Târgu Mureș în trei tururi

Între 22 și 26 iulie, suntem în Târgu Mureș, unde căutăm povești locale și vrem să cunoaștem mai bine comunitatea de cititori și abonați din oraș. Urmărește ce publicăm pe #dorlamures. Începem seria de materiale cu trei tururi pe care echipa DoR le-a făcut chiar în prima zi acolo.

Olvasd el a cikket magyarul

1. Durată: 2h45 

Traseu: Palatul Administrativ – Palatul Culturii – Fosta Școală Gimnazială Evreiască – Catedrala Ortodoxă – Cetatea Medievală

Concluzie: Târgu Mureș e un oraș în curs de descoperire, încă mai apar povești care-i completează trecutul, în timp ce un viitor constructiv pare să fie ținut în loc de lipsa de colaborare dintre primar și Consiliul Județean. 

Despre ghid: Sanda Vițelar, 37 de ani, Media and Communications Officer la Consiliul Județean Mureș, se ocupă de relația cu presa română și de monitorizare media. A lucrat în presa scrisă și în radio opt ani, dar oboseala și salariul mic au făcut-o să renunțe și să dea concurs pentru postul de funcționar public la Consiliul Județean. A început să facă turul odată cu Ziua Porților Deschise de la Palatul Administrativ din 2017. De la o singură zi plănuită au ajuns să aibă o săptămână, pentru că locuitorii își doreau să afle mai mult despre oraș.  

Trăiește în Târgu Mureș de când s-a născut și a fost plecată din țară doar cu o bursă Erasmus în Italia timp de șase luni. Până la 30 de ani nu s-a gândit să plece din țară și era convinsă că poți să-ți faci o viață bună oriunde, dar acum se gândește să plece; din cauza mentalității și a lipsei generale de respect din România, spune ea. Vrea să scrie un roman ficțional despre Târgu Mureș, cu acțiune care se petrece în 1900-1920 și personaje inspirate din locuitori reali ai orașului.

Cum se vede Târgu Mureș prin ochii ghidului: Târgu Mureș e un oraș cu povești încă în curs de descoperire, iar Sandei Vițelar îi place să povestească despre el. Îi place să-l prezinte mai mult din unghiul evoluției lui și mai puțin prin detalii istorice foarte specifice. Orașul a crescut cel mai mult în timpul lui Bernády György, primul și cel mai important primar din istoria Târgu Mureșului, în mandatul căruia au fost construite și Palatul Administrativ (găzduia și cabinete medicale, și arest preventiv, și administrația publică) și cel al Culturii, și mare parte din cele mai importante clădiri actuale: liceele „Bolyai Farkas” și „Alexandru Papiu Ilarian”, Universitatea de Medicină și altele.

E greu să vorbești politically correct despre Târgu Mureș, spune ea. Oraș multicultural, s-a format din mai multe sate de români, secui, maghiari, sași și armeni care făceau comerț între ei. Din confluența de culturi, maghiarii sunt cei care au construit bazele orașului. Iar până la mandatul primarului Emil Dandea, în anii ’30, nu au existat foarte multe realizări românești, iar românii formau mai degrabă populația rurală. Înainte de al Doilea Război Mondial orașul a avut comunități armenești și evreiești puternice. Armenii mai au acum doar o asociație, iar comunitatea evreiască mai numără aproximativ 200 de oameni.

Sinagoga are și o casă muzeală și rămâne un reper pentru comunitate și pentru cei care vor să afle bucata asta de istorie. Însă fosta școală gimnazială evreiască, în care astăzi nu mai funcționează altceva, este în pericol de a fi demolată din cauza unui proiect al municipalității de lărgire a unei intersecții.

