spune că ne-am configurat munca pentru a le susține pe toate, pentru a le oferi ce au nevoie și pentru a le defini ca stâlpii muncii noastre.

Despre asta vreau să vă povestesc: despre unde suntem astăzi, despre cum funcționăm, despre cum definim jurnalismul pe care îl facem și – implicit – despre o parte dintre lecțiile pe care le-am învățat. (Nu le-am aranjat într-o anumită ordine.) Cu siguranță n-am răspuns la toate curiozitățile și aștept oricând întrebări despre cum lucrăm, cum ne organizăm și cum încercăm să ne creăm un anumit tip de cultură organizațională – una bazată pe autonomie, colaborare non-ierarhică, transparență și grijă, atât față de produs cât și unii față de alții.

Roluri noi. Anul trecut am angajat un manager de evenimente, am definit o poziție de manager de fundraising și am încercat să aducem alături și un comunicator. Suntem cu siguranță redacția din spațiul independent/de nișă/spune-i cum vrei, cu cea mai mare echipă de non-reporteri, și asta pentru că am învățat că jurnaliștii nici nu pot și nici nu trebuie să facă tot ce e nevoie pentru ca o publicație modernă să înflorească: de la amplificat munca jurnalistică, la curățenie financiară și administrativă, la creat contexte noi pentru povești. Dacă unele roluri le-am acoperit cu succes, încă n-am găsit omul de comunicare potrivit. (Și cred că se întrezărește și nevoia cuiva care poate conduce întreaga zonă operațională.) Am învățat în acest proces că e dificil pentru o organizație care spune povești să spună povești despre sine – mai ales că există o tensiune naturală între modul de promovare venit din advertising și PR și cum vorbește un jurnalist. Nu suntem într-o căutare activă de un comunicator, dar cred că știm mai bine acum ce vrem: o persoană capabilă să vadă o imagine de ansamblu, dar să fie și un reporter și un povestitor activ, iar plaja pe care o acoperă să fie proiectele Media DoR.

Colegi noi. Printre lucrurile pe care le spunem cel mai des în redacție este că în ultimele 14 luni numărul de oameni noi l-a depășit semnificativ pe cel al oamenilor care erau deja acolo. Echipa lărgită a Media DoR – care cuprinde și oameni de editorial care nu lucrează din redacție, plus niște ucenici – numără azi peste 30 de oameni. Dacă luăm în considerare și prietenii apropiați, ne apropiem de 50, iar dacă numărăm și colaboratorii deja lucrăm cu trei cifre.

Schimbări de personal. Creșterea numărului de proiecte și de oameni a adus și momente grele. Am pierdut membri importanți ai echipei: atât veterani care au decis că jurnalismul nu mai e meseria pe care și-o doresc (Adrian Lungu), cât și un om cheie la intersecția din evenimente și strângere de fonduri (Cătălina, care și-a găsit misiunea într-o fundație care luptă împotriva sărăciei). În plus, am schimbat memoria instituțională financiară (Anuca a plecat să încerce mantia de consultant), una dintre cele mai sensibile tranziții pe care le-am navigat vreodată. Oamenii care pleacă – și au fost și plecări care au ținut de incompatibilitate sau de imposibilitatea de a găsi resurse financiare să-i ținem – creează o formă de nesiguranță în echipă, care trebuie gestionată de fiecare dată.

Rolul meu. Aici e o discuție mai lungă, dar, pe scurt, am acceptat cu bucurie că rolul meu e astăzi în principal unul managerial și abia secundar unul de creație (adică editare de idei și de conținut). Altfel spus, ce fac în această perioadă, dincolo de a repeta constant misiunea și valorile care sunt combustibilul DoR, e să creez un cadru în care colegii mei să exceleze, să crească și proiectele să reușească. Au fost mulți ani în care am acceptat rolul de lider ca pe-un rău necesar (îmi spuneam că trebuie să fie un șef care să fie de vină). Acum îl accept ca pe un privilegiu și ca pe o provocare plăcută. Poate și pentru că nu mă mai doare stomacul dacă trebuie să am o discuție complicată cu cineva – fie din echipă, fie din exterior. Pentru că pot spune cât valorăm. Pentru că puține lucruri mi se mai par cu adevărat imposibile. Nu mai leșin pe dinăuntru înainte să vorbesc în public nu pentru că vorbesc mai bine, ci pentru că am făcut-o de atâtea ori încât creierul a învățat să-mi spună: „n-ai murit data trecută”. Așa e și cu managementul: am învățat despre luat decizii luând decizii. Există nuanțe, desigur – nu le lua când ești obosit, nu le lua când ți-e foame, nu le lua fără să înțelegi lumea și din papucii altora –, însă acest text nu e despre asta. Concluzia e că mă bucur de acest rol, pentru că l-am integrat cu o miză de creație: a unui spațiu și a unei culturi care să poată duce misiunea și mai departe decât putea înainte.

