Ce ne-a plăcut din DoR în 2018
Iată poveștile noastre preferate dintre cele pe care le-am publicat anul acesta.
De trei ani, redacția DoR respectă o tradiție: votează un top al materialelor preferate publicate în revistă de-a lungul anului – un bilanț care ne reamintește de cele mai bune povești produse în anul care se încheie și ne inspiră pentru anul următor.
Pentru tine, ceva veșnic (DoR #34)
Text de Nicoleta Rădăcină / Fotografii de Andrei Pungovschi
Loredana și Sorin nu au plecat în luna de miere pentru că și-au zis că o să aibă timp. Apoi i-a acaparat munca, s-a născut al doilea copil, iar Sorin s-a îmbolnăvit de Huntington. De cinci ani, toți patru navighează o boală genetică incurabilă care le dictează cum să-și trăiască prezentul: aici, acum, departe de tristețea lui „ce va urma”.
Smerenie (DoR #31)
Text de Sorana Stănescu / Ilustrații de Mircea Pop
Un eseu-reportaj despre locul în care ar trebui să se întâlnească și când ar trebui să se despartă medicina de religie. Pentru că, deși credința poate dezvolta o umanitate și o smerenie de care breasla medicală are nevoie, riscă să vină la pachet cu pseudo-știință și poziționări radicale.
Cele care apără (DoR #32)
Text de Irina Tacu / Fotografii de Horațiu Șovăială
De 18 ani, Romanița Iordache și Iustina Ionescu își dedică timpul drepturilor omului. Ajută persoane lesbiene, gay și transgender din România să-și câștige drepturi în instanță – drepturi care, deși egale pe hârtie, nu sunt la fel în realitate. Cum le va afecta munca o eventuală modificare a Constituției?
Ultima moștenitoare (DoR #34)
Text de Ioana Burtea / Colaje de Oana Barbonie
Ioana Burtea e ultima din familia ei. În ultimele luni, a simțit responsabilitatea de a-și înțelege mai bine moștenirea și de a spune povestea familiei pentru cei care nu mai pot s-o facă, dar și pentru cei pe care n-o să-i cunoască vreodată. A căutat răspunsuri în Suceava, orașul ei natal, și în toate conversațiile pe care nu le-a avut niciodată cu mama și bunica ei.
Seria despre bullying (Școala9.ro)
Text de Elena Văduva / Ilustrații de Alina Marinescu și Cristina Barsony / Colaje de Oana Barbonie
Elena Văduva ne-a plimbat prin lanțul violenței dintre elevi, într-o serie despre bullying. A aflat cum gândește un bully, cum e afectat pe termen lung un copil hărțuit, cum devin copiii bullies și cum îi putem ajuta pe cei care sunt ținta bullyingului în școli.
Plan de naștere (DoR #31)
Text de Oana Sandu / Fotografii de Alexandra Dincă
Oana Sandu s-a întrebat dacă ea ar fi putut naște altfel – mai bine. Așa a ajuns să intervieveze zeci de oameni – mame, medici, moașe – și a citit obsesiv, pregătindu-se, parcă, de nașterea pe care ar fi putut s-o aibă. A aflat lucruri despre atitudine, empatie și lipsa ei într-un sistem medical care ne privește pe toți, fie că suntem părinți sau nu.
Mâine (DoR #31)
Text de Andreea Giuclea / Fotografii de Andrei Pungovschi
Elena Pagu are 91 de ani și e campioană mondială la marș. Însă povestea spusă de Andreea Giuclea e mai puțin despre sport și mai mult despre o atitudine: să trăiești pentru ce ai putea face mâine, nu să rămâi în nostalgia trecutului. Pagu face ce a făcut din totdeauna: se mișcă, iubește și-și face planuri.
Probele procuroarei (DoR #32)
Text de Ioana Burtea / Fotografie de Alex Gâlmeanu
Ioana Burtea a pus în context cei 12 ani cât timp Laura Codruța Kövesi a fost în poziții de frunte în justiția din România și a scris despre femeia care a ajuns să se confunde cu instituția pe care o conduce, DNA. O să înțelegeți și de ce unii o adoră, dar și de ce alții vor s-o vadă înlăturată.
Spații sigure (Școala9.ro)
Text și fotografii de Irina Tacu
Într-o tabără dedicată exclusiv adolescentelor – cu traininguri despre drepturile femeii și egalitate de gen, tehnici de autoapărare și discuții despre incluziune – Irina Tacu a fost martoră la magia și legăturile care se formează într-o lume a fetelor care s-au săturat să audă că locul femeii e la cratiță sau că femeia e inferioară bărbatului și vor să combată aceste mentalități.
Aerociudatul (DoR #33)
Text de Anca Iosif / Ilustrații de Adelina Butnaru
Pe Toma Coconea îl aștepta o viață în mină, unde a și ajuns la un moment dat în adolescență. Însă el visa la Parângul de la marginea Petroșaniului, la creste, la cer, la zbor. După mai bine de 20 de ani de trânte și aventuri, asta face și azi.
Iată și o listă cu episoadele de podcast din Pe Bune, mame și Răzleții, care ne-au rămas cel mai tare în minte după ce le-am ascultat.
