Zmeura, o afacere complicată

Paul Căpușan s-a hotărât să crească zmeură după ce, în liceu, a mers într-o vacanță în Austria. Într-o zi, după ce s-a plimbat cu bicicleta, s-a oprit la o plantație de zmeură să ia o pauză și să mănânce niște fructe. Plantația era deschisă turiștilor care plăteau o sumă fixă și puteau apoi să mănânce câtă zmeură voiau. I s-a părut o idee bună de afacere și s-a hotărât să repete modelul și în România. 

Părinții lui voiau să fie arhitect, dar i-a convins că horticultura ar fi mai potrivită. Până la urmă au ales să aibă încredere în planurile lui și și-au investit economiile într-o plantație de zmeură la 35 de kilometri de Cluj. Afacerea a pornit în 2015, când Paul era în anul trei la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Pentru că și-a dat seama repede că doar din zmeură nu va avea prea mult profit, s-a hotărât să-și proceseze fructele. Așa s-a născut Delicium Jams & Syrups, o gamă de dulcețuri, gemuri și siropuri. În 2019 siropul său de zmeură a câștigat două stele Superior Taste Award. Premiul este acordat de International Taste Institute, o instituție de la Bruxelles, unde producătorii de alimente sau băuturi pot să-și înscrie produsele, care sunt apoi evaluate de un juriu format din chefi din întreaga lume. 

În prezent, Paul are trei hectare jumătate de zmeură și a investit în plantații și în stațiile de procesare aproximativ 150.000 euro. Spune că în ultimii trei ani, a reușit să scoată cam 15-20% din investiție. Când vine vorba de muncă, cele mai mari probleme i le pun natura și oamenii. Fructele lui trebuie să supraviețuiască perioadelor de secetă, ploaie sau temperaturilor prea ridicate sau prea scăzute. Iar cu oamenii spune că e dificil să lucrezi. În urmă cu un an un vecin a erbicidat terenul de lângă plantația lui Paul. Din cauza vântului, erbicidul a ajuns și pe zmeura lui Paul și i-a scăzut din calitate.

În timpul verii, Paul își petrece și peste 12 ore pe zi muncind. Vorbește la telefon, transportă marfă, postează pe rețele sociale, stă la târguri. Știe că nu acordă cât timp ar trebui familiei, dar spune că recuperează iarna, când afacerea nu îi ocupă toată atenția. De câteva luni are un hobby: apicultura. Un vecin l-a învățat bazele și acum are 8 stupi. Spune că îi place apicultura pentru că simte că nu e timp pierdut, că munca pe care o depune cu albinele are o finalitate clară.

*Mihnea Ciulei a editat sunetul pentru acest material.

Un proiect editorial despre transformarea satului românesc.