sclavia romilor
Drumul vindecării înseamnă acceptare
Uitasem că, în țară, odată ce sunt identificat ca ț*gan, eu devin... doar un ț*gan, indiferent de tot ce am construit în aproape 20 de ani de carieră.
Protejarea „rasei” și moștenirea eugeniei
A venit timpul să smulgem rădăcinile „copacului eugenic”; abia după ce o s-o facem poate să aibă loc procesul colectiv de acceptare a responsabilității pentru injustițiile rasiale din trecut.
Prea albă în comunitatea romă, dar niciodată suficient de albă în afara ei
Am cultura tatălui meu și culoarea pielii mamei mele. În mine sunt două lumi care se întâlnesc, dar rareori se intersectează. Și cum ar putea-o face?
Obiceiul pământului #5: Rasismul e convenabil
Ce trebuie să înțelegi ca să contribui la combaterea lui.
Romii, de la marginali la eroi
Ani de zile am căutat în literatură eroi romi a căror luptă pentru libertate merită cunoscută. Suntem prezentați dominant marginali și inferiori, dar eroii există.
Să neg că sunt romă înseamnă să îmi reneg istoria
În ce context vorbim despre identitate etnică? Cine și cum poate crea cadrul pentru ca fiecare dintre noi să cunoască întreaga poveste despre cine este?
Obiceiul pământului #4: Podul
Artivismul Alinei Șerban
Tratat de pace pentru emanciparea noastră
Ignorând cei 500 de ani de sclavie a romilor, societatea este vulnerabilă la o gândire viciată și lipsită de adevăr care ne dăunează tuturor.
Logofătul Conachi și „robii lui Dumnezeu”
Un boier moldovean a dispus prin testament ca situația propriilor săi robi să fie îmbunătățită, însă nu a considerat propice emanciparea lor juridică.
Obiceiul pământului #3: Locurile memoriei
Unde poți să vezi istoria?
Aproape suficientă, niciodată completă
Am înțeles de ce mă simt departe de rădăcinile mele și cât rasism am interiorizat față de propria-mi etnie.
Obiceiul pământului #2: 500 de ani
Când oamenii erau proprietăți
Obiceiul pământului #1: Amnezie socială
Ce știm de fapt despre sclavia romilor?