În comunism, multe lucruri de valoare pentru identitatea orașului au fost îndepărtate, cum ar fi vitralii originale din Palatul Administrativ sau o masă a primarului Bernády György, care a fost redescoperită din întâmplare. Azi, prefectura și Consiliul Județean funcționează în Palatul Administrativ, iar Primăria, într-o clădire construită la sfârșitul anilor ‘30. Împărțirea e sugestivă pentru modul în care orașul e administrat: de-o parte Primăria, condusă de Dorin Florea, de alta Consiliul Județean – despre care Vițelar spune că nu colaborează. Palatul Administrativ și Cetatea Medievală sunt în procese de recondiționare, respectiv reabilitare, iar cercetătorii Muzeului de Istorie au făcut săpături și au descoperit urme de fântâni, pivnițe și bucătării vechi. 

Crede că riscul e ca Târgu Mureș să ajungă un oraș bătrân. Tot mai mulți tineri pleacă, iar problema nu i se pare că ar fi neapărat lipsa locurilor de muncă în oraș – există industria IT, auto-moto, există E.ON, dar nu există un boom de ceva, nu sunt corporații sau mai multe firme mai mari. E un oraș în care poți să stai, să te plimbi, să te odihnești, dar atât. Mulți oameni se simt umbriți de dezvoltarea Clujului.

---

2. Durată: 2h15

Traseu: Palatul Administrativ – Palatul Culturii – Catedrala Ortodoxă – Cetatea Medievală

Concluzie: Târgu Mureș reușește să rămână în balanță între două etnii și, implicit, între două culturi. E un oraș relevant din punct de vedere cultural, însă nu reușește să facă un salt care să-l ducă la nivelul altor orașe transilvănene. 

Despre ghid: Lóránt Szántó, 42 de ani, provine dintr-o familie aflată în Târgu Mureș de patru generații, iar pasiunea pentru istoria orașului o are de-acasă. A trăit toată viața aici și, deși e economist ca formare, a lucrat mai tot timpul ca ghid. Prin anii 2000 a avut o firmă de turism, care a început însă să șchiopăteze după ce toată lumea a început să folosească internetul pentru a-și organiza vacanțele pe cont propriu. Spune că, până acum câțiva ani, cam jumătate dintre turiștii care ajungeau în oraș erau din Ungaria, însă în ultima vreme pare că s-a mai domolit valul de interes de-acolo. Acum sunt mai mulți români din afara Transilvaniei, care vin să viziteze la pachet alte obiective din zonă, precum Sighișoara sau cetățile săsești. Vin însă și oameni din toată lumea, inclusiv din Vietnam sau de prin Caraibe. Orașul ar putea fi și mai interesant pentru turiști, crede el. Lipsesc însă lucruri esențiale, precum cunoștințele extinse de limbi străine printre localnici sau un punct de informare turistică funcțional. În cetatea din centrul orașului a fost amenajat unul, o cupolă de sticlă, însă când am trecut pe-acolo, în miez de zi, clădirea era închisă. 

Cum se vede Târgu Mureș prin ochii ghidului: Sunt 200 de trepte până în vârful turnului administrativ din centrul orașului. La capătul lor se deschide o perspectivă asupra orașului, împărțită în cele patru laturi. Lóránt Szántó, ghidul nostru de azi și omul care ne-a îndemnat să urcăm până aici cu răsuflarea tăiată, decupează orașul între cele patru vederi din turn. 

În prima bucată, de sub clopotele ce sună la fiecare sfert de oră, dincolo de acoperișul colorat al Palatului Administrativ se vede o bucată de centru, iar în zare silueta combinatului Azomureș, cel mai important angajator al orașului. Spre dreapta, în a doua bucată de oraș, sunt bazele sportive ale orașului – între care și un patinoar nefinalizat, și uzina foto, în mare parte părăginită. 

Pe-a treia latură e centrul evreiesc al orașului, cu sinagoga ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, una dintre cele mai importante din oraș și un centru cultural evreiesc. După ce au început să fie lăsați în oraș, după 1850, evreii au început să construiască afaceri și să ridice case. Dezvoltarea asta a fost oprită în 1944, atunci când mulți dintre ei au fost deportați și duși în lagărul de la Auschwitz. Orașul are și o importantă comunitate romă, formată mai ales din meșteșugari stabiliți aproape de oraș. „Erau buni muzicieni. Iar când s-a făcut filarmonica, 80% din prima orchestră era formată din romi, restul evreii”, ne spune ghidul. 

