Redefinirea muncii
Fie că s-a simțit ca un brânci sau ca o invitație, pandemia ne-a făcut să ne întrebăm cum și pentru ce muncim, dar și ce ne mai ridică din pat dimineața. Citește o serie de eseuri în care explorăm munca emoțională dificilă pe care o avem de făcut ca să renegociem o formă de armonie – fie că ne recuperăm după burnout sau o viață de perfecționism, că începem să recunoaștem capcanele întinse de angajatori sau că ne creăm propriul sens.
Iar dacă vrei să rămâi la curent cu felul în care se schimbă munca azi, abonează-te la newsletterul nostru lunar Work in progress, scris de Nicoleta Rădăcină.
Sensul nu se pogoară, se creează
Câteva strategii de explorat ca să-ți găsești scopul superior.
M-am crezut invincibil. Până am intrat în burnout.
Lucrurile cu care mă lăudam – perfecționismul, zilele de lucru de 18 ore și stresul – m-au ros în timp și m-au doborât. În vacanță, în Grecia.
David Chang: Munca, o dependență?
Când provocările noi dau dependență, știi că ți-ai creat propria închisoare.
Cum transformăm promisiunile companiilor în adevăruri
Multe locuri de muncă promit că vor fi atente la bunăstarea ta, apoi te abandonează supraîncărcării. Se poate și altfel.
Capcana perfecționismului la job
Când încercăm să evităm cu orice preț greșeala, ajungem să paralizăm toată organizația.