Cultură organizațională. Am învățat că există oameni care se potrivesc mai mult sau mai puțin cu modul în care am ales să lucrăm și că responsabilitatea acestei construcții e a noastră. Adică it’s not you, it’s me. Am creat un fel de funcționare al DoR unde prețuim momentele de conexiune și colaborare, care nu se mulează întotdeauna pe dorința jurnaliștilor (dar nu numai) de independență (sihăstrie, spunea cineva din echipă). Cultura DoR – care aspiră să fie una constructivă, autonomă și responsabilă, are multe ancore și ritualuri de echipă: Stare de DoR (o actualizare a status quo-ului), Story Time (când colegii povestesc evenimente din viața lor), Zilele DoR (un team building intern ocazional), plus altele. Facem asta pentru că sunt de părere că poți să-ți aduci întreaga ființă – cu frici și vulnerabilități cu tot – la muncă. Dacă tot petrecem așa de mult timp din viață muncind, de ce n-am face-o în locuri în care putem fi noi înșine? De ce n-am defini succesul ca reușita tuturor, nu doar a unui individ?

Echipă de management. De anul trecut, leadershipul DoR e asigurat de o echipă de management formată din colegii care sunt responsabili de inițiativele/proiectele mai mari. Scopul principal este acela de a construi – cu grijă și cu intenție – cultura pe care ne-o dorim. Avem un cod de conduită (unul dintre principii spune că echipa de management „servește echipa și îngrijește de cultura organizației”), suntem într-un program de training de leadership cu Trend Consult (vă recomandăm din suflet Trend Leadership Journey), învățăm cum să gândim mai strategic și, cel mai important, învățăm să ne dăm feedback care să ne îmbunătățească.

Salarii. Aproape toată echipa noastră e angajată cu carte de muncă, ceea ce înseamnă costuri semnificative, pe care ni le-am asumat anul trecut, pentru că vrem să fim un angajator corect. (Asta ne-a creat și probleme financiare la finalul lui 2018). Am muncit și la o standardizare a grilei de salarizare și sper ca în curând să găsim și cea mai utilă formă de transparentizare a ei. În acest moment, majoritatea echipei câștigă între 2.000 și 4.000 de lei net pe lună (adică aproape 3.500, respectiv 7.000 de lei costuri total pentru angajator, pentru cine are gânduri antreprenoriale). Suma e mai mică pentru ucenici și mai mare pentru programatori (anul ăsta plănuim să aducem doi alături de noi). Ca ordin de mărime, cheltuim peste 100.000 de lei lunar pentru salarii și taxe.

Evenimente. În 2018 am făcut cel mai mare eveniment DoR de până acum, DoR Live în Sala Mare de la Teatrul Național, cu peste 900 de oameni. (Îl repetăm în iulie; ia-ți bilet de pe acum.) Am făcut o primă redacție mobilă primăvara trecută, la Alba Iulia, și una în Bucovina la final de martie 2019 (ultima a fost și startul unei rubrici despre dezvoltare rurală, La noi). Am făcut DoR pe Drum la final de an – adică o serie de cursuri și evenimente în patru orașe din țară. În noiembrie am scos și podcastul Pe Bune pe scenă, în Pe Bune Live. Am organizat o expoziție de o săptămână pentru proiectul „100 pentru România de mâine”, unde am avut zilnic două evenimente – o întâlnire cu cititorii și o dezbatere (despre educație, antreprenoriat, civism etc.).

Întâlniri cu comunitatea. Pe lângă evenimentele mari, am organizat evenimente și consultări în cadre mai restrânse. De la un eveniment în care am explicat comunității noastre ce planuri de viitor avem, la o zi în care am deschis redacția pentru public (s-a numit Open DoR), la întâlniri pe care reporterii DoR le-au ținut în grupuri mici pe teme distincte: justiție, violență împotriva femeii, scriitură personală. Întâlnirile fac parte dintr-o strategie mai largă de a implica cât mai mult comunitatea DoR în munca pe care o facem (de la comunicare mai frecventă prin newslettere despre proiecte, până la implicarea publicului în jurnalism).

Materiale memorabile. Unele dintre aceste materiale recente au câștigat premii, altele au fost dragi comunității noastre, altele sunt importante pentru noi. O listă subiectivă:

•      Pentru tine, ceva veșnic
•      Selly Supreme
•      Crima de la grădiniță
•      Mini-povești de iubire
•      Ce ne-a plăcut din DoR și Școala9 în 2018

Site nou. În septembrie 2018 am relansat site-ul DoR, refăcut de un prieten și colaborator al DoR. Am primit cadou domeniul dor.ro de la prietenii noștri de la Autonom. Din aprilie 2019 avem și un front-end developer în echipă și digitalizarea muncii noastre va deveni o prioritate, mai ales că până la sfârșitul anului vrem să lansăm și abonamente digitale (care nu includ revista tipărită).