În spatele centrului evreiesc sunt blocurile ridicate în jurul teatrului, prin anii ’60-’70, niște clădiri înalte ce nu se încadrează nicicum în peisajul din mijlocul orașului. „E o poză cu Ceaușescu în Palatul Culturii, uitându-se la o machetă doar cu blocuri. Au fost însă oameni de cultură locali care au reușit să oprească proiectul. Mai sunt intervenții, dar clădirile importante au rămas”, spune Szántó. În depărtare e spitalul județean și sediul SMURD, primul din țară. De aici se văd și cele două locuri în care mulți mureșeni își petrec weekendul: o zonă de agrement ce se întinde după blocuri și platoul Cornești, unde e și grădina zoologică, pe un dâmb din dreapta. Parcuri nu prea sunt în oraș, spune el. 

Pe-a patra latură, cea cu Palatul Culturii în prim-plan, e un teatru de vară ale cărui scaune au fost odată pe stadionul Wembley dar unde se întâmplă puține lucruri, „pentru că sunt vecini în zonă” deranjați de evenimente. Mai e totuși câte un concert, câte un film. În zare se vede cartierul Tudor. 

„Cultural ținem ritmul, însă economic orașul e la pământ”, spune Lóránt Szántó spre finalul turului. De vină pentru stagnarea orașului ar fi și conflictul dintre primar și Consiliul Județean, care blochează numeroase proiecte, inclusiv inițiative mărunte, precum amplasarea unei machete a cetății în fața Muzeului de Artă. Nu e însă vorba de un conflict interetnic, ci strict de unul politic, explică el. „Cel mai important lucru aici e multiculturalitatea, pare că Târgu Mureș are un mix mai sănătos decât alte orașe.” Când există porniri de derapaj într-o parte sau în alta, cele două etnii au învățat să echilibreze balanța. 

---

3. Durată: 2h48

Traseu: Sinagoga – Catedrala Greco-Catolică – Palatul Culturii – Catedrala Ortodoxă – Cetatea Medievală

Concluzie: Târgu Mureș este un oraș în care oamenii de diferite etnii sau religii încă învață să trăiască împreună. Uneori reușesc și construiesc lucruri bune, uneori nu. Inactivitatea și declinul orașului îi afectează însă pe toți. 

Despre ghid: Marcela Tudor, 57 de ani, originară din Suceava, locuiește în oraș din 1987, când fostul soț a fost repartizat cu munca aici. Cu părul tuns scurt, îmbrăcată în negru, Tudor vorbește fără accent. Are agenția de turism Arcadia Travel de 12 ani și a pornit-o după ce a simțit că la vechiul job, de consilier la Agenția Mediului, nu mai avea provocări care să o motiveze. Acum lucrează cu fiul ei și împreună organizează sejururi în țară și în străinătate.  

Cum se vede Târgu Mureș prin ochii ghidului: Tudor îți povestește despre cum aici au trăit români, evrei, maghiari, secui sau sași, și despre tot ce au construit împreună. Din vorbele ei, Târgu Mureș pare o înșiruire de conflicte, mai noi și mai vechi, de dovezi de prietenie și cooperare și de clădiri baroce construite într-un trecut în care primarii și oficialitățile orașului erau mai implicați în viața comunității. 

Primul punct la care turul oprește este Sinagoga din secolul XIX. O clădire portocalie cu steaua lui David în vârf este locul în care puținii evrei rămași în Târgu Mureș se strâng sâmbătă la rugăciune. Înainte de 1944, aici trăiau medici, ingineri, profesori, oameni care „au pus și ei o cărămidă” la construcția orașului, cum spune Tudor. Tot ce au făcut evreii în oraș nu a mai contat pentru nimeni când, în 1944, armata hortistă a strâns peste 5.500 de evrei, i-a dus la Fabrica de Cărămizi și de acolo i-a trimis la Auschwitz sau la Birkenau.