Un episod despre cele trei luni de întâlnit, descoperit și cunoscut răzleți, dar și despre depresie, eșecuri și dezvoltare. Este despre lucrurile bune care au apărut pe drum și despre cum să îmbrățișezi ideea că există și lumină la capătul tunelului. Povestea continuă, chiar dacă uneori nu suntem siguri de alegerile pe care le facem sau pe drumurile pe care pornim.
Un episod despre (ne)încredere și despre familie. Eli vorbește despre iertare și despre provocarea de a fi primul copil al unor persoane poate prea tinere și nepregătite. Ce înseamnă să crești în umbra așteptărilor părinților și cum reușești să iei în considerare mai târziu și alte perspective? Cum îmbrățișezi faptul că situația începe să se schimbe?
Sinceritate sau nimic – Răzleții
Oana Barbonie vorbește despre ce înseamna să fii sincer cu tine, despre cum o pasiune îți poate face rău la un moment dat și despre siguranța falsă pe care ne-o oferă un masterat.
Ascultă tot podcastul Răzleții pe Soundcloud, YouTube sau în orice aplicație de podcast.
Alexandra îi povestește Oanei cum a reușit anul acesta să plece pentru șase luni într-o bursă academică luând o pauză de maternitate full-time după zece ani. Cum se simte vinovăția după o astfel de decizie? Pentru că Alexandra tocmai a trecut printr-un divorț, ea vorbește în acest episod și cum se îngreunează relația de cuplu după ce devenim părinți.
Ascultă podcastul mame pe Soundcloud, YouTube sau în orice aplicație de podcast.
Constantin Vică este lector la Facultatea de Filosofie și omul la care apelăm toți atunci când avem nevoie ca cineva să ne explice care e treaba cu noile tehnologii. Scopul său, spune Constantin, este să fie un profesor bun, un cercetător bun și un om bun. Deși încă nu știe ce înseamnă să fii un om bun, încearcă să cultive în el virtuți ca răbdarea, înțelegerea celorlalți, curajul și să accepte să i se facă rău în loc să facă el rău celorlalți.
În noiembrie 2013, jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț s-au mutat într-o autorulotă de cinci metri pătrați. Decizia i-a oferit Elenei libertatea de a lucra la subiectele care o interesează fără presiuni comerciale sau de timp, un beneficiu care depășește disconfortul vieții de zi cu zi într-o autorulotă. În cei patru ani de când sunt telelei, Elena spune că a devenit mai empatică și că îi înțelege mai bine atât pe oamenii despre care scrie, cât și pe cei care au prejudecăți față de ei.
În ultimii ani aproape nu a existat un protest sau o acțiune civică la care desenele sale să nu circule pe pancarte sau în rețelele sociale, pentru că Dan Perjovschi crede că este important ca artiștii să se implice în societate și nu poate separa politicul și viața civică de arta lui. În acest episod vorbește despre transformările prin care trece lumea în prezent, îndoiala veșnică de care suferă artiștii, relaxarea de a nu căuta succesul imediat, dar și despre alegerea de a rămâne și de a schimba ceva în România.
Dragoș Nichifor, cunoscut publicului sub numele de Grasu XXL, a fost interesat de muzică de mic, pentru că a crescut într-o casă în care se asculta mult jazz, blues și funk. În anii 90 a lansat primul album, despre care acum spune că se bucură că nu a avut succes, pentru că nu ar fi știut cum să-l gestioneze la 17 ani. În ciuda succesului de care se bucură acum, Dragoș spune că pentru el muzica a rămas ce a fost dintotdeauna: forma de artă prin care exprimă ce simte și prin care se vindecă.
Ascultă podcastul Pe Bune pe Soundcloud, YouTube sau în orice aplicație de podcast.
Dacă ți-au rămas în minte alte povești publicate anul acesta, dă-ne de veste în comentarii.
1 comentarii la Ce ne-a plăcut din DoR în 2018
Comentariile sunt închise.
S-ar putea să-ți mai placă:
Mini-portrete la 30 de ani
S-au născut în 1989. Anul ăsta au făcut 30 de ani. Ce însemnătate au cifrele astea pentru ei?
Editorial DoR #10: Falii
Ne-am gândit mult la ideea de falie lucrând la acest număr, pentru că am crezut dintotdeauna că poveștile bine spuse pot crea legături altfel improbabile între oameni.
#30smallrequests: Un exercițiu de cunoscut străini
În fiecare zi din luna iunie, Ioana Ichim a cerut câte ceva, oricât de mic, celor din jurul ei.
Hei! N-am reusit sa citesc #34, dar, conform rasfoirii, pare sa-mi placa in intregime. De altfel, cred ca #33 & #34 sunt numerele preferate ever.
Dintre preferate:
– Liber sau asa ceva (#31), pentru ca il iubesc pe Despot since forever and I will forever;
– Maine (#31);
– Cele care apara (#32);
Din #33 mi-au cam placut toate si mi-au atins multe corzi sensibile:
– Libertate si furie in Teleorman;
– In umbra Centenarului (sunt moldoveanca de la Bacau si am simtit aparte aceasta scriere);
– Aerociudatul, cred ca este preferatul acestui numar;
– Visurile unor nopti de vara.
Cam asa.
Cu drag,
Oana