Modelul financiar. DoR e un model de business hibrid. În jurnalismul antreprenorial modern există numeroase încercări de a găsi un model sustenabil și nimeni nu are soluția perfectă: unii merg pe tradiționala soluție comercială (cu bani din publicitate), alții pe donații, alții pe contribuții și diverse forme de abonament sau membership (deci bani de la public), alții pe granturi și filantropie (de obicei de la fundații sau alți finanțatori mari). E tentant să crezi că o singură alegere va fi cea potrivită. Noi deocamdată funcționăm pe o combinație hibridă: sursele cele mai importante pentru munca editorială sunt veniturile din abonamentele făcute de comunitatea DoR și vânzările de revistă și produse, plus granturi. Pentru evenimente, cele mai importante surse de finanțare sunt sponsorizările din partea companiilor.

Despre parteneriatele cu branduri. Avem câteva relații comerciale importante, care au granițele și limitele bine trasate împreună cu fiecare partener. Ca exemple: BRD Groupe Société Générale este finanțatorul Școala9, însă nu se implică în conținutul editorial. Cu UniCredit Bank facem mai multe proiecte, printre care și 24/7, un ghid de antreprenoriat creativ. Iar cu Fan Courier avem un parteneriat esențial pentru DoR: ne sprijină cu livrarea revistelor către abonați.

Granturi internaționale și recunoaștere. Anul 2018 a însemnat și o creștere internațională a profilului DoR, care a ajuns printre cele mai interesante organizații antreprenoriale din jurnalismul european. Ăsta e contextul în care am și aplicat pentru niște granturi locale și internaționale, pe care le-am câștigat la începutul acestui an.

• Un grant local, din partea Romanian-American Foundation (RAF), pentru a dezvolta o direcție de conținut despre România rurală (La noi), care e și spațiu de experimente pentru jurnalism orientat către soluții (o direcție de conținut pentru care am dat și niște burse), implicarea publicului și forme de măsurare a impactului.
• Un grant de la European Journalism Accelerator, care să susțină dezvoltarea digitală și adăugarea unui modul de abonamente digitale.
• Un grant de la Membership Puzzle Project pentru a ajuta echipa cu traininguri de dezvoltare a capacității individuale și a aptitudinilor de ascultare, facilitare, mediere și alte lucruri esențiale pentru o relație mai apropiată cu comunitatea.
• Un grant de la Google DNI pentru dezvoltarea unei unelte care să automatizeze reîmpachetarea unei povești în mai multe forme digitale.

Pe lângă granturi, prezența noastră internațională a crescut: publicăm un jurnal ocazional în engleză despre ce învățăm la DoR, scriem despre cum se vede dezvoltarea jurnalismului antreprenorial și participăm ca vorbitori la conferințe internaționale importante, cum ar fi Festivalul Internațional de Jurnalism de la Perugia, unde anul ăsta trei membri ai echipei DoR au participat în cinci paneluri.

Rolul jurnalistului. Cred că punctele de mai sus subliniază faptul că rolul unui jurnalist sau al unei organizații fundamentate pe jurnalism se nuanțează. Am crescut în această profesie cu o definiție conform căreia rolul jurnalistului e să ofere informații pentru ca noi, cetățenii, să fim liberi și să ne putem autoguverna. Rolul ăsta rămâne central, mai ales pentru jurnaliștii care fac știri și analize și investigații. La DoR e la fel de central rolul de a spune povești despre lumea în care trăim, pentru ca oamenii să-și regăsească trăirile și experiențele și să se simtă mai puțin singuri. Însă mai sunt și alte roluri pe care un jurnalist care vrea să fie aproape de o comunitate trebuie să-l îndeplinească: organizator de conversații, facilitator, moderator, ascultător, partener, învățăcel. Ne dorim, cum spune acest articol, să complicăm narațiunile.

Misiune. Misiunea DoR s-a nuanțat în acești 10 ani și petrecem mai mult timp vorbind despre ea. Teoria schimbării din care se naște viziunea noastră spune că poveștile pot face oamenii mai empatici, mai curajoși și mai dornici de conexiune; de aceea visăm ca prin DoR să contribuim la construirea unei astfel de Românii. Mai pragmatic, am făcut o mică distincție de misiuni între DoR (revista) și Media DoR (asociația care e umbrela tuturor proiectelor). Ele se completează și astăzi sună așa:

• Media DoR e o asociație non-profit care spune, publică, predă și promovează poveștile adevărate ca unelte esențiale pentru a ne transforma viețile, organizațiile și societatea, și a ne apropia unii de alții.
• DoR e o publicație independentă care spune povești adevărate pentru a-și sprijini comunitatea să înțeleagă, să empatizeze, să descopere soluții și să acționeze.

Avem multe întrebări despre viitor, avem griji și îndoieli și avem și planuri. Multe dintre transformările de aici – mai ales despre ce fel de cultură suntem și cum ajungem acolo, sau despre cum putem fi sustenabili financiari – sunt work in progress. De aceea și cuvintele sub care trăim în 2019 sunt: consolidare, colaborare și curaj.

Vom continua aventura și vom continua să împărtășim ce ni se întâmplă, însă ne-ar plăcea să știm și care sunt întrebările voastre.