Conflictele etnice sau religioase de care istoria Târgu Mureșului nu duce lipsă o întristează pe Tudor. Își amintește bine de evenimentele din martie 1990, când în oraș circulau tot felul de zvonuri, și românii și ungurii din oraș au început să arunce cu pietre unii în alții. Ne povestește despre toate astea în fața fostei Bisericii Greco-Catolice din Piața Trandafirilor. Clădirea este construită după modelul Bazilicii Sfântul Petru din Vatican, dar la o scară mult mai mică, de 1:8, și este astăzi biserică ortodoxă. Construită de primarul român Emil Dandea în 1936, biserica a devenit ortodoxă după venirea comuniștilor la putere, când cultul greco-catolic a fost interzis. După Revoluție, cele două culte s-au judecat la tribunal pentru clădire, timp în care în biserică ambele confesiuni țineau slujbe. Decizia finala a Curții de Apel Târgu Mureș a venit în 2014 și a stabilit că biserica rămâne ortodoxă. 

Tudor ne arată unde au stat românii și unde au stat maghiari în ‘90 și ne spune cum a fugit ea, o mamă cu doi copii care nu aveau cinci ani atunci, printre blocuri către casă. Evenimentele de atunci au marcat-o mult, o vreme i-a fost frică să iasă din casă. Azi spune că în oraș nu mai sunt conflicte, doar politicieni maghiari și români încearcă să învrăjbească populația.  

„Prin naționalism înțeleg un pic mai mult decât patriotism, dar nimic dus la extrem”, explică ea. „E ca într-o discuție între doi proprietari de firme diferite care negociază la o masă. Fiecare trage un pic mai mult pentru afacerea lui. Ei, eu zic că dacă la sfârșit amândoi au câștigat, asta înseamnă naționalism.”

Despre înțelegere vorbește și în fața Palatului Culturii, o clădire în stil Secession, cunoscut pentru folosirea betonului și a fierului forjat, construită în timpul primarului maghiar Bernády György. Aici, Tudor ne povestește cum la începutul secolului XX, când cei doi constructori au încercat să convingă administrația să susțină construcția, li s-a spus: „Acesta este un oraș mic, pentru cine să construim aceste clădiri?”, iar oamenii ar fi răspuns: „Pentru copiii noștri”.

Lui Tudor îi e greu să vadă cum an de an în oraș se face tot mai puțin. Crede că problema este la autorități, care ar trebui să acorde mai mult sprijin inițiativelor cetățenești care există, dar sunt sugrumate din fașă de birocrația exagerată. Lângă vechea cetate, ghida explică unde vede ea frumusețea Târgu Mureșului: în lentoarea și în calmul orașului. Tot lângă cetatea renovată în urmă cu patru-cinci ani, Tudor amintește marile dezastre prin care a trecut orașul: în 1601 cetatea a fost incendiată de Gheorghe Basta, ca pedeapsă pentru românii care l-ar fi ajutat pe Mihai Viteazul, apoi în 1709 orașul a fost lovit de ciumă și populația a fost decimată. 

Turul se termină în fața bustului principelui Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea, care a fost încoronat chiar în cetate. Tudor povestește cum regele a urcat pe scările Rákóczi, astăzi lăsate în paragină. În ochii ei, Târgu Mureș are în comun cu Parisul clădirile de inspirație gotică, cu arhitectura Italiei – balconul primăriei și este un oraș în care numele fiecărei personalități istorice este însoțită de etnia lui. 

---

Ghidul digital

Cu aplicația TGM Tour, lansată vara aceasta cu sprijinul primăriei locale și disponibilă pentru iOS și Android, poți face traseul complet al orașului, tururi ale obiectivelor cu arhitectură barocă sau secession, turul confesional sau cel al obiectivelor-vedetă din Târgu Mureș. Tururile sunt disponibile în format text și audio, în română, maghiară și engleză.

---

Notă: Numele orașului apare scris în diferite feluri pe clădiri, pe site-uri de instituții, în documente. Am ales să folosim grafia „Târgu Mureș” în conformitate cu legea 290/2018, care prevede că și numele localităților se scriu cu „â” , nu „î”.